Să aveţi o minte transformată şi o inimă luminată!

„Iată, deci, ce vă spun şi vă mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi ca neamurile.“ — EFESENI 4:17.

1. Ce funcţii îndeplinesc pentru noi mintea şi inima?

MINTEA şi inima sînt două dintre cele mai minunate facultăţi pe care le posedă fiinţa umană. Deşi îndeplinesc nenumărate funcţii, ele sînt, de fapt, unice pentru fiecare om. Personalitatea, vorbirea, conduita, emoţiile şi valorile noastre sînt toate profund influenţate de modul în care funcţionează mintea şi inima noastră.

2, 3. a) Cum foloseşte Biblia cuvintele „inimă“ şi „minte“? b) De ce trebuie să ne preocupe atît inima, cît şi mintea?

² În Biblie, „inima“ se referă în general la motivaţie, emoţii şi sentimente lăuntrice, iar „mintea“ se referă la intelect şi la facultatea de a gîndi. Totuşi, inima şi mintea nu se exclud una pe cealaltă. De exemplu, Moise i-a îndemnat pe israeliţi astfel: „Trebuie să-ţi reaminteşti în inima ta (nota de subsol, „trebuie să-ţi readuci în minte“) că Iehova este adevăratul Dumnezeu“ (Deuteronomul 4:39, New World Translation). Isus le-a zis scribilor care complotau împotriva sa: „Pentru ce aveţi gînduri rele în inimile voastre?“ — Matei 9:4; Marcu 2:6, 7.

³ Aceasta arată că inima şi mintea sînt strîns legate între ele. Există între ele o interacţiune prin care, uneori, se întăresc reciproc pentru a funcţiona ca echipă unită, însă, deseori, se înfruntă reciproc în lupta pentru supremaţie (Matei 22:37; compară cu Romani 7:23). Din acest motiv, pentru a obţine favoarea lui Iehova trebuie nu numai să fim siguri de starea minţii şi a inimii noastre, ci să le şi instruim ca să coopereze în mod armonios — să tragă în aceeaşi direcţie. Trebuie să avem o minte transformată şi o inimă luminată. — Psalmul 119:34; Proverbele 3:1.

‘Cum trăiesc neamurile’

4. Cum a influenţat Satan mintea şi inima oamenilor, şi care este rezultatul?

⁴ Satan este maestru la înşelătorie şi manipulare. El ştie că, pentru a pune stăpînire pe oameni, trebuie să le influenţeze inima şi mintea, iar pentru a face aceasta s-a folosit de diferite maşinaţii încă de la începutul istoriei umane. Drept urmare, „toată lumea zace în Cel Rău“ (1 Ioan 5:19). De fapt, Satan a reuşit atît de bine să influenţeze inima şi mintea oamenilor din lume, încît Biblia îi descrie pe aceştia ca fiind ‘o generaţie strîmbă şi sucită’ (Filipeni 2:15). Apostolul Pavel descrie în mod expresiv starea inimii şi a minţii acestei generaţii strîmbe şi sucite, iar cuvintele sale servesc drept avertisment pentru toţi cei de azi. De exemplu, vă rugăm să citiţi Efeseni 4:17–19 şi să comparaţi acest text cu afirmaţia lui Pavel din Romani 1:21–24.

5. De ce le-a dat Pavel efesenilor sfaturi atît de tari?

⁵ Putem înţelege de ce a folosit Pavel aceste cuvinte tari în Scrisoarea către creştinii din Efes dacă ne amintim că oraşul acesta era vestit pentru degradarea morală şi închinarea la idolii păgîni. Deşi grecii aveau gînditori şi filozofi renumiţi, se pare că educaţia grecească îi făcea pe mulţi mai capabili de lucruri rele, iar cultura greacă nu făcea decît să dea mai mult rafinament viciilor lor. Pavel era profund îngrijorat cu privire la colaboratorii săi creştini care trăiau într-un asemenea mediu. El ştia că mulţi dintre ei fuseseră oameni ai naţiunilor şi că, odinioară, trăiseră „după mersul lumii acesteia“. Dar acum ei acceptaseră adevărul. Mintea lor fusese transformată, iar inima lor se luminase. Mai presus de toate, Pavel voia ca ei să ‘umble într-un chip vrednic de chemarea primită’. — Efeseni 2:2; 4:1.

6. De ce trebuie să ne intereseze cuvintele lui Pavel?

⁶ Azi există o situaţie asemănătoare. Şi noi trăim într-o lume a valorilor pervertite, a moravurilor decăzute şi a practicilor religioase false. Mulţi dintre noi au trăit cîndva potrivit sistemului de lucruri al acestei lumi. Alţii trebuie să întreţină zi de zi legături foarte strînse cu persoane lumeşti. Iar alţii trăiesc în familii în care domneşte spiritul lumii. Aşadar, este imperios necesar să înţelegem semnificaţia cuvintelor lui Pavel şi să tragem foloase din sfatul său.

Minţi inutile şi întunecate

7. Ce a vrut Pavel să spună prin expresia „inutilitatea minţii lor“?

⁷ Pentru a da o bază solidă îndemnului său „să nu mai trăiţi ca neamurile“, Pavel a menţionat în primul rînd „inutilitatea minţii lor“ (Efeseni 4:17, NW). Ce înseamnă aceasta? Cuvîntul tradus prin „inutilitate“ înseamnă, potrivit versiunii The Anchor Bible, „sterilitate, lenevie, deşertăciune, nesăbuinţă, zădărnicie şi frustrare“. Astfel, Pavel arăta că renumele şi gloria lumii greceşti şi romane puteau părea impresionante, dar faptul de a urmări aceste lucruri era, în realitate, deşertăciune, nesăbuinţă şi zădărnicie. Cei care doreau cu ardoare renume şi glorie nu se alegeau în final decît cu frustrare şi dezamăgire. Acest principiu este valabil şi pentru lumea de azi.

8. În ce fel sînt eforturile lumii inutile?

⁸ Lumea îşi are învăţaţii şi elita ei la care apelează pentru a primi răspuns la întrebări profunde, cum ar fi originea şi scopul vieţii, precum şi soarta omenirii. Dar ce înţelepciune şi îndrumare pot ei oferi? Ateismul, agnosticismul, evoluţia şi o sumedenie de alte concepţii şi teorii confuze şi contradictorii, care nu te lămuresc mai mult decît ritualurile şi superstiţiile din trecut. Multe ocupaţii lumeşti par să ofere, într-o anumită măsură, satisfacţii şi împliniri. Oamenii vorbesc despre succesele şi realizările obţinute în ştiinţă, artă, muzică, sport, politică şi aşa mai departe. Ei se delectează cu trecătoarele lor clipe de glorie. Totuşi, analele şi cărţile de recorduri de astăzi sînt pline de eroi uitaţi. Toate acestea nu sînt decît sterilitate, lenevie, deşertăciune, nesăbuinţă, zădărnicie şi frustrare.

9. În ce ocupaţii inutile se angajează mulţi oameni?

⁹ Recunoscînd inutilitatea unor asemenea eforturi, mulţi aleg ocupaţii materialiste — acumularea de bani şi obţinerea de lucruri care pot fi cumpărate cu bani — şi fac din ele scopul vieţii lor. Ei sînt convinşi că bogăţia, bunurile materiale şi o viaţă de plăceri aduc fericire. Ei nu numai că se concentrează asupra acestor lucruri, dar sînt dispuşi să sacrifice totul — sănătatea, familia şi chiar conştiinţa. Care este rezultatul? În loc de satisfacţii, „s-au străpuns singuri cu multe dureri“ (1 Timotei 6:10). Nu este de mirare că Pavel şi-a îndemnat colaboratorii creştini să nu mai trăiască asemenea neamurilor, şi anume pe baza inutilităţii acestui mod de a gîndi.

10. În ce sens au oamenii lumii ‘mintea întunecată’?

¹⁰ Pentru a arăta că lumea nu merită să fie invidiată sau imitată, Pavel a mai spus că ‘au mintea întunecată’ (Efeseni 4:18). Desigur, lumea are oameni învăţaţi şi inteligenţi în aproape orice domeniu de activitate. Totuşi, Pavel a spus că ei au mintea întunecată. De ce? Cuvintele sale nu se referă la competenţa sau aptitudinile lor pe plan mintal. Termenul „minte“ se poate referi şi la centrul percepţiei umane, sediul înţelegerii, omul lăuntric. Oamenii sînt în întuneric deoarece nu au o lumină conducătoare sau un simţ al orientării în străduinţele lor. Aceasta se poate observa din sensul confuz pe care îl dau ei binelui şi răului. Poate ei cred că mentalitatea actuală, care refuză judecata şi potrivit căreia „orice e valabil“, este luminată, dar în realitate ea este, după Pavel, o mentalitate întunecată. Ei bîjbîie, spiritualiceşte, în întuneric total. — Iov 12:25; 17:12; Isaia 5:20; 59:6–10; 60:2; compară cu Efeseni 1:17, 18.

11. Care este cauza întunericului mintal al lumii?

¹¹ Cum se face atunci că oamenii pot să fie inteligenţi, ba chiar străluciţi, în atîtea lucruri, şi totuşi să se află în întuneric spiritual? Pavel ne furnizează răspunsul în 2 Corinteni 4:4: „Căci dumnezeul veacului acestuia a orbit gîndurile celor necredincioşi, ca lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu, să nu strălucească peste ei“. Ce binecuvîntare preţioasă este faptul că cei care acceptă glorioasa veste bună au ajuns să aibă o minte transformată şi o inimă luminată!

Inimi neştiutoare şi insensibile

12. În ce fel este lumea ‘străină de viaţa lui Dumnezeu’?

¹² Pentru a ne ajuta să înţelegem mai bine de ce trebuie să avem o minte transformată şi o inimă luminată, Pavel ne atrage atenţia că drumul lumii este ‘străin de viaţa lui Dumnezeu’ (Efeseni 4:18). Aici nu este vorba de faptul că oamenii nu mai cred în Dumnezeu sau că au ajuns lipsiţi complet de Dumnezeu. Un ziarist s-a exprimat astfel: „În loc de lipsiţi de Dumnezeu, să inventăm o expresie nouă: care nu-i dau importanţă lui Dumnezeu. Oamenii care nu-i dau importanţă lui Dumnezeu vor să fie lăudaţi şi onoraţi deoarece cred în Fiinţa Supremă, în timp ce Îl ţin într-o cutie din care nu-I dau drumul decît duminica dimineaţa, nepermiţîndu-I să se amestece nici în concepţia lor despre lumea politică, nici în viaţa lor particulară din cursul săptămînii. Într-o măsură mai mică sau mai mare, ei cred în Dumnezeu, dar nu consideră că El ar avea ceva de transmis societăţii moderne“. Iată ce le-a spus Pavel romanilor: „Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au slăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit“ (Romani 1:21). Vedem în fiecare zi oameni care îşi petrec viaţa fără să se gîndească absolut deloc la Dumnezeu. În mod sigur, ei nu-i dau nici onoare, nici nu-i mulţumesc.

13. Ce este „viaţa lui Dumnezeu“?

¹³ Expresia „viaţa lui Dumnezeu“ este semnificativă. Ea demonstrează o dată în plus cum întunericul mintal şi spiritual îi dezorientează pe oameni în ce priveşte simţul valorilor. Cuvîntul grecesc tradus, aici, prin viaţă nu este biʹos, din care se trag cuvintele „biologie“ şi „biografie“ şi care înseamnă mod sau stil de viaţă, ci zoé, din care provin cuvintele „zoo“ şi „zoologie“. În conformitate cu Vine’s Expository Dictionary of Old and New Testament Words, acest termen înseamnă „viaţa ca principiu, viaţa în sens absolut, viaţa aşa cum o trăieşte Dumnezeu . . . De această viaţă s-a înstrăinat omul ca urmare a Căderii în păcat“. Astfel, Pavel ne spune că întunericul mintal şi spiritual nu numai că i-a dus pe oamenii lumii la degradare în ce priveşte carnea, ci i-a şi rupt de speranţa vieţii veşnice pe care o oferă Dumnezeu (Galateni 6:8). De ce? Pavel ne spune în continuare motivele.

14. Care este unul dintre motivele pentru care lumea este străină de viaţa lui Dumnezeu?

¹⁴ În primul rînd, el spune că aceasta este „din cauza neştiinţei care este în ei“ (Efeseni 4:18). Fraza „care este în ei“ subliniază faptul că neştiinţa nu se datoreşte lipsei de ocazie, ci respingerii deliberate a cunoştinţei lui Dumnezeu. Alte traduceri ale acestei fraze sînt: „refuzului lor înnăscut de a-l cunoaşte pe Dumnezeu“ (The Anchor Bible); „fără cunoştinţă, deoarece şi-au închis inimile în faţa ei“ (Jerusalem Bible). Întrucît resping, sau refuză cu încăpăţînare, cunoştinţa exactă despre Dumnezeu, ei nu au nici o bază pentru a dobîndi felul de viaţă pe care Iehova îl oferă celor ce exercită credinţă în Fiul său. Isus a zis: „Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“. — Ioan 17:3; 1 Timotei 6:19.

15. Ce contribuie la înstrăinarea acestei lumi de viaţa lui Dumnezeu?

¹⁵ Un alt motiv pentru care omenirea, în general, este străină de viaţa lui Dumnezeu îl constituie, potrivit cuvintelor lui Pavel, ‘împietrirea (insensibilitatea, NW) inimii lor’ (Efeseni 4:18). Aici, „insensibilitatea“ înseamnă, în esenţă, o întărire, ca şi cum ceva ar fi acoperit de bătături. Ştim cu toţii cum apar bătăturile. Pielea poate fi, la început, moale şi sensibilă, dar dacă este expusă în mod repetat la apăsări sau frecări, ea se întăreşte şi se îngroaşă, formînd o bătătură. Ea nu mai simte cînd se irită. În mod asemănător, oamenii nu se nasc cu o inimă împietrită sau înăsprită care să-i facă în mod firesc insensibili faţă de Dumnezeu. Dar întrucît trăim în lume şi sîntem expuşi la spiritul ei, inimii nu-i trebuie mult pentru a se înăspri sau împietri, dacă nu este ocrotită. Iată de ce Pavel ne-a avertizat: „Îndemnaţi-vă . . . pentru ca nici unul dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului“ (Evrei 3:7–13; Psalmul 95:8–10). Cît de necesar este, aşadar, să ne păstrăm mintea transformată şi inima luminată!

‘Pierzîndu-şi orice simţ moral’

16. Care sînt consecinţele întunericului mintal al lumii şi ale înstrăinării de viaţa lui Dumnezeu?

¹⁶ Consecinţele unui asemenea întuneric şi a unei asemenea înstrăinări sînt rezumate în următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Şi-au pierdut orice pic de simţire (simţ moral, NW), s-au dedat la desfrînare, ca să practice cu lăcomie orice fel de necurăţie“ (Efeseni 4:19). Expresia „şi-au pierdut orice simţ moral“ înseamnă literalmente „au încetat să mai simtă durerea“ — durerea morală. Iată cum ajunge o inimă să fie aspră: odată ce mustrările de conştiinţă şi sentimentul răspunderii înaintea lui Dumnezeu încetează, nu mai există nici o reţinere. Astfel, a spus Pavel, „s-au dedat“ la desfrînare şi necurăţenie. Acesta este un pas intenţionat, deliberat. „Desfrînarea“, aşa cum este folosită în Biblie, semnifică o atitudine obraznică, neruşinată care desconsideră legea şi autoritatea. În mod asemănător, „orice fel de necurăţie“ include nu numai perversiunile sexuale, ci şi lucrurile degradate făcute în numele religiei, cum erau ceremoniile şi ritualurile în onoarea fertilităţii efectuate în templul lui Artemis, din Efes, cu care cititorii lui Pavel erau bine familiarizaţi. — Faptele 19:27, 35.

17. De ce a spus Pavel că cei care şi-au pierdut orice simţ moral păcătuiesc „cu lăcomie“?

¹⁷ Ca şi cum practicarea nestăvilită a desfrînării şi a oricărui fel de necurăţenie nu ar fi fost un lucru destul de rău, Pavel adaugă că astfel de persoane acţionau „cu lăcomie“. Cînd cei care mai manifestă, într-o anumită măsură, simţ moral comit un păcat, ei poate că au cel puţin mustrări de conştiinţă şi se străduiesc din răsputeri să nu-l repete. Dar cei care ‘şi-au pierdut orice simţ moral’ păcătuiesc „cu lăcomie“ („ba încă cer mai mult“, The Anchor Bible). Un crainic de la radio s-a exprimat odată astfel: „Dacă diseară o faci lată, mîine seară trebuie s-o faci şi mai lată“. Ei intră cu nesaţ pe o pantă fatală care îi duce vijelios la cădere, pînă cînd se cufundă în adîncurile depravării — considerată de ei drept ceva normal. Ce descriere exactă a ‘voii neamurilor’! — 1 Petru 4:3, 4.

18. Pe scurt, ce fel de imagine a prezentat Pavel cu privire la starea mintală şi spirituală a lumii?

¹⁸ În numai trei versete, Efeseni 4:17–19, Pavel dezvăluie, astfel, adevărata stare morală şi spirituală a lumii. El subliniază faptul că ideile şi teoriile promovate de gînditorii lumii, precum şi urmărirea cu înverşunare a bogăţiilor şi a plăcerilor sînt lucruri absolut inutile. El arată clar că, din cauza întunericului mintal şi spiritual, lumea se află într-un impas moral în care se afundă tot mai mult. În cele din urmă, datorită neştiinţei autoimpuse şi a insensibilităţii, lumea s-a înstrăinat definitiv de viaţa lui Dumnezeu. Avem, cu siguranţă, motive întemeiate pentru a nu trăi aşa cum trăiesc naţiunile!

19. Care probleme esenţiale mai trebuie analizate?

¹⁹ Întrucît ceea ce face ca lumea să se înstrăineze de Iehova Dumnezeu este întunericul din mintea şi inima ei, ce putem face pentru a înlătura complet întunericul din mintea şi inima noastră? Într-adevăr, ce trebuie să facem pentru a putea continua să umblăm în calitate de copii ai luminii şi să nu pierdem favoarea lui Dumnezeu? Aceste lucruri vor fi analizate în articolul următor.

Ştiţi să explicaţi?

◻ Ce l-a determinat pe Pavel să dea sfaturile tari din Efeseni 4:17–19?

◻ De ce căile lumii sînt inutile şi se află în întuneric?

◻ Ce se înţelege prin expresia „străini de viaţa lui Dumnezeu“?

◻ Care sînt consecinţele unei minţi întunecate şi ale unei inimi insensibile?

[Legenda fotografiilor de la pagina 9]

Efesul era vestit pentru degradarea morală şi pentru închinarea la idoli

1. Gladiator roman din Efes

2. Ruinele templului lui Artemis

3. Teatrul din Efes

4. Artemis din Efes, zeiţa fertilităţii

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

Ce înţelepciune poate oferi elita acestei lumi?

Nero

[Provenienţa fotografiei]

Musei Capitolini, Roma