„fără cunoştinţă, deoarece şi-au închis inimile în faţa ei“ (Jerusalem Bible). Întrucît resping, sau refuză cu încăpăţînare, cunoştinţa exactă despre Dumnezeu, ei nu au nici o bază pentru a dobîndi felul de viaţă pe care Iehova îl oferă celor ce exercită credinţă în Fiul său. Isus a zis: „Viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu“. — Ioan 17:3; 1 Timotei 6:19.

15. Ce contribuie la înstrăinarea acestei lumi de viaţa lui Dumnezeu?

¹⁵ Un alt motiv pentru care omenirea, în general, este străină de viaţa lui Dumnezeu îl constituie, potrivit cuvintelor lui Pavel, ‘împietrirea (insensibilitatea, NW) inimii lor’ (Efeseni 4:18). Aici, „insensibilitatea“ înseamnă, în esenţă, o întărire, ca şi cum ceva ar fi acoperit de bătături. Ştim cu toţii cum apar bătăturile. Pielea poate fi, la început, moale şi sensibilă, dar dacă este expusă în mod repetat la apăsări sau frecări, ea se întăreşte şi se îngroaşă, formînd o bătătură. Ea nu mai simte cînd se irită. În mod asemănător, oamenii nu se nasc cu o inimă împietrită sau înăsprită care să-i facă în mod firesc insensibili faţă de Dumnezeu. Dar întrucît trăim în lume şi sîntem expuşi la spiritul ei, inimii nu-i trebuie mult pentru a se înăspri sau împietri, dacă nu este ocrotită. Iată de ce Pavel ne-a avertizat: „Îndemnaţi-vă . . . pentru ca nici unul dintre voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului“ (Evrei 3:7–13; Psalmul 95:8–10). Cît de necesar este, aşadar, să ne păstrăm mintea transformată şi inima luminată!

‘Pierzîndu-şi orice simţ moral’

16. Care sînt consecinţele întunericului mintal al lumii şi ale înstrăinării de viaţa lui Dumnezeu?

¹⁶ Consecinţele unui asemenea întuneric şi a unei asemenea înstrăinări sînt rezumate în următoarele cuvinte ale lui Pavel: „Şi-au pierdut orice pic de simţire (simţ moral, NW), s-au dedat la desfrînare, ca să practice cu lăcomie orice fel de necurăţie“ (Efeseni 4:19). Expresia „şi-au pierdut orice simţ moral“ înseamnă literalmente „au încetat să mai simtă durerea“ — durerea morală. Iată cum ajunge o inimă să fie aspră: odată ce mustrările de conştiinţă şi sentimentul răspunderii înaintea lui Dumnezeu încetează, nu mai există nici o reţinere. Astfel, a spus Pavel, „s-au dedat“ la desfrînare şi necurăţenie. Acesta este un pas intenţionat, deliberat. „Desfrînarea“, aşa cum este folosită în Biblie, semnifică o atitudine obraznică, neruşinată care desconsideră legea şi autoritatea. În mod asemănător, „orice fel de necurăţie“ include nu numai perversiunile sexuale, ci şi lucrurile degradate făcute în numele religiei, cum erau ceremoniile şi ritualurile în onoarea fertilităţii efectuate în templul lui Artemis, din Efes, cu care cititorii lui Pavel erau bine familiarizaţi. — Faptele 19:27, 35.

17. De ce a spus Pavel că cei care şi-au pierdut orice simţ moral păcătuiesc „cu lăcomie“?

¹⁷ Ca şi cum practicarea nestăvilită a desfrînării şi a oricărui fel de necurăţenie nu ar fi fost un lucru destul de rău, Pavel adaugă că astfel de persoane acţionau „cu lăcomie“. Cînd cei care mai manifestă, într-o anumită măsură, simţ moral comit un păcat, ei poate că au cel puţin mustrări de conştiinţă şi se străduiesc din răsputeri să nu-l repete. Dar cei care ‘şi-au pierdut orice simţ moral’ păcătuiesc „cu lăcomie“ („ba încă cer mai mult“, The Anchor Bible). Un crainic de la radio s-a exprimat odată astfel: „Dacă diseară o faci lată, mîine seară trebuie s-o faci şi mai lată“. Ei intră cu nesaţ pe o pantă fatală care îi duce vijelios la cădere, pînă cînd se cufundă în adîncurile depravării — considerată de ei drept ceva normal. Ce descriere exactă a ‘voii neamurilor’! — 1 Petru 4:3, 4.

18. Pe scurt, ce fel de imagine a prezentat Pavel cu privire la starea mintală şi spirituală a lumii?

¹⁸ În numai trei versete, Efeseni 4:17–19, Pavel dezvăluie, astfel, adevărata stare morală şi spirituală a lumii. El subliniază faptul că ideile şi teoriile promovate de gînditorii lumii, precum şi urmărirea cu înverşunare a bogăţiilor şi a plăcerilor sînt lucruri absolut inutile. El arată clar că, din cauza întunericului mintal şi spiritual, lumea se află într-un impas moral în care se afundă tot mai mult. În cele din urmă, datorită neştiinţei autoimpuse şi a insensibilităţii, lumea s-a înstrăinat definitiv de viaţa lui Dumnezeu. Avem, cu siguranţă, motive întemeiate pentru a nu trăi aşa cum trăiesc naţiunile!

19. Care probleme esenţiale mai trebuie analizate?

¹⁹ Întrucît ceea ce face ca lumea să se înstrăineze de Iehova Dumnezeu este întunericul din mintea şi inima ei, ce putem face pentru a înlătura complet întunericul din mintea şi inima noastră? Într-adevăr, ce trebuie să facem pentru a putea continua să umblăm în calitate de copii ai luminii şi să nu pierdem favoarea lui Dumnezeu? Aceste lucruri vor fi analizate în articolul următor.

„Continuaţi să umblaţi în calitate de copii ai luminii“!

„Îmbrăcaţi noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate.“ — EFESENI 4:24, NW.

1. Cu ce anume sînt binecuvîntaţi închinătorii lui Iehova? De ce?

IEHOVA DUMNEZEU este „Tatăl luminilor“ şi „în El nu este întuneric“ (Iacov 1:17; 1 Ioan 1:5). Fiul său, Isus Cristos, a spus despre sine: „Eu sînt Lumina lumii. Cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii“ (Ioan 8:12). Adevăraţii închinători ai lui Iehova, continuatori ai Fiului său, sînt, aşadar, binecuvîntaţi cu lumină — mintală, morală şi spirituală — şi ‘strălucesc ca nişte lumini în lume’. — Filipeni 2:15.

2. Ce contrast a fost profeţit că va fi între poporul lui Dumnezeu şi lume?

² Cu mult timp în urmă, profetul Isaia a fost inspirat să profeţească următorul contrast: „Iată, întunericul va acoperi pămîntul şi negură mare popoarele; dar DOMNUL va răsări peste tine şi slava Lui se va arăta peste tine“. De fapt, despre toată omenirea înstrăinată de Dumnezeu se vorbeşte ca fiind sub