Continuaţi să vă zidiţi unii pe alţii

„Nici un cuvînt murdar să nu vă iasă din gură, ci unul bun pentru zidire.“ — EFESENI 4:29.

1, 2. a) De ce se poate spune pe bună dreptate că vorbirea este un miracol? b) Ce fel de precauţie este potrivită cu privire la modul în care ne folosim limba?

„VORBIREA este firul magic care îi leagă pe prieteni şi uneşte familiile şi societăţile . . . Izvorîte din mintea omului, sunetele pe care le producem trezesc iubire, invidie, respect, adică orice simţămînt uman.“ — Hearing, Taste and Smell.

² Limba este mai mult decît un organ al deglutiţiei sau al gustului; ea face parte din capacitatea noastră de a împărtăşi altora ce gîndim şi simţim. ‘Limba este un mădular mic, a scris Iacov. Cu ea binecuvîntăm pe [Iehova, NW] şi Tatăl, şi tot cu ea blestemăm pe oameni, care sînt făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu’ (Iacov 3:5, 9). Da, ne putem folosi limba în moduri minunate, cum ar fi, de pildă, lăudarea lui Iehova. Dar, fiind imperfecţi, o putem folosi cu uşurinţă pentru a spune lucruri jignitoare sau nocive. Iacov a scris: „Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!“ — Iacov 3:10.

3. Care sînt cele două aspecte ale vorbirii cărora trebuie să le acordăm atenţie?

³ Deşi nici un om nu-şi poate controla în mod perfect limba, trebuie să ne străduim desigur să facem îmbunătăţiri. Apostolul Pavel ne sfătuieşte: „Nici un cuvînt murdar să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să [acorde ceea ce este favorabil, NW] celor care-l aud“ (Efeseni 4:29). Observaţi că această poruncă are două aspecte: ce trebuie să ne străduim să evităm şi ce trebuie să încercăm să facem. Să analizăm ambele aspecte.

Să evităm vorbirea murdară

4, 5. a) Ce luptă trebuie să ducă creştinii privitor la limbajul murdar? b) Ce imagine s-ar putea potrivi expresiei ‘cuvinte murdare’?

⁴ Efeseni 4:29 ne îndeamnă în primul rînd astfel: „Nici un cuvînt murdar să nu vă iasă din gură“. Poate că lucrul acesta nu este uşor. Un motiv ar fi acela că obscenităţile sînt foarte răspîndite în lumea din jurul nostru. Mulţi tineri creştini aud zilnic înjurături deoarece colegii lor de şcoală cred, probabil, că aceasta adaugă vigoare exprimării lor sau îi fac să pară mai puternici. Poate că nu putem evita în totalitate să auzim cuvintele murdare, dar putem şi trebuie să depunem eforturi conştiente ca să nu ni le însuşim. Ele nu au loc în mintea sau inima noastră.

⁵ La baza avertismentului lui Pavel stă cuvîntul grecesc care se referă la un peşte sau fruct stricat. Imaginaţi-vă următoarele: Observaţi un bărbat care îşi pierde răbdarea şi apoi devine foarte furios. În cele din urmă îşi varsă mînia şi vedeţi ieşindu-i din gură un peşte stricat. Apoi vedeţi rostogolindu-i-se din gură un fruct stricat, urît mirositor, care îi împroaşcă pe toţi cei din preajma sa. Cine este omul respectiv? Ar fi îngrozitor dacă el ar fi din rîndurile noastre! Totuşi, această imagine ni s-ar putea potrivi dacă am ‘lăsa să ne iasă din gură cuvinte murdare’.

6. Cum se aplică Efeseni 4:29 la vorbirea negativă, critică?

⁶ O altă aplicare a textului din Efeseni 4:29 este aceea de a evita să fim mereu critici. Este adevărat că toţi avem opinii şi preferinţe referitoare la lucrurile care nu ne plac sau pe care nu le acceptăm, dar aţi fost în preajma cuiva care pare să facă o afirmaţie (sau multe afirmaţii) de natură negativă despre fiecare persoană, loc sau lucru menţionat (compară cu Romani 12:9; Evrei 1:9)? Vorbirea lui dărîmă şi deprimă, sau distruge (Psalmii 10:7; 64:2–4; Proverbele 16:27; Iacov 4:11, 12). Poate că el nu îşi dă seama cît de mult seamănă cu cei descrişi de Maleahi (Maleahi 3:13–15). Cît de şocat ar fi el dacă o persoană care l-ar asculta i-ar spune că i-a ieşit din gură un peşte sau un fruct stricat!

7. Ce fel de autoexaminare ar trebui să ne facem fiecare?

⁷ Deşi este uşor să vă daţi seama cînd altcineva face de repetate ori afirmaţii critice sau negative, întrebaţi-vă personal: ‘Tind eu să fac aşa? Fac într-adevăr acest lucru?’ Ar fi înţelept să reflectăm din cînd în cînd la sensul cuvintelor noastre. Sînt ele în esenţă negative, critice? Vorbim noi ca cei trei falşi consolatori ai lui Iov (Iov 2:11; 13:4, 5; 16:2; 19:2)? De ce să nu găsim de menţionat un aspect pozitiv? Dacă o conversaţie este în principal critică, de ce nu o canalizaţi spre lucruri ziditoare?

8. Ce învăţătură referitoare la vorbire se desprinde din Maleahi 3:16, şi cum putem arăta că o aplicăm?

⁸ Maleahi a prezentat următorul contrast: „Atunci cei care se tem de [Iehova, NW] au vorbit adesea unul cu altul; [Iehova, NW] a luat aminte la lucrul acesta şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisă înaintea Lui, pentru cei care se tem de [Iehova, NW] şi cinstesc Numele Lui“ (Maleahi 3:16). Aţi observat cum a răspuns Dumnezeu la vorbirea ziditoare? Care a fost efectul probabil al unei asemenea conversaţii asupra asociaţilor? Putem trage personal învăţăminte din vorbirea noastră cotidiană. Ar fi cu mult mai bine atît pentru noi, cît şi pentru alţii dacă vorbirea noastră caracteristică ar reflecta ‘jertfa noastră de laudă pentru Dumnezeu’. — Evrei 13:15.

Străduiţi-vă să-i zidiţi pe alţii

9. De ce întrunirile creştine sînt ocazii minunate pentru a-i zidi pe alţii?

⁹ Întrunirile congregaţiei sînt ocazii excelente pentru a vorbi ‘un cuvînt bun, pentru zidire, după cum este nevoie, ca să [acordăm ceea ce este favorabil, NW] celor care-l aud’ (Efeseni 4:29). Putem face aceasta cînd ţinem o cuvîntare pe marginea unor informaţii biblice, cînd participăm la o demonstraţie sau cînd facem comentarii la temele pe bază de întrebări şi răspunsuri. În felul acesta confirmăm Proverbele 20:15: „Buzele înţelepte sînt un lucru preţios“. Şi cine ştie cîte inimi sensibilizăm sau zidim astfel?

10. După ce medităm la cei cu care conversăm în mod obişnuit, ce modificare s-ar cuveni să facem (2 Corinteni 6:12, 13)?

¹⁰ Timpul dinainte şi după întruniri este oportun pentru a-i zidi pe alţii printr-o conversaţie care este favorabilă pentru cei care o aud. Nu ar fi greu să petrecem aceste momente în discuţii plăcute cu rudele şi cu cîţiva prieteni în prezenţa cărora ne simţim bine (Ioan 13:23; 19:26). Dar, în conformitate cu Efeseni 4:29, de ce să nu căutăm să vorbim şi cu alţii (compară cu Luca 14:12–14)? Ne-am putea hotărî dinainte să nu ne rezumăm la a spune un „bună ziua“ formal sau grăbit anumitor noi veniţi, celor în vîrstă sau adolescenţilor, ci chiar să ne aşezăm alături de cei tineri ca să se simtă la largul lor. Interesul nostru sincer şi momentele de conversaţie ziditoare îi vor face pe alţii să se simtă şi mai dispuşi pentru a deveni ecoul sentimentelor exprimate de David în Psalmul 122:1.

11. a) Ce obicei şi-au făcut mulţi referitor la locul pe care stau? b) De ce îşi schimbă unii în mod intenţionat locul pe care stau?

¹¹ Un alt ajutor pentru o conversaţie ziditoare depinde de locul pe care stăm la întruniri. Ar putea fi nevoie ca o mamă care alăptează să şadă în apropiere de toaletă sau ca un infirm să stea aşezat pe o strapontină, dar noi? Obiceiul ne poate determina să revenim la un anumit loc sau sector; chiar şi pasărea se întoarce instinctiv la ramura ei (Isaia 1:3; Matei 8:20). La drept vorbind totuşi, întrucît putem şedea oriunde, de ce să nu schimbăm locul — partea dreaptă, partea stîngă, în rîndurile din faţă şi aşa mai departe — şi astfel să îi cunoaştem mai bine pe alţii? Deşi nu este nici o regulă cu privire la aceasta, bătrînilor şi altor creştini maturi care îşi schimbă locurile pe care stau le vine mai uşor să împărtăşească multora ceea ce este favorabil altora decît doar unui număr relativ mic de prieteni apropiaţi.

Zidiţi într-un mod pios!

12. Ce tendinţă nedorită s-a evidenţiat de-a lungul istoriei?

¹² Dorinţa unui creştin de a-i zidi pe alţii trebuie să-l determine mai curînd să-l imite pe Dumnezeu în această privinţă, decît să urmeze tendinţa omenească de a face un mare număr de reguli.a Oamenii imperfecţi tind de mult timp să guverneze peste cei din jurul lor, şi chiar unii dintre slujitorii lui Dumnezeu au cedat acestei înclinaţii (Geneza 3:16; Eclesiastul 8:9). În timpul lui Isus, conducătorii evrei ‘legau sarcini apăsătoare pe umerii oamenilor, dar ei nici cu degetul nu voiau să le mişte’ (Matei 23:4). Ei transformau obiceiurile inofensive în tradiţii obligatorii. În preocuparea lor exagerată cu privire la regulile omeneşti, ei neglijau lucrurile pe care Dumnezeu le-a stabilit ca fiind de mai mare importanţă. Nimeni nu era zidit de numeroasele reguli nescripturale concepute de ei; pur şi simplu, calea lor nu era calea lui Dumnezeu. — Matei 23:23, 24; Marcu 7:1–13.

13. De ce este nepotrivit să se elaboreze numeroase reguli pentru colaboratorii creştini?

¹³ Creştinii vor cu sinceritate să rămînă strîns ataşaţi de legile divine. Însă chiar şi noi am putea cădea victimă tendinţei de a face numeroase reguli apăsătoare. De ce? În primul rînd, întrucît gusturile şi preferinţele diferă, unora le poate plăcea ceea ce alţii nu agrează sau consideră că trebuie înlăturat. Creştinii prezintă, de asemenea, deosebiri în ce priveşte progresul spre maturitate creştină. Dar este oare elaborarea multor reguli modalitatea divină de a ajuta pe cineva să progreseze spre maturitate (Filipeni 3:15; 1 Timotei 1:19; Evrei 5:14)? Chiar şi atunci cînd o persoană urmează de fapt o cale ce pare a fi exagerată sau periculoasă, este o regulă prohibitivă cea mai bună soluţie? Modalitatea lui Dumnezeu este ca cei competenţi să încerce să-l restabilească pe cel care a greşit, discutînd în mod blînd cu el. — Galateni 6:1.

14. Căror scopuri au servit legile pe care Dumnezeu le-a dat Israelului?

¹⁴ Este adevărat că atunci cînd a folosit Israelul ca popor al său, Dumnezeu a fixat sute de legi referitoare la închinarea la templu, jertfe şi chiar la igienă. Lucrul acesta era potrivit pentru o naţiune care se deosebea net de celelalte, iar multe dintre aceste legi aveau o importanţă profetică şi i-au condus pe evrei spre Mesia. Pavel a scris: „Legea ne-a fost îndrumătorul nostru spre Hristos, ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă. După ce a venit credinţa, nu mai sîntem sub îndrumător“ (Galateni 3:19, 23–25). După ce Legea a fost anulată pe stîlpul de tortură, Dumnezeu nu le-a dat creştinilor o listă lungă de reguli privitoare la majoritatea aspectelor vieţii, ca şi cum acestea ar fi calea pentru a-i menţine zidiţi în credinţă.

15. Ce îndrumări a furnizat Dumnezeu pentru închinătorii creştini?

¹⁵ Desigur, noi nu sîntem fără lege. Dumnezeu ne porunceşte să ne abţinem de la idolatrie, fornicaţie şi adulter, precum şi de la folosirea greşită a sîngelui. El interzice în mod expres omuciderea, minciuna, spiritismul şi diferite alte păcate (Faptele 15:28, 29; 1 Corinteni 6:9, 10; Apocalipsa 21:8). Iar în Cuvîntul său, el oferă sfaturi clare cu privire la multe lucruri. Dar, într-o măsură mult mai mare decît israeliţii, noi avem responsabilitatea de a învăţa şi aplica principiile biblice. Bătrînii îi pot zidi pe alţii mai degrabă ajutîndu-i să găsească şi să analizeze aceste principii, decît doar să caute sau să stabilească reguli.

Bătrîni care îi zidesc pe alţii

16, 17. Ce exemplu minunat au dat apostolii referitor la elaborarea de reguli pentru colaboratorii lor în credinţă?

¹⁶ Pavel a scris: „Dar în lucrurile la care am ajuns de aceeaşi părere să umblăm la fel“ (Filipeni 3:16). În conformitate cu acest punct de vedere divin, apostolul s-a purtat cu alţii într-un mod care zideşte. De exemplu, s-a ridicat întrebarea dacă să se mănînce carne care ar putea proveni de la un templu de idoli. A stabilit oare acest bătrîn, poate în numele consecvenţei sau al simplităţii, vreo regulă pentru toţi membrii congregaţiilor timpurii? Nu. El a recunoscut că varietatea în ce priveşte cunoştinţa şi progresul spre maturitate îi putea duce pe acei creştini la opţiuni diferite. Cît despre sine, el era hotărît să dea un minunat exemplu. — Romani 14:1–4; 1 Corinteni 8:4–13.

¹⁷ Scripturile greceşti creştine arată că apostolii au dat totuşi sfaturi utile referitoare la cîteva probleme personale, cum ar fi vestimentaţia şi aspectul exterior, dar ei nu au început să elaboreze reguli general valabile. Astăzi lucrul acesta este un minunat exemplu pentru supraveghetorii creştini, pe care îi interesează zidirea turmei. Şi, de fapt, aceasta este o extindere a unui mod fundamental de abordare pe care Dumnezeu l-a urmat chiar şi cu privire la Israelul antic.

18. Ce reguli a dat Iehova Israelului cu privire la îmbrăcăminte?

¹⁸ Dumnezeu nu le-a dat israeliţilor legi complicate asupra îmbrăcămintei. Evident, bărbaţii şi femeile foloseau mantii, sau veşminte exterioare, asemănătoare, deşi veşmîntul unei femei putea avea broderii sau culori mai intense. Ambele sexe purtau, de asemenea, un sa·dhín, sau haină de corp (Judecătorii 14:12; Proverbele 31:24; Isaia 3:23). Ce legi a dat Dumnezeu cu privire la îmbrăcăminte? Nici bărbaţii, nici femeile nu aveau voie să poarte veşminte care erau caracteristice sexului opus şi care indicau, evident, înclinaţii spre homosexualitate (Deuteronomul 22:5). Pentru a dovedi separarea lor de naţiunile înconjurătoare, israeliţii trebuiau să-şi coase un tiv de franjuri la veşmînt, o aţă albastră peste franjuri şi, poate, ciucuri la colţurile mantalelor (Numeri 15:38–41). Acestea erau, în esenţă, toate directivele pe care le dădea Legea privitor la modelele de îmbrăcăminte.

19, 20. a) Ce directive le dă creştinilor Biblia privitor la îmbrăcăminte şi ţinută? b) Ce concepţie trebuie să aibă bătrînii în ce priveşte elaborarea unor legi referitoare la ţinută?

¹⁹ Deşi creştinii nu se află sub Lege, sînt menţionate în Biblie şi alte reguli detaliate despre îmbrăcăminte şi podoabe? Nu tocmai. Dumnezeu a furnizat principii echilibrate pe care să le putem aplica. Pavel a spus: „[Vreau ca, NW] femeile să se gătească, avînd o îmbrăcăminte cuviincioasă, cu modestie şi bun simţ, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu îmbrăcăminte scumpă“ (1 Timotei 2:9). Petru a îndemnat creştinele să nu se concentreze asupra podoabelor fizice, ci mai curînd asupra ‘omului ascuns al inimii, în frumuseţea nepieritoare a unui duh blînd şi liniştit’ (1 Petru 3:3, 4). Faptul că acest sfat a fost consemnat sugerează ideea că unii creştini din secolul I trebuiau să fie, se pare, mai modeşti în privinţa îmbrăcămintei şi a aspectului exterior. Şi totuşi, în loc să pretindă — sau să interzică — o anumită modă, apostolii doar au dat sfaturi ziditoare.

²⁰ Martorii lui Iehova trebuie să fie, şi în general sînt, respectaţi pentru ţinuta lor modestă. Cu toate acestea, moda diferă de la o ţară la alta, ba chiar în aceeaşi regiune sau congregaţie. Desigur că un bătrîn care are păreri categorice sau anumite gusturi în privinţa îmbrăcămintei şi a ţinutei poate hotărî în acest sens pentru sine şi pentru familia sa. Dar în ce priveşte turma, el trebuie să ţină minte remarca lui Pavel: „Nu că sîntem stăpîni peste credinţa voastră, ci noi sîntem colaboratori pentru bucuria voastră, fiindcă voi staţi în picioare prin intermediul credinţei voastre“ (2 Corinteni 1:24, NW). Într-adevăr, împotrivindu-se oricărui impuls de a fixa reguli pentru congregaţie, bătrînii se străduiesc să zidească credinţa celorlalţi.

21. Cum pot bătrînii furniza ajutor care zideşte dacă cineva exagerează în privinţa îmbrăcămintei?

²¹ La fel ca în secolul I, s-ar putea ca, uneori, o persoană nouă sau slabă spiritualiceşte să urmeze o cale îndoielnică sau puţin judicioasă în ce priveşte îmbrăcămintea sau folosirea machiajului sau a bijuteriilor. Şi atunci? În această privinţă, Galateni 6:1 oferă îndrumare bătrînilor creştini care vor cu sinceritate să ajute. Înainte de a se hotărî să dea sfaturi, un bătrîn poate să se consulte în mod înţelept cu un alt bătrîn, de preferinţă nu cu un bătrîn despre care ştie că îi împărtăşeşte gusturile sau mentalitatea. Dacă o modă în îmbrăcăminte sau ţinută pare să îi influenţeze pe mulţi din congregaţie, corpul de bătrîni ar putea discuta între ei care ar fi cea mai bună modalitate de a furniza ajutor, de exemplu o temă ziditoare, oportună în cadrul întrunirii sau oferirea de ajutor în mod individual (Proverbele 24:6; 27:17). Scopul lor trebuie să fie acela de a încuraja concepţia care se oglindeşte în 2 Corinteni 6:3: ‘Noi nu dăm nimănui nici un prilej de poticnire, pentru ca [ministerul nostru, NW] să nu fie defăimat’.

22. a) De ce nu trebuie să fie supărare dacă există deosebiri de vedere minore? b) Ce exemplu minunat a dat Pavel?

²² Bătrînii creştini care ‘păstoresc turma lui Dumnezeu aflată în grija lor’ vor să facă aşa cum a arătat Petru, adică să nu ‘stăpînească peste cei care sînt moştenirea lui Dumnezeu’ (1 Petru 5:2, 3, NW). Pe parcursul muncii lor pline de iubire se pot ridica întrebări privitoare la chestiuni asupra cărora ar putea exista preferinţe contradictorii. Poate că obiceiul locului este ca cineva să se ridice în picioare şi să citească paragrafele în timpul studiului Turnului de veghere. Organizarea de grupe pentru serviciul de teren şi multe alte detalii referitoare la ministerul propriu-zis pot fi rezolvate conform obiceiului localnicilor. Dar ar fi o catastrofă dacă cineva ar proceda într-un mod oarecum deosebit? Supraveghetorii plini de iubire doresc ca „toate să se facă în chip cuviincios şi cu rînduială“, expresie pe care Pavel a folosit-o referitor la darurile miraculoase. Contextul însă arată că principala preocupare a lui Pavel era „zidirea [congregaţiei, NW]“ (1 Corinteni 14:12, 40). El nu a manifestat nici o înclinaţie spre elaborarea unui număr nesfîrşit de reguli ca şi cum o uniformitate absolută sau o eficienţă desăvîrşită ar fi fost obiectivul său primordial. El a scris: „Autoritatea noastră, pe care ne-a dat-o Domnul [este] pentru zidirea voastră, iar nu pentru dărîmarea voastră“. — 2 Corinteni 10:8.

23. Care sînt unele modalităţi în care putem imita exemplul lui Pavel în ce priveşte zidirea altora?

²³ Indiscutabil, Pavel s-a străduit să-i zidească pe alţii printr-o vorbire pozitivă şi încurajatoare. În loc să-şi limiteze relaţiile la un mic cerc de prieteni, el a depus eforturi suplimentare pentru a vizita mulţi fraţi şi surori, atît pe cei tari spiritualiceşte, cît şi pe cei care aveau o deosebită nevoie de a fi zidiţi. De asemenea, el a pus mai curînd accent pe iubire decît pe reguli deoarece „[iubirea] zideşte“. — 1 Corinteni 8:1.

[Notă de subsol]

Puncte recapitulative

◻ De ce este potrivită o schimbare dacă tindem să folosim cuvinte negative sau critice?

◻ Ce putem face pentru a fi mai ziditori în congregaţie?

◻ Care este modelul divin privitor la elaborarea de reguli pentru alţii?

◻ Ce îi va ajuta pe bătrîni să evite elaborarea unor reguli omeneşti pentru turmă?

Destinderea în grup — bucuraţi-vă de foloase, evitaţi capcanele

„Nu este altceva mai bun pentru un om decît să mănînce şi să bea şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din munca lui.“ — ECLESIASTUL 2:24.

1. Care sînt modurile în care îndrumarea lui Dumnezeu îi ajută pe oameni cu privire la petreceri?

ÎNDRUMĂRILE lui Iehova aduc slujitorilor săi multe avantaje. Putem constata acest lucru în sfera destinderii. Îndrumările sale îi ajută pe creştini să evite ambele extreme în această privinţă. Unii religionişti, care insistă asupra stricteţii cu privire la îmbrăcăminte şi conduită, consideră aproape orice plăcere drept un păcat. Majoritatea oamenilor, dimpotrivă, îşi satisfac plăcerile chiar dacă ele intră în conflict cu legile şi principiile lui Iehova. — Romani 1:24–27; 13:13, 14; Efeseni 4:17–19.

2. Ce anume a constituit o dovadă timpurie a concepţiei lui Dumnezeu despre destindere?

² Dar cum stau lucrurile cu poporul lui Dumnezeu? Mulţi care studiază Biblia află cu surprindere că Dumnezeu i-a creat de fapt pe oameni cu capacitatea de a se bucura de viaţă.