De ce să fim îmbrăcaţi cu umilinţa?

SCRIITORUL american Edgar Allan Poe abia terminase de citit noua sa povestire cîtorva prieteni. Ei i–au spus în glumă că folosise prea des numele eroului. Cum a reacţionat Poe? Un prieten îşi amintea: „Spiritul lui mîndru nu admitea un asemenea reproş făţiş, astfel că, într–un acces de mînie, înainte ca prietenii lui să–l poată împiedica, el a azvîrlit toate colile într–un foc scînteietor.“ Se pierduse o povestire „deosebit de amuzantă, complet degajată de obişnuita lui . . . deprimare”. Umilinţa ar fi putut să o salveze.

Deşi îi determină pe oameni să facă lucruri nechibzuite, mîndria este nestăvilită în lume. Dar slujitorii lui Iehova trebuie să fie altfel. Ei trebuie să poarte splendidul veşmînt al umilinţei.

Ce este umilinţa?

Apostolul Pavel a făcut aluzie la minunatul veşmînt creştin al umilinţei cînd le–a scris colaboratorilor săi în credinţă din oraşul antic Colose. El i–a îndemnat: „Ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi–vă cu tandre sentimente de compasiune, de bunătate, de smerenie a minţii, de blîndeţe şi de îndelungă răbdare.“ — Coloseni 3:12, NW.

Da, umilinţa este „smerenie a minţii“. Ea este „lipsă de mîndrie; supunere“. O persoană umilă are „un spirit modest; lipsit de mîndrie“. Ea este „plină de respect profund sau cuviincios“ (The World Book Dictionary, volumul I, pagina 1030). Umilinţa nu este laşitate sau slăbiciune. De fapt, mîndria reflectă slăbiciune, în timp ce manifestarea umilinţei pretinde adesea curaj şi tărie.

În Scripturi, cuvîntul ebraic tradus prin „umileşte–te“ înseamnă literalmente „calcă–te în picioare“. Astfel, înţeleptul scriitor al Proverbelor a sfătuit: „Fiul meu, . . . ai fost prins de spusele gurii tale, . . . eliberează–te, căci ai căzut în palma semenului tău . . . Du–te, umileşte–te [calcă–te în picioare] şi sîcîie–l pe semenul tău cu insistenţele tale“ (Proverbe 6:1-3, NW). Adică îndepărtează mîndria, recunoaşte–ţi greşeala şi îndreaptă lucrurile.

Trebuie să fie autentică

Nu toţi oamenii care par umili au o umilinţă autentică. Unele persoane aparent sincere pot să fie, de fapt, mîndre şi să facă orice pentru a obţine ceea ce vor. Apoi există aceia care folosesc masca falsei umilinţe pentru a–i impresiona pe alţii. De exemplu, apostolul Pavel a întîlnit unele persoane care arborau o „falsă umilinţă“, şi a arătat că oricine făcea aceasta era în realitate „umflat de mîndrie fără nici un motiv valabil, prin mentalitatea sa carnală“. O asemenea persoană credea în mod eronat că a avea favoarea lui Dumnezeu depindea de faptul dacă mînca, bea sau atingea anumite lucruri sau dacă ţinea sau nu sărbători religioase. Într–adevăr, ea putea să pară merituoasă şi umilă, dar falsa ei umilinţă nu avea nici o valoare (Coloseni 2:18, 23, NW). De fapt, aceasta o determina să creadă că premiul vieţii le era acordat celor care renunţau la lucrurile materiale. Aceasta producea şi o formă subtilă de materialism pentru că interdicţiile de pustnic îi concentrau atenţia asupra lucrurilor materiale pe care ea pretindea că le dispreţuieşte.

Pe de altă parte, umilinţa autentică o reţine pe o persoană de la manifestarea înfumurării prin îmbrăcăminte, aspect şi mod de viaţă (1 Ioan 2:15-17). O persoană îmbrăcată cu veşmîntul umilinţei nu atrage atenţia în mod nepotrivit asupra ei sau a aptitudinilor ei. Dimpotrivă, umilinţa o ajută să îi trateze pe alţii cu consideraţie şi să se vadă pe sine aşa cum o vede Dumnezeu. Dar cum anume?

Punctul de vedere al lui Iehova

Cînd se pregătea să ungă un nou rege pentru naţiunea Israel, profetul Samuel se gîndea că Eliab, fiul lui Isai, era alesul lui Iehova. Dar Dumnezeu i–a spus lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l–am lepădat. DOMNUL nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochiul, dar DOMNUL se uită la inimă.“ Şapte dintre fiii lui Isai au fost respinşi. Alesul lui Dumnezeu era David, care s–a dovedit a fi un om al fidelităţii şi al umilinţei. — 1 Samuel 13:14; 16:4-13.

Veşmîntul umilinţei ne fereşte de a deveni mîndri, înfumuraţi — şi dezaprobaţi de Dumnezeu. El „se opune celor trufaşi, dar dă bunătate nemeritată celor umili“ (Iacob 4:6, NW). Opinia sa este arătată în cuvintele psalmistului: „DOMNUL este înălţat, dar vede pe cei [umili, NW] şi de departe cunoaşte pe cei mîndri“ (Psalm 138:6; 1 Petru 5:5, 6). Ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la slujitorii săi reiese din această întrebare formulată în Mica 6:8: „Ce alta cere DOMNUL de la tine, decît să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli [modest, NW] cu Dumnezeul tău?“

Manifestată de Dumnezeu şi de Cristos

Nu este surprinzător faptul că Iehova aşteaptă să manifestăm umilinţă! Ea este una dintre însuşirile sale. După ce Dumnezeu l–a eliberat pe David de duşmanii lui, acesta a cîntat: „Tu [Iehova] mi–ai dat scutul salvării tale, . . . şi însăşi umilinţa ta mă va face mare“ (Psalm 18:35; 2 Samuel 22:1, 36, NW). Deşi Iehova este în cerurile prea înalte, el „coboară să privească peste ceruri şi peste pămînt . . . El ridică pe sărac din ţărînă, înalţă pe cel lipsit din gunoi, ca să–l facă să stea împreună cu prinţii“ (Psalm 113:5-8). Dumnezeu dovedeşte umilinţă manifestînd îndurare faţă de omenirea păcătoasă. Comportarea sa faţă de păcătoşi şi faptul că l–a dat pe Fiul său ca jertfă pentru păcat este o exprimare a umilinţei, a iubirii şi a altor însuşiri ale sale. — Romani 5:8; 8:20, 21.

Isus Cristos, care avea o „fire blîndă şi o inimă umilă“, a fost cel mai mare exemplu uman de umilinţă (Matei 11:29, NW). El le–a spus discipolilor săi: „Oricine se înalţă, va fi umilit, şi oricine se umileşte va fi înălţat“ (Matei 23:12, NW). Aceasta nu a fost o afirmaţie retorică. În seara dinaintea morţii sale, Isus a spălat picioarele apostolilor săi, îndeplinind un serviciu făcut în mod obişnuit de sclavi (Ioan 13:2-5, 12-17). Isus i–a slujit lui Dumnezeu cu umilinţă înainte de a veni pe pămînt şi a manifestat umilinţă de la învierea sa la o poziţie înaltă în cer. Prin urmare, Pavel i–a îndemnat pe fraţii credincioşi să îi «privească pe alţii mai presus de ei înşişi» şi să aibă atitudinea umilă a lui Isus Cristos. — Filipeni 2:3, 5-11.

Deoarece Dumnezeu şi Cristos manifestă umilinţă, cei care doresc aprobarea divină trebuie să manifeste această însuşire. Dacă uneori am fost trufaşi, ar fi înţelept să ne umilim şi să ne rugăm lui Dumnezeu pentru iertare (compară cu 2 Cronici 32:24-26). Iar în loc să avem păreri înalte despre noi înşine, să aplicăm sfatul lui Pavel: „Nu vă gîndiţi la lucrurile înalte, ci lăsaţi–vă atraşi de lucrurile modeste“ (Romani 12:16, NW). Totuşi, cum poate umilinţa să ne aducă foloase nouă şi altora?

Foloasele umilinţei

Unul dintre foloasele umilinţei este că ea ne împiedică să ne lăudăm. În felul acesta îi cruţăm pe alţii de iritare şi evităm să ne simţim stingheriţi în cazul că ei nu sînt entuziasmaţi de succesele noastre. Trebuie să ne lăudăm în Iehova, nu pe noi înşine. — 1 Corinteni 1:31.

Umilinţa ne ajută să obţinem îndrumare divină. Iehova a trimis la Daniel un înger cu o viziune fiindcă acel profet se umilea înaintea lui Dumnezeu căutînd îndrumare şi înţelegere (Daniel 10:12). Cînd Ezra se pregătea să scoată poporul lui Iehova din Babilon cu mult aur şi argint pentru a împodobi templul din Ierusalim, el a anunţat un post pentru ca ei să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Care a fost rezultatul? Iehova i–a apărat de atacurile duşmane în timpul periculoasei lor călătorii (Ezra 8:1-14, 21-32). Asemenea lui Daniel şi Ezra, să manifestăm umilinţă şi să căutăm îndrumarea lui Iehova în loc să încercăm să ne îndeplinim îndatoririle încredinţate de Dumnezeu după înţelepciunea şi puterea noastră.

Dacă sîntem îmbrăcaţi cu veşmîntul umilinţei, îi vom respecta pe alţii. De exemplu, copiii care au umilinţă îi respectă şi îi ascultă pe părinţii lor. Creştinii umili îi respectă, de asemenea, pe fraţii lor credincioşi de alte naţionalităţi, rase sau medii sociale, pentru că umilinţa îi face imparţiali. — Fapte 10:34, 35; 17:26.

Umilinţa promovează iubirea şi pacea. O persoană umilă nu se ceartă cu fraţii ei credincioşi în străduinţa de a–şi impune presupusele drepturi. Pavel a făcut numai lucruri care erau ziditoare şi care nu tulburau conştiinţa vreunui frate (Romani 14:19-21; 1 Corinteni 8:9-13; 10:23-33). Umilinţa ne ajută şi să promovăm iubirea şi pacea iertînd păcatele făcute de alţii împotriva noastră (Matei 6:12-15; 18:21, 22). Ea ne îmboldeşte să ne ducem la persoana jignită, să ne recunoaştem greşeala, să–i cerem iertare şi să facem ce putem pentru a îndrepta orice rău pe care, poate, l–am făcut (Matei 5:23, 24; Luca 19:8). Dacă persoana jignită ni se adresează, umilinţa ne îndeamnă să reglementăm lucrurile în mod paşnic şi în spiritul iubirii. — Matei 18:15; Luca 17:3.

Salvarea depinde de manifestarea umilinţei. De exemplu, referitor la Dumnezeu se spune: „Tu vei salva poporul umil; dar ochii tăi sînt împotriva celor aroganţi ca să–i înjoseşti“ (2 Samuel 22:28, NW). Cînd Regele Isus Cristos „apără adevărul, [umilinţa, NW] şi dreptatea“, el îi va salva pe cei care se umilesc înaintea sa şi înaintea Tatălui său (Psalm 45:4). Cei care dovedesc umilinţă pot să găsească încurajare în următoarele cuvinte: „Căutaţi pe DOMNUL, toţi cei [blînzi, NW] din ţară, care faceţi ce este drept înaintea Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi [blîndeţea, NW]! Poate că veţi fi ascunşi în ziua mîniei DOMNULUI.“ — Ţefania 2:3.

Umilinţa şi organizaţia lui Dumnezeu

Umilinţa îl face pe poporul lui Dumnezeu să aprecieze organizaţia sa şi să rămînă în ea ca persoane care îşi păstrează integritatea (compară cu Ioan 6:66-69). Dacă nu ni s–a acordat privilegiul de serviciu pe care speram să–l primim, umilinţa ne va ajuta să conlucrăm cu cei care poartă răspunderea în cadrul congregaţiei. Iar conlucrarea noastră umilă va da un bun exemplu.

Pe de altă parte, umilinţa ne împiedică să manifestăm vanitate în legătură cu privilegiile de serviciu pe care le avem în poporul lui Iehova. Ea ne împiedică să căutăm laude pentru lucrarea pe care am avut privilegiul să o îndeplinim în organizaţia lui Dumnezeu. În plus, dacă sîntem privilegiaţi să slujim ca bătrîni, umilinţa ne ajută să tratăm cu tandreţe turma lui Dumnezeu. — Fapte 20:28, 29; 1 Petru 3:8.

Umilinţa şi disciplinarea

Veşmîntul umilinţei ne ajută să acceptăm disciplinarea. Persoanele umile nu sînt ca Ozia, regele lui Iuda, a cărui inimă a devenit atît de trufaşă încît a uzurpat îndatoririle preoţeşti. El «s–a purtat cu necredincioşie împotriva DOMNULUI, intrînd în templu ca să ardă tămîie pe altarul tămîierii». Cînd s–a mîniat pe preoţii care l–au mustrat, Ozia a fost lovit cu lepră. Ce preţ a plătit el pentru lipsa de umilinţă (2 Cronici 26:16-21, nota de subsol; Proverbe 16:18). Să nu fiţi niciodată ca Ozia şi să nu îngăduiţi ca mîndria să vă împiedice să acceptaţi disciplinarea de la Dumnezeu dată prin Cuvîntul şi organizaţia Sa.

Referitor la aceasta, Pavel le–a spus creştinilor evrei unşi: „Aţi uitat de tot îndemnul pe care vi–l dă ca unor fii: «Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea [lui IEHOVA, NW] şi nu–ţi pierde inima cînd eşti mustrat de El. Căci [IEHOVA, NW] disciplinează pe cine–l iubeşte şi biciuieşte pe orice fiu pe care–l primeşte.» . . . Orice disciplinare, deocamdată pare o pricină de întristare şi nu de bucurie; dar mai pe urmă aduce, celor încercaţi prin ea, roada dătătoare de pace a dreptăţii“ (Evrei 12:5-11). Amintiţi–vă, de asemenea, că „mustrările disciplinării sînt calea vieţii“. — Proverbe 6:23.

Rămîneţi îmbrăcaţi cu umilinţa

Cît de important este ca, întotdeauna, creştinii să poarte veşmîntul umilinţei! El ne îndeamnă să perseverăm ca proclamatori ai Regatului, depunînd mărturie în mod umil din casă în casă în căutarea celor cu „o dispoziţie corectă pentru viaţă eternă“ (Fapte 13:48, NW; 20:20). Într–adevăr, umilinţa ne ajută să continuăm să ascultăm de Dumnezeu în toate privinţele, chiar dacă adversarii mîndri urăsc conduita noastră dreaptă. — Psalm 34:21.

Deoarece umilinţa ne îndeamnă să «ne încredem în DOMNUL din toată inima noastră», el ne netezeşte cărările (Proverbe 3:5, 6). De fapt, numai dacă ne îmbrăcăm cu această însuşire minunată putem să umblăm într–adevăr cu Dumnezeu şi să ne bucurăm de aprobarea şi binecuvîntările sale. Întocmai cum a scris discipolul Iacov: „[Umiliţi–vă în ochii lui Iehova, NW] şi el vă va înălţa“ (Iacov 4:10). De aceea să fim îmbrăcaţi cu umilinţa, acest splendid veşmînt creat de Iehova Dumnezeu.