Comunicarea în cadrul familiei şi în congregaţie
„Exprimarea voastră să fie întotdeauna plăcută, dreasă cu sare.“ — COLOSENI 4:6, NW.
1. Ce a spus Adam cînd Dumnezeu i–a prezentat–o pe Eva?
„NICI UN OM nu este o insulă . . . Fiecare om este o părticică din continent.“ Aşa scria cu secole în urmă un om de litere cu spirit pătrunzător. Prin aceste cuvinte, el nu a făcut decît să confirme ceea ce a spus Creatorul despre Adam: „Nu este bine ca omul să fie singur.“ Adam avea darul vorbirii şi al limbajului, deoarece el dăduse nume tuturor animalelor. Dar Adam nu avea o altă creatură umană cu care să poată comunica. Nu este de mirare că, atunci cînd Dumnezeu i–a prezentat–o pe fermecătoarea Eva pentru a–i fi soţie, el a exclamat: „Iată în sfîrşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea!“ Astfel, în momentul în care îşi lua începutul prima familie umană, Adam a început să comunice cu o fiinţă umană. — Geneza 2:18, 23.
2. Ce daune pot rezulta din vizionarea necontrolată a programelor TV?
2 Cercul familial este un loc ideal pentru comunicare. Într–adevăr, chiar succesul vieţii de familie depinde de aceasta. Faptul de a comunica pretinde însă timp şi efort. Astăzi, unul dintre cei mai mari hoţi de timp este televizorul. El poate fi un instrument dăunător în cel puţin două moduri. Pe de o parte, poate fi atît de atrăgător încît toţi membrii familiei devin dependenţi de el, ceea ce duce la lipsă de comunicare. Pe de altă parte, televizorul poate servi ca mijloc de evadare atunci cînd apar neînţelegeri sau sentimente rănite. În loc să rezolve problemele, unii partenerii de căsătorie au preferat să înceteze a mai vorbi şi s–au uitat la televizor. Aşadar, televizorul poate contribui într–o mare măsură la încetarea comunicării, lucru despre care se spune că este principalul duşman al căsătoriei. Cei care au dificultăţi în a menţine vizionarea pogramelor TV pe un loc secundar ar fi bine să se gîndească să se dispenseze complet de ele. — Matei 5:29; 18:9.
3. Cum au tras foloase unii limitîndu–şi vizionarea programelor TV?
3 Într–adevăr, au fost primite rapoarte entuziasmante care vorbesc despre binecuvîntările care au rezultat atunci cînd utilizarea televizorului a fost redusă sau chiar eliminată. O familie scria: „Vorbim mai mult unul cu altul . . ., cercetăm mai mult Biblia . . . Jucăm împreună jocuri sportive . . . Serviciul nostru de teren s–a extins sub toate aspectele.“ După ce s–a debarasat de televizor, o altă familie a spus: „Nu numai că economisim bani [fuseseră abonaţi la televiziunea prin cablu], dar am devenit mai apropiaţi ca familie şi am constatat că există multe alte lucruri valoroase cu care ne putem ocupa timpul. Nu ne plictisim niciodată.“
Privind, vorbind şi ascultînd
4. Cum poate un cuplu căsătorit să comunice aprecierea pe care cei doi o au unul faţă de altul?
4 În cadrul familiei există diferite forme de comunicare. Unele sînt fără cuvinte. Cînd doi oameni se uită, doar, unul la altul, aceasta este o formă de comunicare. Faptul de a fi împreună poate comunica o dovadă de interes. Partenerii conjugali ar trebui să evite să fie departe unul de altul pentru perioade de timp îndelungate, exceptînd cazul în care există un motiv major. Un cuplu căsătorit îşi poate nutri reciproc fericirea bucurîndu–se de asocierea intimă de care dispune în cadrul legăturii conjugale. Prin modul de comportare plin de afecţiune dar şi plin de respect pe care–l au unul faţă de altul, fie în public, fie în particular, manifestînd o demnitate adecvată atît în modul de a se îmbrăca, cît şi în maniere, ei pot să comunice fără cuvinte o profundă apreciere unul faţă de altul. Înţeleptul rege Solomon a exprimat acest lucru în următoarele cuvinte: „Izvorul tău să fie binecuvîntat şi bucură–te de soţia tinereţii tale.“ — Proverbele 5:18.
5, 6. De ce ar trebui soţii să fie conştienţi de importanţa faptului de a comunica cu soţiile lor?
5 Comunicarea pretinde totodată conversaţie, dialog — a vorbi unul cu altul şi nu doar a se adresa unul altuia fără a acorda vreo consideraţie reacţiei celuilalt. Cu toate că unele femei îşi exprimă sentimentele mai bine decît bărbaţii, acest lucru nu este o scuză pentru soţi ca să fie nişte parteneri taciturni. Soţii creştini trebuie să fie conştienţi de faptul că lipsa de comunicare este o problemă majoră în multe familii şi de aceea trebuie să lucreze din greu cu scopul de a menţine deschisă linia de comunicare. Ei vor face cu adevărat acest lucru dacă, împreună cu soţiile lor, vor respecta sfatul excelent dat de apostolul Pavel la Efeseni 5:25–33. Pentru ca un soţ să–şi iubească soţia ca pe propriul său corp, el trebuie să fie preocupat de bunăstarea şi fericirea ei şi nu doar de a sa. În acest scop este indispensabilă comunicarea.
6 Un soţ nu ar trebui să adopte atitudinea conform căreia soţia lui ar trebui să bănuiască sau să ghicească faptul că el o apreciază. Ea are nevoie de asigurarea că el o iubeşte. Soţul îşi poate dovedi aprecierea în multe feluri — prin exprimări de tandreţe şi prin cadouri neaşteptate precum şi ţinînd–o temeinic la curent cu lucrurile care ar putea–o viza. O altă mare problemă o constituie exprimarea aprecierii pentru eforturile depuse de soţie, indiferent că este vorba despre înfăţişarea ei personală bine aranjată, despre munca ei grea în folosul familiei, sau despre sprijinul sincer acordat în activităţile spirituale. În plus, pentru ca un soţ să urmeze sfatul apostolului Petru din 1 Petru 3:7, de «a locui cu soţia sa conform cunoştinţei», el trebuie să dea dovadă de empatie, iar aceasta se manifestă comunicînd cu ea în toate problemele de interes comun, acordîndu–i onoare ca unui vas mai slab. — Proverbele 31:28, 29.
7. Ce obligaţie are o soţie în ce priveşte faptul de a comunica cu soţul ei?
7 Tot astfel, pentru ca o soţie să urmeze sfatul referitor la supunere din Efeseni 5:22–24, este necesar ca ea să fie preocupată să menţină deschisă linia de comunicare cu soţul ei. Ea trebuie să–i acorde soţului ei un „respect profund“, atît prin exprimarea, cît şi prin conduita ei. Ea n–ar trebui niciodată să acţioneze în mod independent sau să ignore dorinţele lui (Efeseni 5:33). Întotdeauna ar trebui să existe un dialog confidenţial între ea şi soţul ei. — Vezi Proverbele 15:22.
8. Ce trebuie să fie dispuse soţiile să facă pentru a menţine deschisă linia de comunicare?
8 În plus, o soţie ar trebui să se ferească să sufere în tăcere, manifestînd autocompătimire. Dacă există o neînţelegere, să caute un moment potrivit pentru a pune în discuţie problema. Da, să ia o lecţie de la regina Estera. Ea trebuia să aducă în atenţia soţului ei o problemă de viaţă şi de moarte. Acţiunea ei promptă, înţeleaptă şi plină de tact a însemnat salvare pentru iudei. Noi sîntem datori atît faţă de partenerii noştri, cît şi faţă de noi înşine să comunicăm dacă am fost sau sîntem prejudiciaţi. Tactul şi un simţ al umorului impregnat de sfinţenie pot fi de folos pentru a face mai uşoară comunicarea. — Estera 4:15–5:8.
9. Ce rol are ascultarea în comunicare?
9 În utilizarea dialogului pentru a menţine deschisă linia de comunicare este implicată obligaţia fiecăruia de a asculta ceea ce are de spus celălalt — şi de a depune eforturi pentru a remarca ceea ce a fost lăsat nespus. Acest lucru pretinde să–i acorzi atenţie celui ce vorbeşte. Nu este suficient doar ca cineva să sesizeze conţinutul de idei, ci trebuie să acorde atenţie şi conţinutului emoţional, modului în care este spus un lucru. Adesea, unii soţi dau greş în această privinţă. Soţiile s–ar putea să sufere pentru că soţii lor nu reuşesc să asculte. Iar la rîndul lor, soţiile, trebuie să asculte cu atenţie astfel încît să evite a se grăbi să tragă concluzii. „Să asculte însă şi înţeleptul şi îşi va mări ştiinţa.“ — Proverbele 1:5.
Comunicarea între părinţi şi copii
10. Pentru a face dreptate în comunicarea cu copiii lor, ce trebuie să fie dispuşi părinţii să facă?
10 Există de asemenea situaţii în care părinţii şi copiii lor au dificultăţi în comunicare. «A–ţi creşte băiatul conform căii potrivite pentru el» este un lucru care pretinde stabilirea unei linii de comunicare. Acest mod de procedare va servi drept garanţie că „nici chiar atunci cînd va îmbătrîni nu se va abate de la ea“ (Proverbele 22:6, NW). Faptul că unii părinţi îşi pierd copiii în lume are uneori legătură cu golul în comunicare care s–a dezvoltat în cursul adolescenţei. Obligaţia părinţilor de a comunica încontinuu cu copiii lor este evidenţiată la Deuteronomul 6:6, 7: „Şi poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula.“ Da, părinţii trebuie să petreacă timp cu copiii lor! Trebuie să fie dispuşi să facă sacrificii în folosul copiilor lor.
11. Care sînt cîteva lucruri pe care ar trebui să le comunice părinţii copiilor lor?
11 Părinţi, comunicaţi–le copiilor voştri că Iehova îi iubeşte şi că voi, de asemenea, îi iubiţi (Proverbele 4:1–4). Permiteţi–le să observe că sînteţi dispuşi să sacrificaţi situaţii confortabile şi plăceri de dragul progresului lor mintal, afectiv, fizic şi spiritual. În această privinţă este importantă empatia, adică, capacitatea părinţilor de a privi lucrurile prin prisma copiilor lor. Manifestînd o iubire altruistă, voi, părinţii, puteţi clădi o puternică legătură de unire între voi şi copiii voştri şi–i puteţi încuraja să se încreadă mai degrabă în voi decît să–şi facă confidenţi din colegii lor. — Coloseni 3:14.
12. De ce ar trebui tinerii să comunice în mod liber cu părinţii lor?
12 Pe de altă parte, voi, tinerilor, aveţi obligaţia să comunicaţi cu părinţii voştri. Faptul că apreciaţi ceea ce au făcut ei pentru voi vă va ajuta să vă puneţi încrederea în ei. Voi aveţi nevoie de ajutorul şi sprijinul părinţilor voştri, iar lor le va fi mai uşor să vi le acorde dacă veţi comunica în mod deschis cu ei. De ce să faceţi din colegi principala voastră sursă de sfaturi? Aceşti colegi au făcut, probabil, puţin pentru voi în comparaţie cu părinţii voştri. Ei nu au mai multă experienţă de viaţă decît aveţi voi şi, dacă nu fac parte din congregaţie, nu sînt interesaţi, în realitate, de bunăstarea voastră durabilă.
Comunicarea în cadrul congregaţiei
13, 14. Ce principii biblice pretind comunicare între creştini?
13 O altă problemă este menţinerea deschisă a liniei de comunicare cu fraţii din congregaţie. Noi sîntem îndemnaţi în mod energic să nu abandonăm „strîngerea noastră laolaltă“. Care este scopul pentru care ne strîngem? „Să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.“ Acest lucru pretinde comunicare (Evrei 10:24, 25). Dacă cineva te jigneşte, acesta nu este absolut deloc un motiv să absentezi de la întruniri. Menţine deschisă linia de comunicare urmînd în principiu sfatul pe care ni l–a dat Isus şi care este consemnat la Matei 18:15–17. Discută cu persoana care consideri că ţi–a cauzat întristare.
14 Cînd ai dificultăţi cu unul din fraţii tăi, ia în considerare sfaturile scripturale, cum ar fi cel consemnat în Coloseni 3:13, NW: „Continuaţi să vă suportaţi unii pe alţii şi să vă iertaţi de bunăvoie unii pe alţii, dacă cineva are vreun motiv de a se plînge împotriva altuia. Aşa cum v–a iertat Iehova de bunăvoie, faceţi şi voi la fel.“ Acest lucru implică nu un refuz de a discuta cu cineva ci mai degrabă comunicare cu el. Iar dacă observi că cineva are o atitudine rece faţă de tine, urmează sfatul consemnat în Matei 5:23, 24. Comunică şi încearcă să restabileşti pacea cu fratele tău. Acest lucru pretinde iubire şi umilinţă din partea ta, dar ai o obligaţie morală faţă de tine şi faţă de fratele tău să respecţi sfatul lui Isus.
Sfat şi încurajare
15. De ce ar trebui creştinii să nu ezite să comunice sfaturi atunci cînd sînt în măsură s–o facă?
15 Obligaţia de a comunica este inclusă şi în respectarea sfatului lui Pavel din Galateni 6:1: „Fraţilor, chiar dacă vreun om ar fi prins în vreo greşeală, voi care sînteţi duhovniceşti [care aveţi calităţile spirituale necesare, NW] să–l îndreptaţi cu duhul blîndeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu.“ Modestia ar trebui să ne determine să primim cu plăcere pe cineva care ne atrage atenţia unde am făcut o greşeală în vorbirea sau conduita noastră. În realitate, fiecare dintre noi ar trebui să aibă atitudinea pe care a avut–o psalmistul David atunci cînd a scris: „Lovească–mă cel drept, căci aceasta îmi este o favoare; să mă mustre; este ca untdelemnul turnat pe capul meu; să nu–mi întorc capul de la el“ (Psalmul 141:5). Îndeosebi bătrînii ar trebui să fie exemple remarcabile de umilinţă, neinsistînd asupra unui punct de vedere personal, ci fiind gata să accepte o rectificare şi păstrînd în minte gîndul că „rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui“. — Proverbele 27:6.
16. Ce fel de comunicare ar trebui tinerii vorbitori să întîmpine cu plăcere?
16 Pentru tineri, calea înţelepciunii şi a modestiei este să caute sfat şi îndrumare din partea creştinilor maturi, care vor avea probabil ceva constructiv de oferit. Chiar bătrînii pot trage foloase în acest mod. De exemplu, un bătrîn s–a exprimat într–o cuvîntare că binecuvîntările menţionate în Apocalipsa 7:16, 17, referitor la faptul că nu va mai exista foame şi sete, reprezintă lucruri pe care alte oi le pot aştepta pentru lumea nouă. În literatură fusese însă semnalat faptul că acest text scriptural se aplică în principal la timpurile prezente. (Vezi cartea Apocalipsul — Grandiosul său apogeu este aproape!, paginile 126–128.) Un bătrîn din rîndurile auditorilor s–a gîndit că ar trebui să–i atragă atenţia vorbitorului asupra problemei respective, dar înainte de a avea posibilitatea s–o facă, vorbitorul însuşi i–a telefonat şi l–a întrebat dacă nu–i poate da vreo sugestie în vederea îmbunătăţirii cuvîntării sale. Da, să le uşurăm munca celor cărora le–ar face plăcere să ne ajute, comunicîndu–le dorinţa noastră de a primi un sfat. Să nu fim irascibili sau exagerat de sensibili.
17. Cum poate servi comunicarea la edificarea fraţilor noştri?
17 Regele Solomon a exprimat un principiu care poate fi foarte bine aplicat la dezbaterea noastră. El a spus: „Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea [celor ce li se datorează, NW], cînd este în puterea mîinii tale s–o faci“ (Proverbele 3:27). Noi le datorăm iubire fraţilor noştri. Pavel a spus: „Să nu datoraţi nimănui nimic decît să vă iubiţi unii pe alţii; căci cine iubeşte pe alţii a împlinit legea“ (Romani 13:8). Aşadar, fii generos în ce priveşte cuvintele de încurajare. Un tînăr slujitor ministerial îşi susţine cumva prima sa cuvîntare publică? Felicită–l. O soră a depus cumva eforturi mari sau şi–a efectuat foarte bine tema din cadrul şcolii de minister teocratic? Spune–i cît de mult te–ai bucurat de străduinţele ei. În general, fraţii şi surorile noastre se străduiesc să facă tot ce le stă în putinţă şi vor fi încurajaţi de exprimările noastre afectuoase de apreciere.
18. Acolo unde se manifestă o încredere de sine exagerată, ce ar fi bine să se facă?
18 În contrast cu aceasta, un tînăr vorbitor s–ar putea să dispună de capacităţi deosebite, dar, întrucît este tînăr, el degajă mai multă încredere de sine decît se cuvine. Ce fel de comunicare s–ar pretinde în cazul acesta? Nu ar fi bine dacă un bătrîn matur l–ar felicita pentru unele puncte excelente din prezentarea sa dar, în acelaşi timp, i–ar sugera cu amabilitate cîteva modalităţi prin care ar putea cultiva modestie în viitor? Acest mod de comunicare ar dovedi iubire frăţească şi i–ar ajuta pe cei care sînt mai tineri să elimine din timp unele atitudini rele, înainte ca acestea să se înrădăcineze.
19. De ce trebuie bătrînii şi capii de familie să fie comunicanţi?
19 Bătrînii comunică unul cu altul precum şi cu congregaţia în legătură cu lucruri care sînt utile — evitînd, desigur, să dezvăluie unele chestiuni confidenţiale, cum ar fi cele referitoare la probleme judiciare. Faptul de a fi excesiv de secreţi duce însă la neîncredere şi descurajare şi poate dăuna atmosferei prieteneşti din congregaţie — sau din familie. De exemplu, oricine se bucură să audă o relatare edificatoare. Întocmai cum apostolul Pavel a dorit fierbinte să comunice daruri spirituale, la fel şi bătrînii ar trebui să fie dornici să le transmită altora informaţii edificatoare. — Proverbele 15:30; 25:25; Romani 1:11, 12.
20. De care aspect al comunicării se va ocupa articolul care urmează?
20 Da, comunicarea este vitală atît în congregaţia creştină, cît şi în familia creştină. Ea este însă indispensabilă şi într–un alt domeniu. Unde anume? În ministerul creştin. În articolul care urmează vom examina cîteva modalităţi de perfecţionare a aptitudinilor noastre de comunicare în această activitate foarte importantă.
Cum veţi răspunde?
◻ Cum poate fi învins un obstacol care apare frecvent în calea comunicării în cadrul familiei?
◻ Cum pot soţii şi soţiile să rezolve marea problemă a comunicării?
◻ Cum pot părinţii şi copiii să evite formarea prăpastiei dintre generaţii?
◻ Cum se poate dovedi edificatoare comunicarea atît în congregaţie, cît şi în familie?
[Legenda fotografiei de la pagina 23]
O bună comunicare promovează bunăstarea şi fericirea familiei