În afară de aceasta, înainte de învierea lui Iov, a copiilor ucişi din Betleem şi ai altor membri ai omenirii moarte, va exista o înviere a altora în ordinea, după rangul sau conform gradului de importanţă. Asupra acestui fapt ni se atrage atenţia prin cuvintele inspirate din 1 Tesaloniceni 4:16 unde citim: „Întîi vor învia cei morţi în Cristos.“ (Traducerea nouă Romănească).

căci însuşi Domnul va coborî din cer cu un strigăt poruncitor [cu o poruncă rostită cu voce puternică, New International Version], cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, iar cei care sînt morţi în comuniune cu Cristos vor învia cei dintîi.

7. Despre care morţi anume vorbea Pavel acolo, şi cum arată Apocalips 14:12, 13 un timp special în care să fie ei înviaţi?

⁷ Aici apostolul vorbeşte nu despre morţii omenirii, în general, ci despre „aceia care au adormit în moarte“ prin Cristos, despre „cei care sînt morţi în comuniune cu Cristos.“

căci însuşi Domnul va coborî din cer cu un strigăt poruncitor, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, iar cei care sînt morţi în comuniune cu Cristos vor învia cei dintîi.“ — 1 Tes. 4:15, 16.

11. Cine aude „strigătul poruncitor“ al Domnului Isus Cristos, dîndu-i ascultare la coborîrea sa din ceruri?

¹¹ Cine aude „strigătul poruncitor“ cu care coboară Domnul Isus Cristos din poziţia sa cerească de la dreapta lui Dumnezeu? Evident — creştinii născuţi de spirit care pînă atunci au murit „în comuniune cu Domnul.“ Noi ştim că nici un om viu de pe pămînt nu a auzit direct glasul său de cînd a început coborîrea sa spirituală, adică de la începerea prezenţei sau parousiei sale invizibile, la începutul toamnei anului 1914. Dar „cei morţi în Cristos“ (Authorized Version) l-au auzit şi iau dat ascultare.

12. (a) Cînd începe „ziua din urmă“ despre care a vorbit Isus la Ioan 6:53, 54 şi cum intră acei discipoli în viaţa veşnică? (b) De care altă aşa-numită „zi din urmă“ diferă aceasta?

¹² Cei înviaţi în felul acesta de către Isus Cristos sînt discipolii cu privire la care el a spus: „Dacă nu mîncaţi carnea Fiului omului şi dacă nu beţi sîngele lui, nu aveţi viaţa în voi înşivă. Cel care se hrăneşte cu carnea mea şi care bea sîngele meu are viaţă veşnică [din momentul învierii sale din morţi], iar eu îl voi învia în „ziua din urmă“ (Ioan 6:53, 54). „În ziua din urmă,“ strigătul său poruncitor este înzestrat cu puterea de a-i scula din somnul morţii pe discipolii săi care au avut parte de acest privilegiu special privitor la carnea şi sîngele său. Pentru asemenea discipoli privilegiaţi, „ziua din urmă“ începe în momentul în care intră ei în viaţa veşnică în ceruri prin învierea lor într-un „corp spiritual“ ca şi acela al lui Cristos. Întrucît această zi din urmă se aplică la învierea creştinilor credincioşi născuţi de spirit care au speranţe cereşti, ea este diferită de „ziua din urmă“ pe care o avea în minte Marta din Betania, căci ea atunci nu avea nici cea mai vagă idee despre o înviere spirituală în ceruri.

13. (a) Al cu glas este acela pe care îl aud cei „morţi în Cristos“ şi cine este „arhanghelul“? (b) Ce dovezi Scripturale avem în acest sens?

¹³ Glorificatul Domn Isus Cristos mai coboară şi cu „glasul unui arhanghel.“ Acesta este propriul său glas. El este „arhanghel.“ În parabola sa despre oi şi capre Isus se referea la sine însuşi, aflîndu-se într-o asemenea calitate de arhanghel. Isus a spus: „cînd va sosi Fiul omului în gloria sa şi toţi îngerii împreună cu el, atunci el se va aşeza pe tronul său glorios. Şi toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui“ (Mat. 25:31, 32). În starea sa preumană din ceruri numele său era Mihael. Nu există nici o îndoială asupra faptului că el este cel menţionat în profeţia precreştină de la Daniel 12:1, 2: „În acel timp se va scula Mihael, marele prinţ care stă în ajutorul fiilor poporului tău [al lui Daniel]. Şi este absolut sigur că va surveni un timp de dezastru aşa cum nu a mai fost făcut să survină de cînd există vreo naţiune şi pînă în vremea aceea. Şi în decursul acelui timp poporul tău va scăpa, oricine va fi găsit scris în carte. Şi vor exista mulţi din cei care dorm în ţărîna pămîntului care se trezi, aceştia la o viaţă de o durată nedefinită, iar aceia la ruşine şi la [un] dispreţ de o durată nedefinită.“

14. În ce calitate îl arată Apoc. 12:7 pe arhanghel cînd îi menţionează numele? Şi cum se referă Iuda 9 la o luptă anterioară a acestuia?

¹⁴ Şi în Apocalips 12:7 se arată că îngerii îi sînt subordonaţi lui Mihael. Acolo se spune: „A izbucnit [un] război în cer: Mihael şi îngerii lui [nu creştinii născuţi de spirit, înviaţi] au luptat.“ În plus, Iuda 9 vorbeşte despre el ca despre un arhanghel, spunînd: „Arhanghel Mihael a avut o neînţelegere cu Diavolul şi se lupta pentru trupul lui Moise.“ Diavolul nu a reuşit să pună stăpînire pe acel trup.

15. Cum a ieşit Satan Diavolul din războiul cu arhanghelul Mihael? Poate el împiedica învierea discipolilor lui Cristos şi ridicarea lor la cer, pentru a fi împreună cu Isus Cristos?

¹⁵ Satan a suferit tot timpul înfrîngeri în lupta lui de veacuri. În războiul din cer el a fost deasemenea înfrînt, iar el şi îngerii săi demoni au fost aruncaţi jos, în apropierea pămîntului nostru, pe cînd arhanghelul Mihael, adică Domnul Isus Cristos şi îngerii săi au rămas victorioşi în ceruri. Pentru că victoriosul Isus Cristos foloseşte „glasul unui arhanghel“ cînd le porunceşte acelora care au murit în comuniune cu Cristos să-i iasă în tîntîmpinare, strigătul său poruncitor are o mai mare autoritate şi un mai puternic efect. În afară de aceasta, Satan cel înfrînt, Diavolul, nu va avea suficientă putere pentru a împiedeca învierea spirituală a celor morţi în comuniune cu Cristos şi nu va fi în stare să împiedece intrarea lor în domniul spiritual şi nici ridicarea lor la cer, pentru a fi împreună cu victoriosul Isus Cristos.

16. În ce scop sună „trîmbiţa lui Dumnezeu“ în momentul în care Domnul se coboară din cer, şi cine vor fi cei dintîi care îi vor răspunde?

¹⁶ Un alt lucru care însoţeşte coborîrea lui Cristos din cer este „trîmbiţa lui Dumnezeu“ (1 Tes. 4:16). În cazul acesta sunetul de trîmbiţă nu este un semnal de război pentru adunarea trupelor, pentru ca ele să lupte şi să-l răpună pe duşman. Mai degrabă sunetul „trîmbiţei lui Dumnezeu“ este unul de pace, pentru strîngerea la un loc a poporului lui Iehova, ca şi atunci cînd se suna din cele două trîmbiţe de argint în zilele lui Moise, ca să se adune cele douăsprezece triburi ale lui Israel (Num. 10:1–10). În altă parte, şi anume în 1 Cor. 15:52, apostolul Pavel pune o asemenea „trîmbiţă“ de deşteptare şi înflăcărare a adunării în legătură cu învierea creştinilor morţi. Pavel spune: „În timpul celei din urmă trîmbiţe. Căci trîmbiţa va suna, morţii vor fi înviaţi în nedescompunere, iar noi vom fi schimbaţi.“ Cine sînt cei dintîi care vor răspunde la acel sunet al „celei din urmă trîmbiţe“ cînd ea va suna ca „trîmbiţa lui Dumnezeu“ pentru aducerea din nou la viaţă a celor morţi? Răspunsul aflat în 1 Tesaloniceni 4:16 sună astfel: „Iar cei care sînt morţi în comuniune cu Cristos vor învia cei dintîi.“

17. De ce nu este vizibilă pentru ochii omeneşti învierea celor „morţi în comuniune cu Cristos“?

¹⁷ Dar învierea celor „morţi în comuniune cu Cristos“ nu este vizibilă pentru oameni pe pămînt. De ce nu? Pentru că ei sînt binecuvîntaţi cu o înviere spirituală, fiecare fiind „înviat [cu] un corp spiritual“ (1 Cor. 15:44). Pentru că ochii omeneşti nu sînt destul de tari pentru a vedea corpurile spirituale, învierea celor morţi în Cristos Isus este nevăzută pentru oameni. Iată de ce de la începutul „prezenţei“ sau parousiei lui Cristos, din 1914 înainte, omenirea nu l-a văzut nici pe el şi nu şi-a dat seama nici de învierea discipolilor săi.