Pace de la Dumnezeu — cînd?

„Dumnezeul care dă pacea îl va zdrobi în curînd pe Satan sub picioarele voastre.“ — ROMANI 16:20.

1, 2. (a) Ce a declarat un înţelept hindus cu privire la război şi pace? (b) Cine sînt fericiţii care ajung să se bucure de pacea care vine de la Dumnezeu?

„DACĂ această cursă nebunească a înarmărilor continuă, ea nu poate decît să ducă la un masacru cum nu a mai survenit niciodată în istorie. Şi dacă va exista un învingător, victoria însăşi va constitui o moarte vie pentru naţiunea care o va repurta.“ Această previziune făcută în 1938 de Mohandas Gandhi a depăşit în realitate cadrul epocii sale.

² Înainte, în 1931, Gandhi declarase unui vice-rege britanic: „Cînd ţara dumneavoastră şi ţara mea vor ajunge la o înţelegere bazată pe învăţăturile lui Cristos consemnate în Predica de pe munte, atunci vom fi rezolvat nu numai problemele ţărilor noastre, dar şi cele ale lumii întregi.“ Aşa cum a arătat înţeleptul hindus, predica lui Isus arată calea spre o pace durabilă. În această predică Cristos a zis: „Fericiţi sînt cei paşnici, deoarece ei vor fi numiţi «fii ai lui Dumnezeu»“ (Matei 5:9). Numeroşi „fii“ se bucură acum de pacea care vine de la Dumnezeu. Cu timpul, toţi cei umili de pe pămînt „îşi vor găsi bucuria desăvîrşită în abundenţa păcii“ (Psalm 37:11). Dar putem fi oare siguri că aşa se va întîmpla?

3. De ce nu există astăzi pe pămînt pace veritabilă?

³ Astăzi, spectrul distrugerii lumii planează asupra omenirii. Potrivit unui studiu recent, „Cele 3–4 000 miliarde de dolari cheltuiţi de la cel de-al doilea război mondial pînă acum pentru crearea unui arsenal nuclear, a cărui utilizare ar antrena suicidul la scară mondială, pot fi calificate drept ultima absurditate. (. . .) Puterea considerabilă a stocului de armament nuclear este suficientă pentru a ucide 58 de miliarde de persoane, respectiv de 12 ori populaţia pămîntului.“a Totuşi, această cursă nebună se accelerează. Într-adevăr nebună, căci aceasta este semnificaţia în engleză a iniţialelor MAD, de la Mutually Assured Destruction (Distrugere Mutuală Asigurată), conceptul şubred pe care superputerile îşi sprijină pretinsa lor pace. Dar aceasta nu este, bineînţeles, pacea lui Dumnezeu.

4. (a) Ce spectacol oferă lumea de azi? (b) Totuşi, ce speranţă temeinică nutresc închinătorii lui Iehova?

⁴ În toate privinţele, lumea prezintă un spectacol jalnic. Niciodată înainte societatea omenească nu a trebuit să sufere atît de mult din cauza corupţiei politice, a violenţei criminale, a problemelor economice crescînde, a lipsei de respect faţă de Dumnezeu şi a dezorientării religioase ca în perioada actuală. Niciodată nu a fost atît de adevărată următoarea declaraţie referitoare la omenire: „Toată creaţia continuă să geamă împreună şi să sufere împreună.“ Totuşi, Dumnezeu promite că creaţia sa umană „va fi (. . .) eliberată din sclavia descompunerii, ca să aibă glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:21, 22). Cei care iubesc pacea şi se închină Dumnezeului Bibliei, Domnului Suveran Iehova, sînt asiguraţi că vor intra în această libertate. Această libertate va fi ferm înrădăcinată în pacea veritabilă, pacea eternă (Ezechiel 37:26–28). Dar cînd şi cum va veni această pace?

Cum priveşte Dumnezeu ‘timpurile şi epocile’?

5. Ce întrebare se ridică referitor la 1 Tesaloniceni 5:1?

⁵ Apostolul Pavel îi consolase pe creştinii din Tesalonic, explicîndu-le că învierea este legată de „prezenţa Domnului“ Isus. Apoi, el le-a zis: „În ceea ce priveşte timpurile şi epocile, fraţilor, nu aveţi nevoie să vi se scrie nimic.“ — 1 Tesaloniceni 4:15; 5:1.

6. De unde ştim că Dumnezeu dă importanţă ‘timpurilor şi epocilor’?

⁶ Arată cuvintele apostolului că ‘timpurile şi epocile’ nu au importanţă în ochii lui Dumnezeu? Cîtuşi de puţin! (Ecleziast 3:1). „Cînd a sosit limita deplină a timpului“, la expirarea celor şaizeci şi nouă de săptămîni de ani, „Dumnezeu l-a trimis pe Fiul său“. Şi serviciul sacru al lui Isus a durat trei ani şi jumătate, — din anul 29 pînă în anul 33 e.n., după cum fusese profeţit (Galateni 4:4; Daniel 9:24–27). Exact la sfîrşitul „timpurilor fixate ale naţiunilor“, în 1914, Isus a fost întronat în „Ierusalimul ceresc“ (Luca 21:24; Evrei 12:22; Ezechiel 21:27; Daniel 4:31, 32). ‘Necazul cel mare’ va veni, de asemenea, în „ziua“ şi la „ora“ stabilită de Iehova. „Ea nu va întîrzia.“ — Matei 24:21, 36; Habacuc 2:3.

7. De ce nu era necesar ca Pavel să le scrie tesalonicenilor despre ‘timpuri şi epoci’?

⁷ Însă în momentul acela, nu era necesar ca Pavel să scrie despre ‘timpuri şi epoci’. Aceşti creştini din Tesalonic erau deja convinşi că trăiesc în ‘epoca’ încheierii sistemului de lucruri iudaic, al cărui sfîrşit urma să survină circa douăzeci de ani mai tîrziu, în anul 70 e.n. Zelul lor şi „bucuria spiritului sfînt“ străluceau servind ca exemplu (1 Tesaloniceni 1:4–7). Tot la fel astăzi, nu există nici o îndoială pentru Martorii lui Iehova că războaiele mondiale şi celelalte dureroase evenimente care s-au produs de la 1914 pînă acum constituie „semnul“ prezenţei invizibile a lui Isus la puterea şi la gloria Regatului său. — Matei 24:3–8; 25:31.

8. De ce trebuie să rămînem vigilenţi şi activi?

⁸ Apoi apostolul îi asigură pe tovarăşii săi creştini cu aceste cuvinte: „Căci voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua lui Iehova vine exact ca un hoţ noaptea“ (1 Tesaloniceni 5:2). Deşi noi nu cunoaştem calendarul exact al evenimentelor, ştim că ziua în care va fi executată hotărîrea judecătorească se apropie în mod inevitabil. Ea va surveni deodată, instantaneu, la momentul fixat de Dumnezeu. Prin urmare, trebuie să rămînem vigilenţi şi activi. — Luca 21:34–36.

Un apel culminant pentru pace

9. (a) Ce strigăt va izbucni şi de ce adevăraţii creştini nu iau parte la el? (b) Cine proclamă acest apel şi prin ce anume autorii lui se aseamănă cu conducătorii din timpul lui Ieremia?

⁹ „Pace şi securitate!“ Pavel ne avertizează aici cu privire la proclamarea care va fi auzită la punctul culminant al „prezenţei“ lui Cristos (1 Tesaloniceni 5:3). Vom auzi oare, în curînd, acest strigăt? De unde ar putea veni acest apel la pace şi securitate mondială? Evident, nu de la discipolii lui Cristos, deoarece Isus a declarat că nici aceştia, nici Regatul său nu fac „parte din lume“ (Ioan 15:19; 17:14, 16; 18:36). Cei care vor face această proclamaţie trebuie deci să fie oameni care iubesc lumea şi care sînt împotriva Regatului viitor al lui Dumnezeu. Ei fac parte din lumea care „zace în puterea celui rău“ — Satan Diavolul (1 Ioan 5:19). Asemenea exemplului oferit de conducătorii religioşi şi politici din zilele lui Ieremia, ei vor prezenta ‘viziunea propriei lor inimi’, spunînd: „Veţi avea pace.“ Ei vor pretinde în mod fals că această pace vine de la Dumnezeu. Pretenţia lor se va dovedi a fi total eronată. — Ieremia 23:16, 17, 19, 20.

10. Ce succesiune de evenimente a dus la actuala situaţie mondială?

¹⁰ O succesiune de evenimente duc la acest strigăt de „Pace şi securitate!“ În 1920 a fost înfiinţată Societatea Naţiunilor, în urma Marelui Război, cunoscut astăzi sub numele de primul război mondial. Scopul Ligii Naţiunilor era de a înlătura pentru totdeauna războiul. Dar al doilea război mondial a aruncat Liga Naţiunilor în abis. La 24 octombrie 1945 această organizaţie a renăscut din propria-i cenuşă, cu un nume nou: Naţiunile Unite. (Compară Apocalips 17:8.) Obiectivul ei de primă importanţă era de a „păstra pacea şi securitatea în lume“. Fondatorii ei şi-au exprimat hotărîrea „de a salva generaţiile viitoare de flagelul războiului“. A reuşit O.N.U. să asigure pacea şi securitatea?

11. Cît de gravă este criza cu care este confruntată lumea?

¹¹ Oricît de sinceri ar fi fost unii dintre fondatorii O.N.U., această organizaţie, la fel ca şi Liga care a precedat-o, nu şi-a atins deloc scopul pe care şi l-a fixat în cartă. Datorită armelor nucleare, lumea se află acum pe un butoi cu pulbere. În plus, căderile radioactive care au afectat o mare parte din Europa ca urmare a accidentului survenit la Cernobîl, în U.R.S.S., în luna aprilie în anul 1986, arată că, chiar şi atunci cînd este utilizată în scopuri paşnice, energia nucleară are o putere înfricoşătoare. Anumite naţiuni din Pacificul de Sud încearcă să-şi menţină teritoriul ca zonă liberă de arme nucleare. Dar dacă ar izbucni un război nuclear total, în nici o parte a globului nu ar fi supravieţuitori.

„Pace şi securitate“: sînt oare posibile?

12. Ce declaraţie a făcut O.N.U. cu privire la anul 1986, şi ce reacţie a stîrnit aceasta din partea naţiunilor?

¹² Pe deplin conştiente de agravarea crizei, Naţiunile Unite au declarat 1986 drept Anul Internaţional al Păcii. Această iniţiativă s-a bucurat din partea naţiunilor de o primire în care părerile erau împărţite. Cele mai multe dintre ele au susţinut-o într-un fel sau altul, amintind, totodată, că războiul nuclear reprezintă principala ameninţare la adresa păcii. Între timp, în diferite părţi ale globului, au continuat să izbucnească războaie de mai mică amploare; de la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial s-au produs circa 150 de asemenea conflicte care au cauzat moartea a peste treizeci de milioane de oameni. Se poate oare spune că măcar o singură naţiune a luat iniţiativa să acţioneze în conformitate cu binecunoscutele cuvinte din Isaia 2:4 care sînt gravate pe zidul care se află în faţa O.N.U.?

13. Ce sprijin au dat conducătorii religioşi?

¹³ Religiile lumii nu au întîrziat să acorde sprijin O.N.U.-lui pentru Anul păcii. Papa Ioan Paul al II-lea a proclamat ziua de 1 ianuarie drept Ziua Mondială a Păcii. El i-a îndemnat pe conducătorii politici să dea exemplu pentru a stabili fundamentul necesar pentru pacea mondială. De asemenea, el a chemat organizaţiile religioase ale lumii să se întîlnească pentru rugăciuni la Assisi, în Italia, în timpul Anului Internaţional al Păcii. Arhiepiscopul de Canterbury, primatul Bisericii Anglicane, precum şi mai multe mişcări budiste au primit această invitaţie cu entuziasm. Consiliul Ecumenic al Bisericilor a publicat o declaraţie despre Anul Internaţional al Păcii, chemînd la dezarmare nucleară imediată.

14. Care este singura condiţie ca un proiect de pace să aibă succes?

¹⁴ Însă, în ceea ce priveşte instaurarea ‘păcii şi securităţii’, care este voinţa „Dumnezeului care dă pace“? Arată Cuvîntul profetic al lui Dumnezeu că oamenii şi naţiunile imperfecte pot să aducă pace şi securitate pentru această lume? Categoric, nu! Pentru ca un astfel de proiect să aibă „succes“, Iehova este acela care trebuie să-l efectueze, în armonie cu dreptatea sa şi spre lauda sa. — Isaia 55:11; 61:11.

În curînd, „distrugere neaşteptată“

15. Ce declaraţie surprinzătoare face apoi Pavel?

¹⁵ Apostolul Pavel ne lămureşte cu privire la ceea ce se va întîmpla. El spune: „Cînd vor zice: «Pace şi securitate!», atunci o distrugere neaşteptată trebuie să vină dintr-o dată asupra lor, ca durerile naşterii asupra femeii însărcinate, şi nu vor scăpa nicidecum.“ — 1 Tesaloniceni 5:3.

16. De ce căile naţiunilor nu sînt căile lui Dumnezeu?

¹⁶ La prima vedere, aceste cuvinte pot să pară şocante. Dar Biblia ne ajută să le înţelegem. Astăzi, căile naţiunilor nu sînt căile lui Dumnezeu (Isaia 55:8, 9). Dacă el permite diferitelor forme de guvernare umană să-şi exercite puterea în continuare, este pentru a răspunde la o chestiune pe care Şarpele viclean, Satan Diavolul, a ridicat-o cu circa şase mii de ani în urmă. Cînd Satan i-a convins pe primii noştri părinţi să aleagă independenţa faţă de Dumnezeu, el a pus la îndoială necesitatea ca oamenii să fie conduşi de Dumnezeu. — Geneza 3:4, 5.

17. Ce ne dezvăluie istoria cu privire la guvernele omeneşti, şi ce dovedeşte aceasta?

¹⁷ De-a lungul mileniilor care au urmat, Dumnezeu a permis oamenilor să încerce toate formele de guvernare umană care se pot imagina. Fie că acestea au durat cîţiva ani, fie că au durat cîteva secole, ele au eşuat toate în mod lamentabil, prin faptul că nici una nu a reuşit să aducă pacea şi securitatea adevărată. Indiferent de guvernul omenesc care a fost la conducere, războiul, crima, teroarea şi moartea au fost soarta continuă a omenirii. De-a lungul istoriei, ‘omul l-a guvernat pe om spre paguba lui’ (Ecleziast 8:9). La fel se întîmplă şi azi. Toţi cei care sînt conştienţi de lucrul acesta pot să spună asemenea profetului lui Dumnezeu: „Ştiu bine, o, Iehova, că nu-i aparţine omului pămîntean calea sa. Nu-i aparţine omului care umblă nici măcar să-şi dirijeze pasul.“ — Ieremia 10:23.

18. De ce este zadarnic strigătul de „Pace şi securitate!“ al naţiunilor?

¹⁸ Acum este aproape clipa cînd această problemă va fi reglementată o dată pentru totdeauna. Numai guvernul lui Dumnezeu poate să aducă omenirii pacea şi securitatea adevărată. Însă nu guvernul lui Dumnezeu va fi susţinut atunci cînd naţiunile vor striga „Pace şi securitate!“ Ele vor să îşi continue dominaţia conform ideologiilor lor arogante. Dar timpul s-a sfîrşit. Naţiunile simt că trebuie să se întreprindă o acţiune energică. Altfel, ele vor pierde totul într-un masacru nuclear. De aceea, ele vor face ceea ce a prezis Ieremia: „Caută să vindece în mod uşuratic fractura poporului meu, zicînd: «Este pace! Este pace!» cînd nu este nici o pace.“ Dar totul va fi zadarnic. — Ieremia 6:14; 8:11, 15.

Sfîrşitul profeţit

19. Cum va surveni „ziua lui Iehova“?

¹⁹ „Distrugere neaşteptată (. . .) dintr-o dată“, spune apostolul Pavel. Isaia, profetul lui Dumnezeu adaugă: „Iată, chiar eroii lor au strigat pe stradă; mesagerii păcii vor plînge amarnic“ (Isaia 33:7). Multe pasaje biblice arată că executarea hotărîrii judecătoreşti a lui Iehova asupra naţiunilor şi oamenilor răi va veni repede, în mod neaşteptat, — într-adevăr „ca un hoţ noaptea“ (1 Tesaloniceni 5:2, 3; Ieremia 25:32, 33; Ţefania 1:14–18; 2 Petru 3:10). În clipa în care lumea va anunţa cu mari strigăte că a ajuns la un anumit echilibru de pace şi securitate, „ziua lui Iehova“ va surveni cu o repeziciune înfricoşătoare. Poporul lui Dumnezeu va fi identificat acest strigăt de „Pace şi securitate!“ şi va fi la adăpost în locul de refugiu prevăzut de Iehova. — Psalm 37:39, 40; 46:1, 2; Ioel 3:16.

20. (a) Ce fel de „fiară“ este O.N.U.? (b) Cum priveşte Iehova religia falsă, şi de ce?

²⁰ În Cuvîntul lui Dumnezeu, acţiunea Ligii Naţiunilor şi a succesoarei ei, Organizaţia Naţiunilor Unite, este comparată cu cea a „unei fiare sălbatice de culoare stacojie“ care are şapte capete (reprezentînd puterile mondiale din care provine ea) şi zece coarne (prefigurînd guvernele care o susţin astăzi). Biblia arată că ea este o „fiară“ politică asemănătoare „leului“ britanic şi „ursului“ rusesc. Pe spinare ea poartă o femeie, „Babilonul cel Mare, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pămîntului“ (Apocalips 17:3–8). Aceasta exprimă bine modul în care Iehova consideră religia falsă, care nu îl reprezintă nici pe Dumnezeu, nici Regatul său drept. Ea comite prostituţie spirituală prin faptul că se amestecă în politică. Alianţa religiei cu O.N.U. în campania mondială pentru pace şi securitate este un exemplu în această privinţă. Religia ar mai dori mult să fie lăsată în pace în ce priveşte mesajul judecăţii lui Dumnezeu, proclamat de Martorii lui Iehova. În acest scop, ea a exercitat presiuni asupra unor guverne pentru ca acestea să interzică activitatea creştină a Martorilor. — Psalm 2:1–3.

21. (a) Ce eveniment marchează începutul „zilei lui Iehova“? (b) Apoi, cum se va sfîrşi „ziua“ aceasta?

²¹ Cum va surveni „ziua lui Iehova“? În această perioadă, cea mai sumbră din istoria omenirii, ea va veni într-adevăr „ca un hoţ“. Dumnezeu va manevra naţiunile care aparţin fiarei reprezentînd O.N.U., pentru ca ele să se întoarcă pe neaşteptate împotriva religiei false. Manifestîndu-şi ura faţă de Babilonul cel Mare, ele vor dezvălui care este adevăratul ei caracter şi o vor devasta complet. Executarea ei va veni atît de repede, încît amanţii ei politici de altădată vor exclama: „Ce nenorocire, ce nenorocire, o, mare cetate Babilon, o cetate puternică, fiindcă într-o oră ţi-a venit judecata!“ Dar naţiunile şi armatele lor vor ataca poporul lui Dumnezeu. Atunci Regele regilor, Isus Cristos, îi va distruge pe toţi aceşti duşmani şi îl va arunca în abis pe principalul împotrivitor, Satan Diavolul. — Apocalips 17:16, 17; 18:10; 19:11–21; 20:1–3; compară Ezechiel 38:11, 16, 18–23.

22. (a) Ce perspectivă minunată se oferă azi celor credincioşi? (b) Ce trebuie să faci ca să te poţi bucura de pacea care vine de la Dumnezeu?

²² În sfîrşit, adevărata pace şi securitate va flori sub guvernarea Regatului lui Dumnezeu (Psalm 72:1, 7; Isaia 9:6, 7). Noi ne bucurăm că ştim că mulţi care azi ‘rămîn treji şi îşi păstrează echilibrul’ vor trăi ca să vadă lucrul acesta (1 Tesaloniceni 5:4–6). „O mare mulţime (. . .) din toate naţiunile“, care exercită credinţă în răscumpărarea furnizată de Iehova prin intermediul lui Cristos, va fi salvată din „necazul cel mare“ pentru a se bucura de pacea eternă care vine de la Dumnezeu (Apocalips 7:9–17; 21:3, 4) Îţi dorim ca şi tu să fii printre ei!

[Notă de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce ‘timpurile şi epocile’ prezintă importanţă pentru Dumnezeu şi pentru noi?

◻ Cum ar trebui să privim apropierea „zilei lui Iehova“?

◻ Cine participă la strigătul din 1 Tesaloniceni 5:3 şi cînd va izbucni acest strigăt?

◻ Ce evenimente foarte importante sînt declanşate prin acest strigăt?