grave pe care poate că le-a comis şi să manifeste un spirit de căinţă. La rîndul lui, lucrul acesta aduce iertare de la Dumnezeu. — Iacov 5:15, 16.

21. a) De ce se reţin unii creştini să-i cheme pe bătrîni? b) Ce se va analiza în articolul următor?

²¹ Confruntaţi cu marea dificultate de a purta de grijă mulţimilor de persoane noi care vin în congregaţia creştină, bătrînii conştiincioşi au multe de făcut ca să asigure o supraveghere adecvată. Într-adevăr, aceste daruri sub formă de oameni sînt o măsură excelentă luată de Iehova pentru a ne ajuta să rezistăm în aceste timpuri critice. Totuşi, unii creştini se reţin să-i cheme în ajutor, gîndindu-se că aceşti fraţi sînt prea ocupaţi sau că sînt suprasolicitaţi de probleme. Articolul următor ne va ajuta să înţelegem că aceşti oameni sînt bucuroşi să poată da ajutor deoarece slujesc de bunăvoie ca subpăstori în congregaţia creştină.

Păstoriţi turma lui Dumnezeu de bunăvoie!

„Păstoriţi turma lui Dumnezeu care este între voi . . . nu fiind constrînşi, ci de bunăvoie.“ — 1 PETRU 5:2.

1. De ce trebuie să ne aşteptăm ca bătrînii creştini să ‘păstorească turma lui Dumnezeu de bunăvoie’?

IEHOVA îşi păstoreşte poporul de bunăvoie (Psalmul 23:1–4). „Păstorul excelent“, Isus Cristos, şi-a dat de bunăvoie viaţa sa umană perfectă pentru oamenii asemănători oilor (Ioan 10:11–15, NW). De aceea apostolul Petru i-a îndemnat pe bătrînii creştini să ‘păstorească turma lui Dumnezeu de bunăvoie’. — 1 Petru 5:2.

2. Ce întrebări este potrivit să fie analizate în legătură cu activităţile de păstorire ale bătrînilor creştini?

² Spiritul de voluntar este o caracteristică a slujitorilor lui Dumnezeu (Psalmul 110:3). Dar pentru a fi numit supraveghetor, sau subpăstor, unui creştin i se cere mai mult decît un spirit de voluntar. Cine sînt cei calificaţi pentru a fi astfel de păstori? Ce implică lucrarea lor de păstorire? Cum se realizează ea cel mai bine?

Cum să conducă o casă

3. De ce se poate spune că modul în care un creştin se îngrijeşte de familie influenţează calificarea sa ca păstor în congregaţie?

³ Înainte ca unui bărbat să-i poată fi încredinţată „sarcina de supraveghetor“, el trebuie să satisfacă cerinţele scripturale (1 Timotei 3:1–7, NW; Tit 1:5–9). În primul rînd, apostolul Pavel a spus că supraveghetorul trebuie să fie un om care „să-şi conducă bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere, cu toată seriozitatea“. Există motive temeinice pentru acest lucru deoarece Pavel a spus: „Căci dacă cineva nu ştie să-şi conducă bine casa lui, cum se va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?“ (1 Timotei 3:4, 5). Cînd a numit bătrîni în congregaţiile din insula Creta, lui Tit i s-a spus să caute pe oricine este „fără vină, soţ al unei singure soţii, avînd copii credincioşi care să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare“ (Tit 1:6). Da, modul în care un creştin se îngrijeşte de familia sa trebuie luat în considerare pentru a stabili dacă el este calificat să-şi asume o responsabilitate mai grea — păstorirea congregaţiei.

4. Pe lîngă faptul că ţin cu regularitate studii biblice şi se roagă, cum manifestă părinţii creştini iubire faţă de familiile lor?

⁴ Cei care îşi conduc casele în mod excelent fac mai mult decît să se roage şi să studieze Biblia cu familiile lor în mod regulat; ei sînt întotdeauna gata să le ajute pe fiinţele dragi lor. Pentru cei care devin părinţi, activitatea lor în această calitate începe din ziua în care se naşte copilul. Părinţii creştini ştiu că cu cît urmează mai fidel un mod de viaţă pios, cu atît mai repede se va integra copilul în programul lor de activităţi creştine din viaţa cotidiană. Cît de bine conduce un tată creştin în aceste situaţii se reflectă în calităţile sale de bătrîn. — Efeseni 5:15, 16; Filipeni 3:16.

5. Cum îşi poate creşte un tată creştin copiii „în disciplina şi în învăţătura“ lui Iehova?

⁵ Cînd îşi conduce casa, un tată creştin conştiincios urmează sfatul lui Pavel: „Nu provocaţi la mînie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în disciplina şi în învăţătura Domnului“ (Efeseni 6:4). Studiul biblic regulat cu familia, respectiv cu soţia şi copiii, oferă ocazii minunate pentru o instruire plină de iubire. Copiii primesc astfel „disciplina“, sau o instruire pentru corectare. ‘Învăţarea’ care are loc atunci îl ajută pe fiecare copil să ajungă să cunoască punctul de vedere al lui Iehova (Deuteronomul 4:9; 6:6, 7; Proverbele 3:11; 22:6). În atmosfera liniştită a acestei întruniri spirituale, tatăl grijuliu ascultă cu atenţie cînd vorbesc copiii săi. Cu amabilitate, el le pune întrebări orientative pentru a-i face să vorbească deschis despre preocupările şi opiniile lor. Tatăl să nu pretindă că el ştie tot ce se petrece în minţile lor tinere. Într-adevăr, „cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi atrage ruşinea“, se spune în Proverbele 18:13. Azi majoritatea părinţilor constată că situaţiile cu care se confruntă copiii lor se deosebesc mult de cele trăite de ei înşişi cînd erau de vîrsta lor. Prin urmare, înainte de a spune cum trebuie rezolvată o problemă, un tată se va strădui să afle datele fundamentale şi detaliile ei. — Compară cu Iacov 1:19.

6. De ce un tată creştin trebuie să consulte Cuvîntul lui Dumnezeu cînd îşi ajută familia?

⁶ Ce se face după ce sînt cunoscute problemele, frămîntările şi concepţiile copiilor? Tatăl care conduce în mod excelent consultă Scripturile, care sînt „de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate“. El îşi învaţă copiii cum să aplice îndrumările inspirate ale Bibliei. În felul acesta, cei tineri devin ‘compleţi, în ce priveşte calificarea şi cu totul pregătiţi pentru orice lucrare bună’. — 2 Timotei 3:16, 17 (vezi nota de subsol); Psalmul 78:1–4.

7. Ce exemplu trebuie să dea taţii creştini privitor la rugăciune?

⁷ Tinerii fideli lui Dumnezeu se confruntă cu situaţii grele cauzate de colegii de şcoală lumeşti. Deci cum pot taţii creştini să alunge temerile copiilor lor? O modalitate este aceea de a se ruga cu regularitate cu ei şi pentru ei. Cînd aceşti tineri întîmpină situaţii care îi pun la grea încercare, probabil că vor imita modul în care părinţii lor se bizuie pe Dumnezeu. Într-un interviu care i s-a luat înainte de a-şi simboliza prin botez dedicarea ei la Dumnezeu, o fată de 13 ani a relatat că a suportat batjocuri şi brutalităţi din partea colegelor de şcoală. Cînd şi-a apărat credinţa în sfinţenia sîngelui, credinţă bazată pe Biblie, celelalte fete au bătut-o şi au scuipat-o (Faptele 15:28, 29). S-a răzbunat ea? Nu. „Continuam să mă rog lui Iehova ca să mă ajute să-mi păstrez calmul“, a spus ea. „Mi-am amintit, de asemenea, ce m-au învăţat părinţii mei la studiul nostru în familie cu privire la necesitatea de a ne stăpîni în împrejurări rele.“ — 2 Timotei 2:24.

8. Cum poate un bătrîn care nu are copii să-şi conducă în mod excelent casa?

⁸ Şi un bătrîn care nu are copii poate să asigure lucrurile spirituale şi materiale adecvate pentru cei din casa lui. Dintre aceştia fac parte partenerul conjugal şi, probabil, rudele creştine care trăiesc în locuinţa sa şi care sînt întreţinute de el (1 Timotei 5:8). Faptul că el conduce în mod excelent este una dintre cerinţele care trebuie satisfăcute de un bărbat numit să poarte responsabilitatea de bătrîn de congregaţie. Cum trebuie deci să considere bătrînii numiţi responsabilităţile lor privilegiate în congregaţie?

Să conducă „plin de o reală seriozitate“

9. Ce atitudine trebuie să aibă bătrînii creştini faţă de sarcinile lor de serviciu?

⁹ În secolul întîi al erei noastre, apostolul Pavel a slujit ca administrator în casa lui Dumnezeu — congregaţia creştină condusă de Cristos (Efeseni 3:2, 7; 4:15). La rîndul său, Pavel i-a îndemnat pe colaboratorii săi de credinţă din Roma astfel: „Avînd felurite daruri, după harul (bunătatea nemeritată, NW) care ne-a fost dat, cine are darul prorociei, să prorocească după măsura lui de credinţă; Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îndeamnă, să se ţină de îndemnare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine conduce să fie cu grijă (plin de o reală seriozitate, NW). Cine face milostenie, s-o facă bucuros“. — Romani 12:6–8.

10. Ce exemplu a dat Pavel bătrînilor de azi cu privire la îngrijirea turmei lui Dumnezeu?

¹⁰ Pavel le-a amintit tesalonicenilor: „Cum am fost, pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mîngîiam şi vă mărturiseam să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la împărăţia şi slava Sa“ (1 Tesaloniceni 1:1; 2:11, 12). Îndemnul fusese dat într-un fel atît de tandru şi de plin de iubire, încît Pavel a putut să scrie următoarele: „Ne-am arătat blînzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. Astfel, în