Întrebări de la cititori

◼ Întrucît în 1 Timotei 2:5, 6 se vorbeşte despre Isus ca fiind ’mediatorul‘, „care s–a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi“; este el oare Mediator numai pentru creştinii unşi de spirit sau pentru întreaga omenire?

Biblia conţine atît învăţături fundamentale cît şi adevăruri profunde care constituie hrană tare pentru studiu. Un asemenea studiu implică rolul lui Isus ca Mediator. Apostolul Pavel a scris:„Există un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni, un om, Isus Cristos, care s–a dat pe sine însuşi ca preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi. Iată lucrul ce trebuie dovedit la propriile sale timpuri deosebite.“ — 1 Timotei 2:5, 6.

Pentru a înţelege semnificaţia cuvintelor lui Pavel, trebuie să înţelegem mai întîi că Biblia prezintă pentru oamenii fideli două destine: (1) viaţa perfectă într–un paradis pămîntesc restabilit, şi (2) viaţă în cer pentru „turma mică“ a lui Cristos în număr de 144 000 membri (Luca 12:32; Apocalips 5:10; 14:1–3). Creştinătatea predă învăţătura potrivit căreia toţi oamenii buni merg în cer — o concepţie nescripturală care a denaturat în aşa măsură modul de a gîndi al majorităţii oamenilor, încît Isus este considerat drept intermediar între Dumnezeu şi toţi aceşti oameni. Dar ce spune Biblia?

Cuvîntul grecesc me·siʹtes, care a fost tradus prin „mediator“, înseamnă ’cineva care se află între două grupuri sau partide‘. Acesta era un ’termen de specialitate, cu multe întrebuinţări în limbajul juridic al perioadei elenistice‘. Profesorul universitar Albrecht Oepke, autorul lucrării Theological Dictionary of the New Testament, spune că me·siʹtes era „unul dintre cei mai complecşi termeni de specialitate din vocabularul juridic elenistic“.

Dar de ce se foloseşte în Biblie un termen juridic pentru rolul de mediator jucat de Isus? Ca să înţelegem contextul, să analizăm cuvintele lui Pavel cu privire la Legea pe care Dumnezeu a dat–o naţiunii Israel adunate în faţa Muntelui Sinai: „Ea a fost transmisă prin îngeri, prin mîna unui mediator“ (Galateni 3:19, 20). Mediatorul a fost Moise. El era un intermediar între Iehova şi naţiunea naturală Israel. Dar pentru ce anume era el intermediar? Pentru încheierea unui legămînt, sau contract legal între Dumnezeu şi naţiunea respectivă.a

Înseamnă oare aceasta că rolul lui Isus ca mediator implică un sens specific juridic? Da. Să urmărim comentariul pe care îl face Pavel în Evrei 8:6. După ce menţionează tabernacolul şi alte reprezentări simbolice în cadrul legămîntului Legii, el scrie: „Isus a obţinut un serviciu public cu totul deosebit, astfel că el este şi mediatorul unui legămînt în mod corespunzător mai bun, care a fost stabilit în mod legal, pe promisiuni mai bune.“ Acest „legămînt mai bun“ era noul legămînt care a înlocuit vechiul legămînt mediat de Moise (Evrei 8:7–13). Noul legămînt a fost „stabilit în mod legal“. El a pus temelia în virtutea căreia unii dintre continuatorii lui Cristos, începînd cu apostolii, aveau să obţină „intrarea în locul sfînt“ — cerul însuşi. — Evrei 9:24; 10:16–19.

Există şi alte indicii cu privire la natura juridică a rolului lui Isus de mediator al „noului legămînt“. Făcînd un comentariu în legătură cu promisiunea făcută de Dumnezeu în Psalmul 110:4, Pavel a scris: „În aceeaşi măsură Isus a devenit cel dat ca garanţie [enʹgy·os] a unui legămînt mai bun“ (Evrei 7:22). Aceasta este unica folosire a cuvîntului enʹgy·os în Biblie. Iată ce spune The New International Dictionary of New Testament Theology referitor la acest termen: „Enʹgy·os garanta că o obligaţie juridică avea să fie îndeplinită.“ Deci Isus ca Mediator al noului legămînt serveşte drept garanţie legală că va fi realizată ’o speranţă mai bună‘. — Evrei 7:19.

În altă parte Pavel foloseşte încă un termen cu sens juridic şi anume ar·ra·bonʹ, tradus prin „acont“. În acelaşi dicţionar se mai spune: „Cuvîntul grecesc arrabōn (. . .) este un termen juridic din limbajul folosit în afaceri şi comerţ.“ Iată cum a folosit Pavel acest termen: „Acela care ne–a uns este Dumnezeu. El şi–a pus de asemenea sigiliul pe noi şi ne–a dat acontul a ceea ce trebuie să vină, adică spiritul, în inimile noastre“ (2 Corinteni 1:21, 22). Celelalte două întrebuinţări ale cuvîntului arrabōn se referă tot la ungerea creştinilor cu spirit de către Dumnezeu, lucru care le aduce acestora o răsplată sau moştenire veşnică în ceruri, în calitate de fii spirituali ai lui Dumnezeu. — 2 Corinteni 5:1, 5; Efeseni 1:13, 14; vezi Kingdom Interlinear Translation of the Greek Scriptures.

Este clar deci că noul legămînt nu este un aranjament larg, la dispoziţia întregii omeniri ci este un demers juridic conceput cu multă atenţie în care părţile implicate sînt Dumnezeu şi creştinii unşi.

Aceasta ar trebui să ne ajute să înţelegem textul din 1 Timotei 2:5, 6. Aici, referirea la „mediator“ se face după ce acest cuvînt mai apăruse de cinci ori în scrisori anterioare. Prin urmare, Timotei avea să înţeleagă că rolul lui Isus ca mediator este un rol juridic în legătură cu noul legămînt. În lucrarea The Pastoral Epistles (Epistolele pastorale) de Dibelius şi Conzelmann se recunoaşte că termenul „mediator“ folosit în 1 Timotei 2:5 ’are o semnificaţie juridică‘ şi că, „deşi în acest pasaj, spre deosebire de Evrei 8:6, termenul [legămînt] nu este menţionat, trebuie totuşi să se subînţeleagă sensul de ’mediator al legămîntului‘, după cum arată şi contextul.“ Profesorul Oepke remarcă faptul că în 1 Timotei 2:5 Isus este prezentat ca „împuternicit şi negociator“.

O ilustrare a unei situaţii din zilele noastre te poate ajuta să înţelegi lucrul acesta, îndeosebi dacă nu faci parte dintre cei unşi de spirit. Să luăm ca exemplu un proces juridic la care ia parte un împuternicit legal. Rolul său nu este atît ca avocat care aduce argumente în sprijinul dreptăţii, ci ca persoana care mediază sau elaborează un contract legal care să fie acceptabil şi de folos pentru ambele părţi. Desigur, tu nu eşti implicat în acel proces juridic, deci în acest sens, el nu serveşte ca împuternicit legal al tău. Totuşi, s–ar putea ca el să–ţi fie prieten foarte apropiat care, în alte situaţii îţi dă un ajutor preţios.

Uneori munca unui împuternicit legal dă rezultate care aduc foloase pentru mulţi alţii. Aşa stau lucrurile şi cu realizările juridice ale lui Isus în calitate de mediator al noului legămînt. Acest legămînt produce ceea ce legămîntul Legii nu a reuşit să facă: un ’regat ceresc de preoţi‘ (Exod 19:6; 1 Petru 2:9). După aceea creştinii unşi vor colabora cu Isus în ceruri pentru a le aduce binecuvîntări ’tuturor naţiunilor pămîntului‘. — Geneza 22:18.

Oamenii tuturor naţiunilor, cei care nutresc speranţa de a trăi veşnic pe pămînt, beneficiază încă de pe acum de serviciile efectuate de Isus. Deşi el nu este Mediatorul lor legal, deoarece ei nu sînt în noul legămînt, el este agentul prin care ei se pot adresa lui Iehova. Cristos a zis: „Eu sînt calea şi adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decît prin mine“ (Ioan 14:6). Toţi cei care vor dobîndi viaţă pe pămînt trebuie să–i adreseze rugăciuni lui Iehova prin intermediul lui Isus (Ioan 14:13, 23, 24). Isus slujeşte şi ca Mare Preot plin de compasiune care poate să aplice în folosul lor avantajele jertfei sale, înlesnindu–le să dobîndească iertare şi salvarea finală. — Fapte 4:12; Evrei 4:15.

Aşadar, textul din 1 Timotei 2:5, 6 nu foloseşte cuvîntul „mediator“ în sensul larg în care este cunoscut în multe limbi. În acel text nu se spune că Isus este mediator între Dumnezeu şi toată omenirea, ci se referă la Cristos ca mediator (sau împuternicit) legal al noului legămînt, acesta este sensul restrîns în care Biblia foloseşte acest termen. Isus este şi un preţ de răscumpărare corespunzător pentru toţi cei care se află în acel legămînt, atît iudei cît şi păgîni, şi care vor primi viaţă nemuritoare în cer. Apostolul Ioan s–a referit la toţi aceştia în 1 Ioan 2:2, dar a arătat că şi alţii vor beneficia de jertfa lui Cristos: „El este o jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre, şi nu numai pentru ale noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.“

Cei care aparţin „lumii întregi“ sînt toţi aceia care vor dobîndi viaţa eternă în paradisul pămîntesc restabilit. Milioane de astfel de slujitori aprobaţi ai lui Dumnezeu au acum această speranţă pămîntească. Ei îl consideră pe Isus drept Marele Preot şi Rege al lor prin care se pot adresa zilnic lui Iehova. Ei se sprijină pe preţul de răscumpărare oferit de Isus, preţ care este la dispoziţia lor aşa cum va fi şi pentru oameni ca Avraam, David şi Ioan Botezătorul, cînd aceştia vor fi înviaţi (Matei 20:28). Astfel, jertfa lui Cristos îi va duce la viaţă veşnică pe toţi oamenii ascultători.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 32]

Aici, la Muntele Sinai, Moise a servit ca mediator al legămîntului Legii

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.