Să ne punem încrederea în puterea pe care o dă Dumnezeu

Puncte principale din A doua Timotei

IEHOVA le dă slujitorilor săi puterea de a îndura încercări şi persecuţii. Atît Timotei, cît şi alţi creştini aveau o mare nevoie de puterea pe care o dă Dumnezeu! În anul 64 e. n. Roma a fost devastată de un incendiu şi ieşise zvonul că răspunzător de acest incendiu era împăratul roman Nero. Pentru a se pune la adăpost de învinuiri, acesta a aruncat vina asupra creştinilor, iar faptul acesta a generat, în mod evident, numaidecît un val de persecuţii. În timpul acesta probabil (cam prin 65 e. n.), apostolul Pavel era din nou în captivitate la Roma. Deşi se confrunta cu moartea, el şi-a scris atunci cea de a doua scrisoare către Timotei.

Scrisoarea lui Pavel îl pregătea pe Timotei să se poată împotrivi apostaţilor şi să stea ferm în faţa persecuţiilor. Ea îl îndemna să continue să facă progrese spirituale şi i se relata în ea despre condiţiile şi situaţia lui Pavel în închisoare. Scrisoarea le ajută, de asemenea, cititorilor să îşi pună încrederea în puterea pe care o dă Dumnezeu.

Suferă răul şi învaţă-i pe alţii cu blîndeţe

Dumnezeu ne dă putere de a îndura persecuţia în calitate de proclamatori ai veştii bune. (2Ti 1:1–18) Pavel nu a uitat niciodată să îl menţioneze pe Timotei în rugăciunile sale şi el îşi amintea de credinţa fără ipocrizie a acestuia. Dumnezeu nu i-a dat lui Timotei «un spirit de laşitate, ci un spirit de putere, de iubire şi de sănătate a minţii.» De aceea, el trebuia să persevereze, fără să se ruşineze, în depunerea de mărturie şi în suferirea răului de dragul veştii bune. El a mai fost îndemnat şi să «continue să ţină la modelul cuvintelor sănătoase» auzite de la Pavel, tot aşa cum şi noi ar trebui să aderăm strict la adevărul autentic creştin, chiar dacă alţii se abat de la el.

Lucrurile pe care i le-a dat Pavel ca învăţătură trebuia să le încredinţeze unor bărbaţi fideli, care erau în măsură să îi înveţe pe alţii. (2:1–26) Timotei a fost îndemnat să fie un excelent soldat al lui Cristos, fidel atunci cînd era nevoit să sufere răul. Pavel însuşi a suferit lanţurile închisorii din cauza predicării veştii bune. El l-a îndemnat pe Timotei să facă tot posibilul pentru a se prezenta ca un lucrător aprobat al lui Dumnezeu, respingînd cuvîntările goale, care atentează la ceea ce este sfînt. Şi i s-a mai spus aici lui Timotei că un sclav al Domnului trebuie să-i instruiască pe alţii cu blîndeţe.

Predică cuvîntul!

Puterea dată de Dumnezeu avea să fie necesară pentru a face faţă zilelor din urmă şi pentru a susţine cu putere la adevărul scriptural. (3:1–17) Din mijlocul celor lipsiţi de pietate aveau să se ridice bărbaţi „care învaţă mereu şi totuşi nu sînt în stare niciodată să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului». Asemenea «oameni răi şi impostori vor înainta din rău în mai rău, inducînd în eroare şi fiind induşi în eroare». Însă Timotei avea «să continue în lucrurile pe care le-a învăţat». Tot la fel ar trebui să facem şi noi, ştiind că „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă pentru a instrui, pentru a mustra, pentru a îndrepta lucrurile şi pentru a disciplina în dreptate, astfel încît omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună.“

Timotei trebuia să li se împotrivească apostaţilor şi să îşi efectueze pe deplin serviciul sacru. (4:1–22) El putea să facă lucrul acesta «predicînd cuvîntul» şi rămînînd în el. Lucrul acesta era de importanţă vitală, întrucît congregaţia se afla în faţa unui „timp dificil“, fiindcă unii dădeau învăţături false. Şi Martorii lui Iehova trebuie să adere în prezent la Cuvîntul lui Dumnezeu, predicîndu-l cu simţul urgenţei în congregaţie şi oamenilor de afară, chiar şi în situaţii nefavorabile. Pavel a „respectat credinţa“, cu toate că a fost părăsit de unii. Dar Domnul i-a «insuflat putere, pentru ca prin el predicarea să fie pe deplin înfăptuită». Fie ca şi noi să ne încredem în puterea pe care o dă Dumnezeu şi să continuăm să predicăm vestea bună.

[Chenarul/Fotografia de la pagina 31]

Un soldat excelent: Pavel l-a îndemnat pe Timotei: „Ca soldat excelent al lui Cristos Isus, ia-ţi partea ta în suportarea răului. Nici un om care serveşte ca soldat nu se amestecă în afacerile comerciale ale vieţii, ca să poată cîştiga aprobarea celui care l-a înrolat ca soldat.“ (2 Timotei 2:3, 4) Un infanterist roman «suferea răul» atunci cînd îşi purta armele grele, securea, raniţa cu provizii pentru trei zile şi alte articole. (Josephus’ Wars of the Jews (Războaiele iudeilor), cartea 3, capitolul  5) El nu urmărea interese comerciale, fiindcă aşa ceva nu ar fi fost plăcut superiorilor săi, iar cheltuielile sale erau acoperite de aceştia. În mod asemănător, creştinul suferă încercări legate de faptul de a fi un „soldat excelent al lui Cristos“. Chiar dacă el îndeplineşte o muncă laică, pentru a-şi îndeplini obligaţiile scripturale, el nu trebuie să se implice într-un mod necuvenit în lucruri de ordin material, astfel încît acestea să îl împiedice în purtarea războiului spiritual. (1 Tesaloniceni 2:9) Depunînd mărturie din casă în casă, el mînuieşte „sabia spiritului, care este Cuvîntul lui Dumnezeu“ şi îi ajută pe oameni să se elibereze de erorile religioase. (Efeseni 6:11–17; Ioan 8:31, 32) Întrucît este în joc viaţa lor, toţi soldaţii creştini trebuie să continue în felul acesta să fie plăcuţi lui Isus Cristos şi lui Iehova Dumnezeu.