Să urmărim devoţiunea sfîntă în calitate de creştini botezaţi

„Însă tu, om al lui Dumnezeu, (. . .) urmăreşte dreptatea, devoţiunea sfîntă.“ — 1 TIMOTEI 6:11.

1. Ce ai răspunde dacă ai fi întrebat care este cea mai importantă zi din viaţa ta? Motivează–ţi răspunsul.

CARE este cea mai importantă zi din viaţa ta? Dacă eşti un Martor botezat al lui Iehova, vei răspunde, fără îndoială: «Ziua în care am fost botezat!» Într–adevăr, botezul este unul din cei mai importanţi paşi din viaţa ta. El este un simbol exterior al faptului că te–ai dedicat complet şi fără rezerve lui Iehova pentru a–i îndeplini voinţa. Botezul marchează data ordinării tale ca slujitor al Dumnezeului Preaînalt, Iehova.

2. (a) Cum poate fi ilustrat faptul că botezul nu este ultimul pas pe care trebuie să–l facă un creştin? (b) Ce paşi preliminari importanţi ai făcut înainte de botez?

² Este însă botezul ultimul pas pe care îl faci în viaţa ta de creştin? Nicidecum! Să ilustrăm acest lucru: În multe ţări, ceremonia de căsătorie marchează sfîrşitul unei perioade de proiecte şi pregătiri şi, în general, de curtare. Totodată, ea marchează începutul vieţii conjugale în calitate de cuplu căsătorit. În mod asemănător, botezul constituie sfîrşitul unei perioade de pregătire pe parcursul căreia ai făcut o serie de paşi preliminari importanţi. Ai dobîndit cunoştinţa despre Dumnezeu şi Cristos (Ioan 17:3). Ai început să exerciţi credinţă în Iehova, adevăratul Dumnezeu, în Cristos, Salvatorul tău şi în Biblie, Cuvîntul lui Dumnezeu (Fapte 4:12; 1 Tesaloniceni 2:13; Evrei 11:6). Ai demonstrat această credinţă regretînd conduita din trecut şi adoptînd o conduită dreaptă (Fapte 3:19). Ai luat apoi decizia de a i te dedica lui Iehova pentru a–i îndeplini voinţa (Matei 16:24). În cele din urmă, ai fost botezat. — Matei 28:19, 20.

3. (a) Cum putem demonstra că botezul nostru a marcat începutul unei vieţi dedicate serviciului lui Dumnezeu? (b) Ce întrebări se ridică, şi de ce prezintă ele un viu interes pentru noi?

³ Botezul nu constituie, însă, sfîrşitul ci începutul unei vieţi dedicate serviciului sacru pentru Dumnezeu. Aşa cum a remarcat un biblist, pentru a duce o viaţă creştină nu este suficient să efectuezi «un demaraj puternic pentru ca apoi să cazi într–o stare de inerţie cronică». Cum ai putea demonstra, aşadar, că botezul tău nu a fost doar «un demaraj puternic»? Urmărind devoţiunea sfîntă pe tot parcursul vieţii tale. Dar ce este devoţiunea sfîntă? De ce trebuie să o urmărim? Cum o poţi cultiva într–o măsură mai completă în viaţa ta? Aceste întrebări prezintă pentru noi un viu interes, deoarece, dacă dorim să supravieţuim apropiatei zile de judecată a lui Iehova, trebuie să fim identificaţi prin „fapte de devoţiune sfîntă“. — 2 Petru 3:11, 12.

Ce este devoţiunea sfîntă?

4. Ce sfat i–a dat Pavel lui Timotei, şi ce se putea spune despre Timotei la data aceea?

⁴ Apostolul Pavel a scris prima sa scrisoare inspirată către discipolul creştin Timotei între anii 61 şi 64 era noastră. După ce a vorbit despre pericolele la care poate conduce iubirea de bani, Pavel a scris: „Însă tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri. Dar urmăreşte (. . .) devoţiunea sfîntă“ (1 Timotei 6:9–11). Să reţinem că la data aceea, Timotei avea probabil vîrsta de 30 de ani. El călătorise deja mult cu apostolul Pavel şi primise autoritatea de a numi supraveghetori şi slujitori auxiliari în congregaţii (Fapte 16:3; 1 Timotei 5:22). Cu toate acestea, Pavel l–a sfătuit pe acest creştin matur, dedicat şi botezat, să urmărească devoţiunea sfîntă.

5. Ce înseamnă expresia „devoţiune sfîntă“?

⁵ Ce a înţeles Pavel prin expresia „devoţiune sfîntă“? Cuvîntul original grec (eu·seʹbei·a) pe care l–a utilizat el poate fi tradus literal prin „înaltă venerare“. Referitor la înţelesul acestui cuvînt, citim: „Eusebeia apare uneori în inscripţiile contemporane cu sensul de ataşament religios personal (. . .), dar înţelesul său mai general în greaca populară din perioada romană era «loialitate». (. . .) Pentru creştini, eusebeia este cea mai înaltă formă de ataşament faţă de Dumnezeu“ (Christian Words [Cuvinte creştine], de Nigel Turner). Astfel, în Scripturi, expresia „devoţiune sfîntă“ desemnează veneraţie faţă de Iehova Dumnezeu sau ataşament loial faţă de persoana sa.

6. Cum demonstrează un creştin devoţiunea sfîntă?

⁶ Această devoţiune sfîntă nu este, însă, un simplu sentiment de religiozitate. Întocmai cum „credinţa fără lucrări este moartă“, tot la fel devoţiunea sfîntă trebuie să se observe în viaţa unei persoane (Iacob 2:26). În lucrarea sa New Testament Words (Cuvinte din Noul Testament), William Barclay a scris: „[Eusebeia şi cuvintele care derivă din acesta] exprimă nu numai acest sentiment de teamă şi veneraţie, ci implică totodată o închinare în armonie cu această teamă şi, pe parcursul întregii vieţi, o ascultare activă în armonie cu această veneraţie.“ Cuvîntul eu·seʹbei·a mai este definit: „a ţine cont de Dumnezeu în toate aspectele vieţii“ (The Second Epistle General of Peter and the General Epistle of Jude [A doua epistolă generală a lui Petru şi epistola generală a lui Iuda], de Michael Green). Aşadar, creştinul trebuie să demonstreze ataşamentul său personal faţă de Iehova prin modul său de viaţă. — 1 Timotei 2:2; 2 Petru 3:11.

Sînt necesare eforturi energice

7. Ce voia să spună Pavel atunci cînd l–a îndemnat pe Timotei, deşi acesta era botezat, să „urmărească“ devoţiunea sfîntă?

⁷ Dar, ce implică faptul de a cultiva şi manifesta devoţiune sfîntă? Este suficient doar ca cineva să fie botezat? Să ne amintim că Timotei, deşi era botezat, a fost îndemnat să o „urmărească [literal, «a fi în urmărirea ei»]“a (1 Timotei 6:11, Traducerea Interliniară a Regatului). Bineînţeles, Pavel nu a sugerat că discipolul Timotei era lipsit de devoţiune sfîntă. Nu, ci el i–a atras atenţia asupra necesităţii de a continua să o urmărească cu ardoare şi zel. (Compară Filipeni 3:14.) Evident, această urmărire trebuia să dureze toată viaţa. Timotei, la fel ca toţi creştinii botezaţi, putea să continue să facă progrese în manifestarea devoţiunii sfinte.

8. Cum a arătat Petru că un creştin dedicat şi botezat trebuie să depună eforturi susţinute pentru a urmări devoţiunea sfîntă?

⁸ Pentru ca un creştin dedicat şi botezat să urmărească devoţiunea sfîntă este necesar ca el să depună eforturi energice. De aceea, apostolul Petru le–a scris creştinilor botezaţi care aveau perspectiva de a «deveni părtaşi naturii divine»: „Da, chiar din acest motiv, depunînd din partea voastră orice efort susţinut, adăugaţi la credinţa voastră virtute, la virtute cunoştinţă, la cunoştinţă stăpînirea de sine, la stăpînirea de sine răbdare, la răbdare devoţiunea sfîntă“ (2 Petru 1:4–6). Desigur, este necesară o anumită măsură de credinţă pentru a ne prezenta să fim botezaţi. Dar, după botez, nu putem să înaintăm în virtutea inerţiei, mulţumindu–ne să fim creştini numai cu numele. Dimpotrivă, pe măsură ce facem progrese în modul de viaţă creştin, este necesar să continuăm să dezvoltăm şi alte calităţi excelente, inclusiv devoţiunea sfîntă, pe care o putem adăuga credinţei noastre. Aşa cum spune Petru, acest lucru reclamă eforturi susţinute din partea noastră.

9. (a) În ce mod ilustrează cuvîntul grec tradus prin „a adăuga“ intensitatea efortului necesar pentru a cultiva devoţiunea sfîntă? (b) Ce ne îndeamnă Petru să facem?

⁹ Cuvîntul grec folosit de Petru şi redat prin „a adăuga“ (e·pi·kho·re·geʹo) are o etimologie interesantă care indică intensitatea efortului necesar. El derivă dintr–un substantiv (kho·re·gosʹ) care literal înseamnă „conducătorul unui cor“. El se referea la cineva care suporta toate cheltuielile de instruire şi de întreţinere a unui cor în vederea unei reprezentaţii teatrale. Aceşti oameni făceau lucrul acesta în mod voluntar, din iubire faţă de oraşul lor şi suportau personal cheltuielile. Ei erau mîndri să furnizeze cu dărnicie tot ce era necesar unui mare spectacol. Cuvîntul a primit sensul de „a aproviziona, a furniza din abundenţă“. (Compară 2 Petru 1:11.) Aşadar, Petru ne îndeamnă să nu ne mulţumim doar cu o anumită măsură de devoţiune sfîntă, ci să căutăm să dezvoltăm această preţioasă calitate în cea mai completă măsură posibilă.

10, 11. (a) De ce este necesar să depunem eforturi pentru a cultiva şi manifesta devoţiune sfîntă? (b) Cum putem cîştiga lupta?

¹⁰ Dar, de ce sînt necesare atîtea eforturi pentru a cultiva şi manifesta devoţiunea sfîntă? În primul rînd, pentru ca trebuie să luptăm împotriva cărnii noastre decăzute. Întrucît, „înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui“, nu este uşor să urmărim o viaţă de ascultare activă faţă de Dumnezeu (Geneza 8:21; Romani 7:21–23). „Toţi aceia care doresc să trăiască în devoţiune sfîntă în asociere cu Cristos Isus vor fi, de asemenea, persecutaţi“, spune apostolul Pavel (2 Timotei 3:12). Într–adevăr, creştinul care se străduieşte să trăiască într–un mod care–i place lui Dumnezeu trebuie să fie deosebit de lume. El are o scară de valori diferită şi obiective diferite. Aşa cum a profeţit Isus, aceasta stîrneşte ura lumii rele. — Ioan 15:19; 1 Petru 4:4.

¹¹ Cu toate acestea, putem cîştiga lupta, deoarece „Iehova ştie să elibereze din încercare pe oamenii cu devoţiune sfîntă“ (2 Petru 2:9). Dar, trebuie ca noi să ne facem partea noastră continuînd să urmărim devoţiunea sfîntă.

Să cultivăm devoţiunea sfîntă

12. Cum indică Petru ce anume este necesar pentru a cultiva devoţiunea sfîntă într–o măsură cît mai deplină?

¹² Cum ai putea cultiva devoţiunea sfîntă într–o măsură cît mai deplină? La 2 Petru 1:5, 6, apostolul ne furnizează un indiciu. Pe lista calităţilor ce trebuie adăugate credinţei noastre, el citează cunoştinţa înaintea devoţiunii sfinte. Şi mai sus, în acelaşi capitol, el scrie: „Puterea sa divină ne–a dat gratuit toate lucrurile care privesc viaţa şi devoţiunea sfîntă, prin intermediul cunoştinţei exacte a celui care ne–a chemat“ (2 Petru 1:3). Petru asociază, aşadar, devoţiunea sfîntă cu cunoştinţa exactă despre Iehova.

13. De ce este vital să posedăm cunoştinţă exactă pentru a cultiva devoţiunea sfîntă?

¹³ De fapt, fără cunoştinţă exactă este imposibil să cultivăm devoţiune sfîntă. De ce? Să ne amintim că devoţiunea sfîntă este orientată spre persoana lui Iehova şi trebuie să fie demonstrată prin modul nostru de viaţă. Aşadar, este vital să posedăm cunoştinţa exactă despre Iehova, întrucît aceasta include faptul de a ajunge să–l cunoaştem ca persoană, în mod intim, să cunoaştem în profunzime calităţile sale şi modul său de a acţiona. Mai mult decît atît, ea include şi faptul de a ne strădui să–l imităm (Efeseni 5:1). Cu cît progresăm mai mult în a învăţa despre Iehova şi în a reflecta căile şi calităţile sale în viaţa noastră, cu atît îl vom cunoaşte mai bine. (2 Corinteni 3:18; compară 1 Ioan 2:3–6.) Aceasta are drept rezultat o apreciere mai profundă a preţioaselor calităţi ale lui Iehova, o măsură mai deplină de devoţiune sfîntă.

14. Pentru a cîştiga cunoştinţă exactă ce ar trebui să includă programul nostru de studiu individual şi de ce?

¹⁴ Cum poţi cîştiga această cunoştinţă exactă? În această privinţă nu există posibilitatea de a scurta drumul: pentru a cîştiga cunoştinţă exactă trebuie să studiem cu asiduitate Cuvîntul lui Dumnezeu şi publicaţiile biblice. Un astfel de studiu individual trebuie să includă un program sistematic de citire a Bibliei, cum ar fi cel prevăzut pentru Şcoala Teocratică (Psalm 1:2). Întrucît Biblia este un dar din partea lui Iehova, locul pe care îl acordăm acestei cărţi în cadrul studiului nostru individual reflectă cît de mult apreciem acest dar. Ce dovedesc obiceiurile tale de studiu cu privire la profunzimea aprecierii tale faţă de îngrijirile spirituale din partea lui Iehova? — Psalm 119:97.

15, 16. (a) Ce anume poate să ne ajute să ne dezvoltăm apetitul spiritual pentru studiul individual al Bibliei? (b) Dacă dorim ca studiul nostru individual al Bibliei să aibă drept rezultat cultivarea devoţiunii sfinte, ce trebuie să facem atunci cînd citim un pasaj din Cuvîntul lui Dumnezeu?

¹⁵ Trebuie să recunoaştem că pentru unii nu este uşor să citească şi să studieze. Dar cu timpul şi cu eforturi, poţi să–ţi dezvolţi apetitul spiritual pentru studiul individual al Bibliei (1 Petru 2:2). Dacă vei reflecta cu recunoştinţă la tot ceea ce Iehova Dumnezeu a făcut, face şi va mai face încă pentru tine, inima te va îmboldi să înveţi tot ce poţi cu privire la el. — Psalm 25:4.

¹⁶ Însă, pentru ca un astfel de studiu individual să aibă drept rezultat cultivarea devoţiunii sfinte, obiectivul tău nu trebuie să fie pur şi simplu acela de a parcurge un anumit număr de pagini sau de a–ţi umple mintea cu informaţii. Ci, atunci cînd citeşti un pasaj din Cuvîntul lui Dumnezeu, fă–ţi timp pentru a reflecta asupra lui, pentru a–ţi pune unele întrebări cum ar fi: «Ce învăţ de aici cu privire la atrăgătoarele calităţi ale lui Iehova şi la modul său de a acţiona? Cum m–aş putea asemăna mai mult cu Iehova sub acest aspect?»

17. (a) Ce învăţăm cu privire la îndurarea lui Iehova din cartea lui Osea? (b) Ce efect va avea asupra noastră faptul că vom reflecta la îndurarea lui Iehova?

¹⁷ Să examinăm un exemplu: Cu cîtva timp în urmă, programul de citire a Bibliei în cadrul Şcolii Teocratice a cuprins cartea lui Osea. După citirea acestei cărţi biblice te–ai fi putut întreba: «Ce mă învaţă această carte despre persoana lui Iehova — despre calităţile şi modul său de–a acţiona?» Citatele din profeţia lui Osea date ulterior de către alţi redactori ai Bibliei ne învaţă multe lucruri cu privire la îndurarea tandră a lui Iehova. (Compară Matei 9:13 cu Osea 6:6; Romani 9:22–26 cu Osea 1:10 şi Os 2:21–23.) Dorinţa lui Iehova de a–i arăta îndurare Israelului a fost ilustrată prin atitudinea lui Osea faţă de Gomer, soţia sa (Osea 1:2; 3:1–5). Cu toate că vărsările de sînge, furtul, fornicaţia şi idolatria erau răspîndite în Israel, Iehova «a vorbit inimii» acestei naţiuni (Osea 2:13, 14; 4:2). Iehova nu era obligat să manifeste o astfel de îndurare, ci era dispus să o facă «de bunăvoie», cu condiţia ca ei să dea dovadă de căinţă sinceră şi să–şi abandoneze conduita lor păcătoasă. (Osea 14:4; compară Osea 3:3.) Dacă vei reflecta în felul acesta la extraordinara îndurare a lui Iehova, inima ta va vibra şi ataşamentul tău faţă de el va fi întărit.

18. După ce vei fi reflectat la îndurarea lui Iehova subliniată în cartea lui Osea, ce ai putea să te întrebi?

¹⁸ Dar este necesar ceva mai mult. „Fericiţi sînt cei îndurători, fiindcă lor li se va arăta îndurare“, a spus Isus (Matei 5:7). De aceea, după ce vei fi reflectat la îndurarea lui Iehova subliniată în cartea lui Osea, întreabă–te: „Cum aş putea imita mai bine îndurarea lui Iehova în relaţiile mele cu alţii? Dacă un frate sau o soră care a păcătuit împotriva mea sau m–a ofensat îmi cere iertare, îl [o] iert eu «plin de bucurie»?“ (Romani 12:8; Efeseni 4:32). Dacă serveşti în cadrul congregaţiei în calitate de bătrîn, te–ai putea întreba: „Cînd tratez chestiuni juridice, cum aş putea să–l imit mai bine pe Iehova care este întotdeauna «gata să ierte», îndeosebi cînd un transgresor manifestă cu adevărat căinţă sinceră?“ (Psalm 86:5; Proverbe 28:13). „Ce anume ar trebui să caut ca să–mi servească drept bază pentru a da dovadă de îndurare?“ — Compară Osea 5:4 şi Os 7:14.

19, 20. (a) Ce avantaj rezultă în urma unui studiu aprofundat al Bibliei? (b) Ce ajutor suplimentar avem în cultivarea devoţiunii sfinte?

¹⁹ Cît de profitabil devine studiul tău individual al Bibliei cînd îl efectuezi într–un mod atît de aprofundat! Inima ta va abunda de recunoştinţa faţă de calităţile preţioase ale lui Iehova. Iar străduindu–te continuu să manifeşti aceste calităţi în viaţa ta, ataşamentul tău personal faţă de el se va întări. În felul acesta vei urmări devoţiunea sfîntă în calitate de slujitor dedicat şi botezat al lui Iehova. — 1 Timotei 6:11.

²⁰ Un ajutor suplimentar în cultivarea acestei preţioase calităţi îl putem găsi în Isus Cristos, exemplul perfect de devoţiune sfîntă. Cum anume te poate ajuta să cultivi şi să manifeşti devoţiune sfîntă faptul de a urma exemplul lui Isus? Articolul următor va răspunde la această întrebare precum şi la altele adiacente.

[Notă de subsol]

Ce aţi răspunde?

◻ De ce botezul nu constituie ultimul pas pe care îl faci în viaţa ta de creştin?

◻ Ce anume este „devoţiunea sfîntă“, şi cum putem să o demonstrăm?

◻ De ce sînt necesare eforturi energice pentru a cultiva devoţiunea sfîntă?

◻ Cum poţi cultiva devoţiunea sfîntă într–o măsură mai deplină?