1
Creatorul îi dăruieşte omului o locuinţă paradiziacă
Dumnezeu creează universul şi formele de viaţă de pe pământ. El creează bărbatul şi femeia, amândoi perfecţi, şi le dă o grădină frumoasă ca locuinţă, precum şi porunci pe care să le respecte
„LA ÎNCEPUT Dumnezeu a creat cerurile şi pământul.“ (Geneza 1:1) S-a spus că acestea sunt cele mai cunoscute cuvinte introductive ce s-au scris vreodată. Prin această propoziţie simplă, dar solemnă, Biblia ni-l prezintă pe Cel care deţine rolul central în Sfintele Scripturi, Dumnezeul Atotputernic, Iehova. Primul verset al Bibliei dezvăluie că Dumnezeu este Creatorul vastului univers, prin urmare şi al planetei noastre. Versetele ce urmează arată că, pe parcursul unor perioade lungi, numite în mod figurativ „zile“, Dumnezeu a pregătit pământul ca locuinţă pentru om, aducând în existenţă toate minunăţiile naturii.
Capodopera creaţiei pământeşti a lui Dumnezeu a fost omul. Fiind făcut după chipul lui Dumnezeu, omul are capacitatea de a reflecta calităţi divine, precum iubirea şi înţelepciunea. Dumnezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului. I-a dat numele Adam şi i-a oferit drept locuinţă un paradis, grădina Edenului. Dumnezeu însuşi a plantat acea grădină cu o mulţime de pomi fructiferi, plăcuţi la vedere.
Dumnezeu a considerat că era necesar ca omul să aibă un partener. Prin urmare, Dumnezeu a luat o coastă de la Adam, a creat femeia şi a adus-o la om ca să-i fie soţie. Ea a fost numită mai târziu Eva. Văzând-o, Adam şi-a exprimat sentimentele în termeni poetici: „Aceasta este, în sfârşit, os din oasele mele şi carne din carnea mea!“. Apoi, Dumnezeu a explicat: „Iată de ce va lăsa bărbatul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi vor deveni o singură carne“ (Geneza 2:22–24; 3:20).
Dumnezeu le-a dat lui Adam şi Evei două porunci. Mai întâi, le-a spus să cultive pământul, să se îngrijească de locuinţa lor pământească şi, în cele din urmă, să o populeze cu descendenţii lor. Apoi, le-a spus că puteau să mănânce din toţi pomii acelei grădini întinse, cu excepţia ‘pomului cunoaşterii binelui şi răului’ (Geneza 2:17). Dacă nu ascultau, aveau să moară. Prin aceste porunci, Dumnezeu le-a dat primilor oameni posibilitatea de a demonstra că îl acceptă drept Conducător al lor. De asemenea, ascultarea lor era o dovadă că îl iubeau şi că îi erau recunoscători. Ei nu aveau practic niciun motiv să respingă conducerea sa plină de bunătate. Adam şi Eva erau perfecţi, deci fără defect. Biblia spune: „Dumnezeu a văzut tot ce făcuse şi iată că totul era foarte bun“ (Geneza 1:31).
(Pe baza cărţii Geneza, capitolele 1 şi 2)