ATOTPUTERNIC

Cuvântul „Atotputernic” reprezintă traducerea termenului ebraic Șaddái și a termenului grecesc Pantokrátōr. Ambii termeni transmit ideea de putere și forță.

Termenul ebraic. În textul ebraic, Șaddái apare de șapte ori împreună cu ʼEl (Dumnezeu), alcătuind titlul „Dumnezeu Atotputernic” (Ge 17:1; 28:3; 35:11; 43:14; 48:3; Ex 6:3; Eze 10:5). În alte 41 de ocurențe, termenul apare singur și este tradus prin „Cel Atotputernic”. Asemenea termenilor ʼAdonái (Domn Suveran) și ʼElohím (Dumnezeu), Șaddái este un plural al maiestății (Ge 49:25; Nu 24:4; Ps 68:14).

Etimologia cuvântului Șaddái este un subiect controversat. Traducătorii Septuagintei au redat cuvântul prin mai mulți termeni grecești, însă în cartea Iov l-au redat în 16 ocurențe prin termenul Pantokrátōr (Omnipotent). În câteva cazuri l-au tradus prin termenul grecesc hikanós, care înseamnă „suficient” sau „competent” (Rut 1:20, 21; Iov 21:15; 31:2; 40:2). Unii traducători în greacă de mai târziu, precum Aquila și Symmachus, au urmat această interpretare, astfel că în lucrările lor l-au redat pe Șaddái prin „Cel Suficient (Competent)”.

Unii critici moderni împărtășesc punctul de vedere exprimat în traducerea catolică The Jerusalem Bible, în nota de subsol de la Geneza 17:1. Aici se spune: „Redarea obișnuită «Dumnezeul Atotputernic» este inexactă; sensul probabil este «Dumnezeul Muntelui»”. Această opinie exagerată se bazează pe o presupusă legătură între Șaddái și termenul akkadian șadu (munte). Într-un dicționar biblic se face următorul comentariu: „Această ipoteză este însă inacceptabilă; cel mai probabil, Șaddai provine din rădăcina șadad, «a fi tare sau puternic», la fel ca în arabă” (Unger’s Bible Dictionary, 1965, p. 1000; vezi și The Analytical Hebrew and Chaldee Lexicon, de Benjamin Davidson, p. 702).

În textul biblic, șadád transmite de obicei ideea de forță violentă, ca aceea implicată în acțiunea de jefuire, sau de pustiire. (Compară cu Ps 17:9; Pr 24:15.) În Isaia 13:6 se spune: „Urlați, pentru că ziua lui Iehova este aproape! Va veni ca o pustiire [keșód] de la Cel Atotputernic [mișȘaddaí]”. Deși acest cuvânt-rădăcină este folosit în Biblie în principal cu sensul de acțiune violentă, unii erudiți sugerează că sensul inițial, sau de bază, al termenului era pur și simplu „a fi puternic” sau „a acționa cu putere”. Iată ce se afirmă în The Jewish Encyclopedia: „Este posibil, totuși, ca sensul inițial să fi fost acela de «putere de a supune sau de a domina» și ca acest sens să se fi păstrat în [titlul] divin” (1976, vol. IX, p. 162).

Iehova a folosit titlul „Dumnezeu Atotputernic” (ʼEl Șaddái) când i-a făcut lui Avraam promisiunea referitoare la nașterea lui Isaac, o promisiune ce pretindea ca Avraam să aibă o mare credință în puterea lui Dumnezeu de a-și împlini cuvântul. Titlul este folosit din nou în contextul în care Dumnezeu este prezentat drept cel ce avea să-i binecuvânteze pe Isaac și pe Iacob ca moștenitori ai legământului avraamic (Ge 17:1; 28:3; 35:11; 48:3).

Astfel, Iehova i-a putut spune mai târziu lui Moise: „Eu m-am arătat lui Avraam, lui Isaac și lui Iacob ca Dumnezeu Atotputernic [beʼÉl Șaddái], dar nu m-am făcut cunoscut lor sub numele meu Iehova” (Ex 6:3). Aceasta nu însemna că patriarhii nu cunoșteau numele „Iehova”, întrucât ei, precum și alții înaintea lor, l-au folosit deseori (Ge 4:1, 26; 14:22; 27:27; 28:16). De fapt, în cartea Geneza, care relatează viețile patriarhilor, titlul „Atotputernic” apare doar de 6 ori, în timp ce numele „Iehova” apare de 172 de ori în textul original ebraic. Totuși, deși acești patriarhi ajunseseră să înțeleagă din experiență personală că Dumnezeu are dreptul și merită să poarte titlul de „Cel Atotputernic”, ei nu avuseseră ocazia să înțeleagă pe deplin semnificația și implicațiile numelui său, Iehova. În acest sens, într-un dicționar biblic se face următorul comentariu: „Revelația anterioară, dată patriarhilor, avea legătură cu promisiuni pentru un viitor îndepărtat; ea presupunea ca ei să aibă încrederea că El, Yahweh, era un Dumnezeu (ʼel) capabil (un sens posibil al lui sadday) să le împlinească. Revelația de la tufa de mărăcini a fost mai măreață și mai personală, prin numele familiar lor Yahweh subînțelegându-se atât puterea lui Dumnezeu, cât și prezența sa imediată și permanentă” (The Illustrated Bible Dictionary, editat de J. D. Douglas, 1980, vol. 1, p. 572).

Puterea implică forța sau capacitatea de a înfăptui un lucru propus, precum și de a depăși obstacolele sau opoziția. Atotputernicia lui Iehova se vede în puterea sa invincibilă de a-și duce scopul la îndeplinire. Uneori, titlul lui Dumnezeu de „Cel Atotputernic” este asociat cu o acțiune distructivă; de pildă, în Psalmul 68:14 se spune că „Cel Atotputernic i-a împrăștiat pe regi”; în Ioel 1:15 se vorbește despre „pustiirea [șod] de la Cel Atotputernic [miȘaddaí]” ce va veni în „ziua lui Iehova”; în Isaia 13:6, citat anterior, se spune că „ziua lui Iehova . . . va veni ca o pustiire de la Cel Atotputernic”. De asemenea, acest titlu constituie o garanție că el îi poate binecuvânta (Ge 49:25) și ocroti pe cei ce se încred în el. În Psalmul 91:1 se spune: „Cel care locuiește în locul tainic al Celui Preaînalt va găsi adăpost la umbra Celui Atotputernic”.

În cartea Iov, Șaddái apare de 31 de ori, fiind folosit atât de Iov, cât și de Elihu și de cei trei prieteni falși. Aici este evidențiată puterea lui Iehova de a pedepsi și de a lovi (Iov 6:4; 27:13-23). Astfel, cei care spun: „Ce este Cel Atotputernic ca să-i slujim și la ce bun să ne înfățișăm înaintea sa?” și care se încred în propriile puteri se pot aștepta să bea „din furia Celui Atotputernic” (Iov 21:15, 16, 20). Celui Atotputernic i se cuvine deci venerația noastră, și chiar teama, întrucât ignorarea voinței sale și încălcarea legilor sale nu rămân nepedepsite (Iov 6:14; 23:15, 16; 31:1-3), chiar dacă el nu-și manifestă puterea imediat (Iov 24:1-3, 24; compară cu Ex 9:14-16; Ec 8:11-13). Totuși, Dumnezeu își folosește întotdeauna puterea și forța în deplină armonie cu dreptatea sa, niciodată în mod necontrolat, arbitrar sau iresponsabil (Iov 34:10, 12; 35:13; 37:23, 24). De aceea, omul nu are niciun motiv „să se certe” cu Dumnezeu sau ʻsă-l criticeʼ (Iov 40:2-5). Cei ce practică dreptatea se pot apropia de el cu încredere și se pot bucura de relații strânse cu el (Iov 13:3; 29:4, 5; 31:35-37). În calitate de Creator, el este Sursa vieții și a înțelepciunii (Iov 32:8; 33:4).

În profeția din Isaia 9:6 referitoare la Mesia, titlul „Dumnezeu Puternic” îi este atribuit promisului Prinț al Păcii. Acest titlu însă reprezintă traducerea expresiei ebraice ʼEl Gibbốr, nu ʼEl Șaddái, care apare în versetele menționate mai înainte.

Termenul grecesc. În Scripturile grecești creștine, termenul Pantokrátōr apare de zece ori – de nouă ori în cartea Revelația. Termenul înseamnă în esență „Atotputernic”, sau „Omnipotent”. Folosirea lui în Scripturile grecești creștine vine ca o confirmare a faptului că termenul ebraic Șaddái înseamnă „Cel Atotputernic”, întrucât, dacă Șaddái n-ar avea acest sens, termenul grecesc Pantokrátōr n-ar avea corespondent în Scripturile ebraice.

În 2 Corinteni 6:18, Pavel citează din Scripturile ebraice în contextul în care îi îndeamnă pe creștini să respingă închinarea falsă și folosirea idolilor lipsiți de viață și de putere și astfel să se dovedească fii ai ʻCelui Atotputernic [Pantokrátōr]ʼ. Din versetele citate de apostol reiese clar că titlul este folosit aici cu referire la Iehova Dumnezeu.

În mod asemănător, în toată cartea Revelația, titlul Pantokrátōr apare cu referire la Iehova, care este Creatorul și Regele eternității. De exemplu, în „cântarea lui Moise, sclavul lui Dumnezeu, și cântarea Mielului [Isus Cristos]”, Iehova Dumnezeu este aclamat ca fiind cel căruia trebuie să i se aducă închinare și de care trebuie să se teamă toate națiunile (Re 15:3; compară cu Re 21:22). În Revelația 19:6 este clar că titlul de Atotputernic se referă la Iehova Dumnezeu deoarece este folosită expresia „Aleluia (Lăudați-l pe Iah)”. În mod similar, expresia „Cel care este, care era și care va veni” (Re 1:8; 4:8) face clar referire la Dumnezeul eternității (Ps 90:2). El a fost Atotputernic în vechime, continuă să fie așa și „va veni” în calitate de „Cel Atotputernic” printr-o manifestare a puterii sale fără margini. Din nou este vorba despre o acțiune distrugătoare, care are loc după ce Dumnezeu ʻîși ia puterea cea mareʼ pentru a domni ca rege. El își va manifesta mânia împotriva națiunilor ostile la „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic” (Re 11:17, 18; 16:14). Revelația arată că acela prin care se va manifesta ʻmânia Dumnezeului cel Atotputernicʼ este Fiul său, Cristos Isus, „Cuvântul lui Dumnezeu”, în calitatea sa de rege uns de Dumnezeu (Re 19:13-16). Dar, așa cum s-a arătat, astfel de manifestări de putere, expresii ale judecății divine, sunt întotdeauna în armonie cu normele de dreptate și adevăr ale lui Dumnezeu (Re 16:5-7; vezi DUMNEZEU).