Să trăim în siguranţă pentru totdeauna
CÂND avem febră, probabil că luăm o tabletă pentru durerea de cap pe care o avem şi ne punem o pungă cu gheaţă ca să ne scadă temperatura. Dar, cu toate că tableta şi punga cu gheaţă ne ajută să suportăm simptomele, ele nu acţionează asupra cauzei febrei. Iar dacă problema de sănătate este gravă, avem nevoie de un tratament prescris de un medic specialist.
Omenirea suferă de o febră constantă de nesiguranţă. Noi luăm în mod justificat măsuri pe termen scurt ca să alinăm simptomele neplăcute, însă vindecarea nu poate veni decât din partea cuiva care poate să stabilească un diagnostic detaliat al situaţiei în care ne aflăm. Şi nimeni nu cunoaşte omenirea mai bine decât Creatorul nostru, Iehova Dumnezeu. El ştie că viaţa este nesigură din cauza problemelor care s-au abătut asupra noastră.
Siguranţa de la început a dispărut complet
Cuvântul lui Dumnezeu ne spune că Iehova i-a creat pe primii oameni perfecţi şi i-a aşezat într-un cadru în care exista siguranţă. Ei nu aveau nici un motiv de îngrijorare. Scopul lui Dumnezeu era ca oamenii să trăiască pentru totdeauna într-un paradis, bucurându-se de siguranţă deplină. Locul în care trăiau primii oameni era plin de „tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni de mâncare“. Remarcaţi că necesităţile lor fizice erau satisfăcute; la fel şi necesităţile afective, întrucât se spune despre locul în care trăiau că era „plăcut la vedere“. Fără îndoială, acest lucru a însemnat că primii oameni au fost aşezaţi într-un cadru care le oferea garanţia că aveau să se bucure de o viaţă stabilă, lipsită de necazuri. — Geneza 2:9.
Adam şi Eva au respins guvernarea suverană, plină de iubire a lui Dumnezeu, ceea ce a dus la apariţia sentimentelor de îndoială, teamă, ruşine, vinovăţie şi nesiguranţă. După ce l-a respins pe Dumnezeu, Adam a recunoscut că „i-a fost frică“. Primii oameni s-au acoperit şi s-au ascuns de Creatorul lor iubitor, cu care până atunci avuseseră o relaţie strânsă şi benefică. — Geneza 3:1–5, 8–10.
Scopul iniţial al lui Iehova nu s-a schimbat. Biblia declară că Creatorul nostru este un Dumnezeu iubitor, care în curând va ajuta omenirea ascultătoare să restabilească pământul la starea de paradis şi să trăiască în siguranţă pentru totdeauna. Iată ce promisiune face el prin intermediul profetului Isaia: „Eu creez ceruri noi şi un pământ nou; . . . vă veţi bucura şi vă veţi înveseli pe vecie“ (Isaia 65:17, 18). Apostolul Petru spune despre aceste ceruri noi şi pământ nou următoarele: „În [ele] locuieşte dreptatea“. — 2 Petru 3:13.
Cum se va realiza acest lucru? Cu ajutorul unui guvern instaurat de Iehova. Acesta este Regatul pentru care Isus Cristos le-a spus continuatorilor săi să se roage: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta [regatul tău, NW]; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“. — Matei 6:9, 10.
Regatul lui Dumnezeu va înlocui guvernele omeneşti şi va stăpâni cu iubire peste întregul pământ în armonie cu scopul lui Dumnezeu (Daniel 2:44). Îndoiala, teama, ruşinea, vinovăţia şi nesiguranţa care au chinuit omenirea începând de la Adam vor dispărea. Potrivit Bibliei, acest Regat este foarte aproape. Chiar şi în prezent, cei care aşteaptă cu nerăbdare să vină Regatul lui Dumnezeu se pot bucura, într-o anumită măsură, de siguranţă în această lume nesigură.
Să acordăm prioritate lucrurilor spirituale
David, un slujitor al lui Dumnezeu, a ştiut ce înseamnă să-ţi fie teamă şi să suferi. Şi cu toate acestea, David a scris următoarele cuvinte consemnate în Psalmul 4:8: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, DOAMNE, faci să fiu în siguranţă în locuinţa mea“. Iehova i-a dat lui David un sentiment de siguranţă, deşi acesta a fost uneori asaltat din toate părţile de probleme. Putem învăţa ceva de aici? Cum putem să ne bucurăm, într-o oarecare măsură, de siguranţă chiar şi într-o lume nesigură?
Să analizăm relatarea din Geneza despre Adam şi Eva. Când şi-au pierdut ei sentimentul de siguranţă? În momentul în care au renunţat la relaţia pe care o aveau personal cu Creatorul lor şi au refuzat să trăiască în armonie cu scopul lui privitor la omenire. Aşadar, dacă inversăm acest proces, stabilind personal o relaţie strânsă cu Iehova şi străduindu-ne să trăim în armonie cu voinţa sa, ne putem bucura chiar şi acum de o siguranţă cu mult mai mare decât ar fi posibil prin alte mijloace.
Dacă îl vom cunoaşte pe Iehova, şi aceasta o putem face prin intermediul unui studiu al Bibliei, vom înţelege care este sensul vieţii. Numai atunci vom înţelege cine suntem şi de ce ne aflăm pe pământ. Ne vom putea bucura de siguranţă în viaţă dacă îl iubim pe Dumnezeu, dacă îi cunoaştem scopul privitor la omenire şi dacă înţelegem care este locul nostru în acest scop. Un bărbat pe nume Paul a descoperit acest lucru cu mai mulţi ani în urmă.
Paul s-a născut şi a crescut pe o insulă aflată în apropierea coastei Germaniei. Din cauza situaţiilor prin care trecuseră părinţii lui în timpul celui de-al doilea război mondial, nimeni din familia lui nu era interesat de religie. Iată ce spune Paul despre el însuşi când era tânăr: „Nu credeam în nimic şi nu aveam respect faţă de nimeni. Obişnuiam să-mi înec necazurile în băutură, îmbătându-mă de două sau de trei ori pe săptămână. Nu pot spune că trăiam în siguranţă“.
Apoi Paul a discutat cu un Martor al lui Iehova. Paul a adus o mulţime de argumente, însă un lucru pe care i l-a spus Martorul l-a pus pe gânduri. „Nimic nu apare din nimic.“ Cu alte cuvinte, tot ceea ce vedem în jurul nostru în natură trebuie să aibă un Creator.
„M-am gândit la acest lucru de nenumărate ori şi a trebuit să recunosc că avea dreptate.“ Astfel, Paul a studiat Biblia cu Martorii lui Iehova şi a ajuns să-l cunoască pe Iehova. El recunoaşte: „În afară de părinţii mei, Iehova a fost prima persoană din viaţa mea care a făcut ceva pentru mine“. Paul s-a botezat ca Martor în 1977. El spune: „Acum ştiu care este cu adevărat scopul vieţii. Mă bucur să trăiesc în armonie cu voinţa lui Iehova. Mă simt în siguranţă, întrucât nici mie, nici familiei mele nu ni se poate întâmpla ceva ce Iehova să nu poată corecta în viitor“.
Ce putem învăţa din această experienţă? Paul şi-a învins sentimentul de nesiguranţă — o povară emoţională — concentrându-se nu asupra bogăţiilor materiale, ci asupra lucrurilor spirituale. El a legat o relaţie strânsă cu Creatorul nostru. Milioane de Martori ai lui Iehova se bucură de o asemenea relaţie. Aceasta le dă o putere interioară care îi ajută să manifeste spirit de sacrificiu în relaţiile lor cu alţii. Când îi vizitează pe oameni la locuinţele lor, Martorii lui Iehova îşi folosesc timpul ca să-i ajute şi pe alţii să trăiască într-o mai mare siguranţă concentrându-se asupra lucrurilor spirituale. Însă Martorii nu doar predică.
„Chemaţi-l pe Dumnezeul vostru, Iehova“
În iulie 1997, când fluviul Oder a inundat mari suprafeţe de teren din nordul Europei, Martorii lui Iehova din Germania au aflat că locuitorii din ţara vecină Polonia trec prin situaţii grele. Ce puteau ei să facă? Mai mulţi Martori din Berlin şi din împrejurimi şi-au arătat generozitatea extraordinară donând în doar câteva zile o sumă ce depăşea cu mult 116 000$.
Martorii care erau specialişti în construcţii au parcurs cu maşina — pe cheltuiala lor — un drum de şase ore, din Berlin până în zona din jurul oraşului Wrocław, Polonia. Într-un orăşel, multe case fuseseră grav avariate. Casa unei familii de Martori stătea în mijlocul apei de peste 6 metri. Fiica acestor Martori trebuia să se căsătorească luna următoare şi urma să locuiască împreună cu soţul ei chiar în această casă. Ce se putea face pentru a repara casa şi pentru a ajuta această familie, care pierduse aproape totul?
După ce apele se retrăseseră, un vecin i-a întrebat în bătaie de joc: „De ce nu-l chemaţi pe Dumnezeul vostru, Iehova, ca să vedeţi dacă vine să vă ajute?“ Cât de uimit a fost acest vecin când, a doua zi, mai multe maşini din Germania s-au oprit în faţa casei acestei familii de Martori! Din maşini au coborât mai mulţi necunoscuţi, care au început să repare casa. „Cine sunt aceştia? Cine plăteşte materialele?“, a întrebat vecinul. Familia de Martori i-a explicat că erau fraţii lor spirituali şi că ei plătiseră materialele. Locuitorii oraşului au privit cu uimire cum casa a fost renovată. În treacăt fie spus, nunta a avut loc la data stabilită.
Această familie a înţeles că faptul de a aparţine fraternităţii internaţionale a Martorilor lui Iehova aduce nu numai foloase spirituale, ci şi o oarecare siguranţă într-o lume nesigură. Acest caz nu este unic. În zona afectată, toate casele şi sălile Regatului aparţinând Martorilor lui Iehova au fost reparate. Nu au fost uitaţi nici vecinii care nu erau Martori. S-a lucrat mult şi la casele lor, lucru care a fost apreciat foarte mult.
Dreptate, odihnă şi siguranţă
Cât de recunoscători îi suntem medicului care ne-a ajutat, după ce, în sfârşit, nu mai avem febră şi suntem din nou sănătoşi! Cât de recunoscători vom fi Creatorului nostru când — prin intermediul Regatului lui Dumnezeu — febra de nesiguranţă care cuprinde omenirea va dispărea pentru totdeauna! Da, el ne promite o viaţă în „dreptate, odihnă şi siguranţă pentru totdeauna“. Ce perspectivă minunată! — Isaia 32:17.
[Text generic pe pagina 10]
Ne putem elibera de o povară emoţională concentrându-ne nu asupra bogăţiilor materiale, ci asupra lucrurilor spirituale
[Legenda ilustraţiei de la paginile 8, 9]
Dumnezeu ne promite o lume nouă în care cu toţii vom trăi în siguranţă pentru totdeauna