Întrucât Abel era păstor, nu e de mirare că a adus ca jertfă „din oile întâi-născute ale turmei lui şi din grăsimea lor“.

Iehova a acceptat jertfa lui Abel, însă „spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere“ (Geneza 4:3–5). De ce?

Unii îndreaptă atenţia asupra faptului că jertfa lui Abel era din „oile întâi-născute ale turmei lui“, pe când jertfa lui Cain a constat doar „din roadele pământului“. Însă problema nu consta în calitatea produselor oferite de Cain, întrucât relatarea spune că Iehova a privit cu plăcere „spre Abel şi spre jertfa lui“ şi fără plăcere „spre Cain şi spre jertfa lui“. Prin urmare, Iehova a privit mai întâi la starea inimii închinătorului. Ce a văzut el în urma acestui lucru? În Evrei 11:4 se spune că Abel a adus jertfa sa „prin credinţă“. Aşadar, în mod evident, Cain nu a avut acea credinţă care a făcut ca jertfa lui Abel să fie acceptată.

În această privinţă, este demn de remarcat faptul că jertfa lui Abel a constat într-o vărsare de sânge. Probabil că el a tras concluzia corectă că promisiunea lui Dumnezeu referitoare la o sămânţă căreia avea să-i fie zdrobit călcâiul urma să necesite sacrificarea unei vieţi. Astfel, jertfa lui Abel avea să fie o implorare pentru ispăşire şi o exprimare a încrederii că Dumnezeu urma să furnizeze la momentul potrivit o jertfă de ispăşire a păcatelor.

Biblia nu spune în ce fel şi-a exprimat Iehova aprobarea faţă de jertfa lui Abel. Unii comentatori biblici spun că jertfa lui a fost mistuită de un foc din cer.