Enoh: neînfricat în pofida dificultăţilor

PENTRU un om bun, acestea erau cele mai nefavorabile timpuri. Lipsa de pietate umplea pământul. Starea morală a omenirii se degrada în mod constant. De fapt, în scurt timp avea să se facă următoarea afirmaţie: „DOMNUL a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toată imaginaţia gândurilor din inima lui era în fiecare zi numai răutate“. — Geneza 6:5.

Enoh, al şaptelea bărbat din linia genealogică a lui Adam, a avut curaj să fie diferit. El a stat ferm de partea dreptăţii, fără să ţină seama de consecinţe. Mesajul lui Enoh era atât de agasant pentru păcătoşii lipsiţi de pietate, încât Enoh a ajuns să fie ţinta intenţiilor lor criminale; iar singurul care îl putea ajuta era Iehova. — Iuda 14, 15.

Enoh şi controversa universală

Cu mult timp înainte de naşterea lui Enoh s-a iscat controversa privitoare la suveranitatea universală. Avea Dumnezeu dreptul să guverneze? În realitate, Satan Diavolul a contestat acest drept. El a susţinut că ar fi mai bine pentru creaturile inteligente dacă ar acţiona fără să ţină seama de îndrumarea lui Dumnezeu. Satan a încercat să-şi adune probele împotriva lui Iehova Dumnezeu manevrându-i cu viclenie pe oameni, pentru ca aceştia să treacă de partea lui. Adam, Eva, soţia lui, şi Cain, primul lor fiu, sunt binecunoscuţi pentru acţiunea lor abominabilă de a-l fi susţinut pe Satan, alegând mai degrabă propria lor guvernare în locul guvernării lui Dumnezeu. Prima pereche umană a procedat astfel când a mâncat din fructul a cărui consumare fusese interzisă de Dumnezeu, iar Cain a procedat în acelaşi mod când l-a omorât în mod deliberat pe fratele lui drept, Abel. — Geneza 3:4–6; 4:8.

Abel şi-a menţinut în mod curajos poziţia pe care o luase de partea lui Iehova. Întrucât integritatea lui Abel a promovat închinarea pură, nu încape nici o îndoială că Satan a fost încântat să-l vadă pe Cain dând frâu liber mâniei împotriva fratelui său, acţiune care a condus la omucidere. Începând de atunci, Satan a folosit ‘frica de moarte’ ca armă de intimidare. El doreşte să implanteze frica în inima oricărei persoane dispuse să i se închine adevăratului Dumnezeu. — Evrei 2:14, 15; Ioan 8:44; 1 Ioan 3:12.

Când s-a născut Enoh, punctul de vedere al lui Satan conform căruia oamenii nu vor susţine suveranitatea lui Iehova părea, probabil, bine întemeiat. Abel era mort, iar exemplul său fidel nu fusese urmat de nimeni. Totuşi Enoh s-a dovedit a fi o excepţie. Credinţa lui avea un fundament solid, întrucât el cunoştea bine evenimentele care avuseseră loc în grădina Edena. Cât de mult trebuie să fi preţuit el profeţia lui Iehova care indică faptul că o Sămânţă promisă îl va distruge pe Satan, precum şi stratagemele acestuia! — Geneza 3:15.

Având mereu în vedere această speranţă, Enoh nu s-a lăsat intimidat de acţiunea criminală săvârşită împotriva lui Abel, acţiune care a fost inspirată de Diavol şi care constituie un punct marcant în istorie. Dimpotrivă, el a continuat să umble cu Iehova, păşind pe calea dreptăţii în tot timpul vieţii sale. Enoh s-a păstrat separat de lume, evitând spiritul ei de independenţă. — Geneza 5:23, 24.

Mai mult, dovedind curaj, Enoh a vorbit în mod deschis, arătând clar că lucrările rele ale Diavolului vor eşua. Fiind îndrumat de spiritul sfânt al lui Dumnezeu, sau forţa sa activă, Enoh a profeţit următoarele referitor la cei răi: „Iată, Domnul a venit în mijlocul zecilor de mii de sfinţi ai Săi, ca să facă judecată [pentru a executa sentinţa, NW] împotriva tuturor şi să încredinţeze [pentru a-i dovedi vinovaţi, NW] pe toţi cei nelegiuiţi de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit şi de toate cuvintele tari pe care le-au rostit împotriva Lui aceşti păcătoşi nelegiuiţi“. — Iuda 14, 15.

Datorită proclamaţiilor neînfricate ale lui Enoh, când apostolul Pavel le-a scris creştinilor evrei, l-a inclus pe acesta printre persoanele care alcătuiesc marele „nor . . . de martorib“ ce au lăsat un exemplu excelent în ce priveşte exercitarea credinţei (Evrei 11:5; 12:1). Ca om al credinţei, Enoh a umblat cu perseverenţă pe calea integrităţii timp de mai bine de 300 de ani (Geneza 5:22). Cât de mult trebuie să-i fi iritat fidelitatea lui Enoh pe duşmanii cereşti şi pământeşti ai lui Dumnezeu! Cuvintele profetice usturătoare ale lui Enoh au stârnit ura lui Satan, dar au atras protecţia lui Iehova.

În ce sens l-a luat Dumnezeu pe Enoh?

Iehova nu le-a permis lui Satan sau slujitorilor pământeşti ai acestuia să-l omoare pe Enoh. În schimb, relatarea inspirată spune că „l-a luat Dumnezeu“ (Geneza 5:24). Apostolul Pavel descrie situaţia în felul următor: „Prin credinţă, Enoh a fost răpit de pe pământ [transferat, NW], ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl răpise. Căci, înainte de mutarea lui, primise mărturia că era plăcut lui Dumnezeu“. — Evrei 11:5.

În ce sens a fost Enoh ‘transferat ca să nu vadă moartea’? Sau, potrivit traducerii lui R. A. Knox, în ce sens a fost Enoh „luat fără să cunoască moartea“? Prin mijloace lipsite de agresivitate, Dumnezeu a pus capăt vieţii lui Enoh, cruţându-l pe acesta de chinurile morţii cauzate fie de boală, fie de violenţa duşmanilor săi. Da, Iehova a întrerupt firul vieţii lui Enoh la vârsta de 365 de ani, când acesta era relativ tânăr în comparaţie cu oamenii de pe vremea aceea.

Cum i s-a dat lui Enoh o ‘mărturie că era plăcut lui Dumnezeu’? Ce dovadă avea el în acest sens? Probabil, ca urmare a acţiunii lui Dumnezeu, Enoh a căzut într-o stare de extaz, tot aşa cum apostolul Pavel a fost „răpit“, sau transferat, evident primind o viziune a viitorului paradis spiritual din cadrul congregaţiei creştine (2 Corinteni 12:3, 4). Mărturia, sau dovada, faptului că Enoh îi fusese plăcut lui Dumnezeu se poate să fi presupus o viziune a viitorului paradis pământesc, în care toţi vor susţine suveranitatea lui Dumnezeu. Ca urmare a acţiunii lui Dumnezeu şi într-un mod care nu i-a cauzat durere, Enoh a murit, probabil, în timp ce avea o asemenea viziune încântătoare, urmând să doarmă până în ziua învierii sale. Se pare că, aşa cum a fost şi în cazul lui Moise, Iehova a făcut ca trupul lui Enoh să dispară, întrucât el „n-a mai fost găsit“. — Evrei 11:5; Deuteronomul 34:5, 6; Iuda 9.

Împlinirea profeţiei

Azi, Martorii lui Iehova declară esenţa profeţiei lui Enoh. Folosind dovezi scripturale, ei arată că această profeţie se va împlini când Dumnezeu îi va distruge, în viitorul apropiat, pe cei lipsiţi de pietate (2 Tesaloniceni 1:6–10). Întrucât mesajul lor diferă mult de concepţiile şi de obiectivele acestei lumi, ei nu sunt priviţi cu simpatie. Opoziţia de care se lovesc nu îi surprinde, deoarece Isus şi-a avertizat continuatorii: „Veţi fi urâţi de toţi, din cauza Numelui Meu“. — Matei 10:22; Ioan 17:14.

Totuşi, asemenea lui Enoh, creştinii din zilele actuale sunt asiguraţi că vor fi eliberaţi în mod definitiv de duşmanii lor. Apostolul Petru a scris: „Domnul ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să păstreze pe cei nedrepţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii“ (2 Petru 2:9). Dumnezeu poate considera că este potrivit să înlăture o problemă sau să schimbe o situaţie apăsătoare. Persecuţia poate lua sfârşit. Totuşi, dacă nu se întâmplă lucrul acesta, el ştie cum să ‘pregătească ieşirea din ea’, astfel încât poporul său să suporte cu succes testele la care este supus. Când este necesar, Iehova asigură chiar „puterea care depăşeşte normalul“. — 1 Corinteni 10:13; 2 Corinteni 4:7, NW.

Totodată, în calitate de ‘răsplătitor al acelora care Îl caută’ cu seriozitate, Iehova îi va binecuvânta pe slujitorii săi fideli cu viaţă veşnică (Evrei 11:6). Pentru cei mai mulţi dintre ei, lucrul acesta va însemna viaţă eternă pe un pământ paradiziac. Prin urmare, asemenea lui Enoh, fie ca şi noi să proclamăm neînfricaţi mesajul lui Dumnezeu. Având credinţă, să facem lucrul acesta în pofida dificultăţilor.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 30]

Profanarea numelui lui Dumnezeu

Cu aproximativ patru secole înainte de Enoh s-a născut Enos, nepotul lui Adam. „Atunci au început oamenii să cheme Numele DOMNULUI [lui Iehova, NW]“, se spune în Geneza 4:26. Unii ebraişti cred că acest verset ar trebui redat în felul următor: „Au început în mod profanator“ să cheme numele lui Dumnezeu sau „atunci a început profanarea“. Referitor la această perioadă istorică, Targumul din Ierusalim afirmă: „Aceea era generaţia în ale cărei zile ei au început să comită erori şi să-şi facă idoli şi în ale cărei zile şi-au chemat idolii cu numele de Cuvântul Domnului“.

Perioada în care a trăit Enos a fost martoră la răspândirea modului greşit de folosire a numelui lui Iehova. Este posibil ca bărbaţii să fi atribuit numele divin propriei lor persoane sau anumitor oameni prin intermediul cărora pretindeau că se apropie de Iehova Dumnezeu în închinare. Sau poate că ei l-au folosit ca denominaţie a idolilor. În orice caz, Satan Diavolul a reuşit foarte bine să atragă rasa umană în capcana idolatriei. Când s-a născut Enoh, adevărata închinare era practicată de extrem de puţini oameni. Toate persoanele asemănătoare lui Enoh, care a trăit adevărul şi l-a predicat, nu erau privite cu simpatie şi, prin urmare, erau ţinta persecuţiilor. — Compară cu Matei 5:11, 12.

[Chenarul de la pagina 31]

A mers Enoh la cer?

„Prin credinţă, Enoh a fost transferat pentru a nu vedea moartea.“ Atunci când redau această parte a versetului din Evrei 11:5 (NW), unele traduceri biblice indică faptul că, în realitate, Enoh nu a murit. De exemplu, în traducerea lui James Moffatt, A New Translation of the Bible, se afirmă: „Datorită credinţei sale, Enoh a fost luat la cer, astfel încât nu a murit niciodată“.

Totuşi, la aproximativ 3 000 de ani de la moartea lui Enoh, Isus Cristos a afirmat: „Nimeni nu s-a suit în cer, afară de Cel care S-a coborât din cer, Fiul Omului“ (Ioan 3:13). The New English Bible redă versetul în felul următor: „Nimeni nu s-a urcat vreodată la cer, cu excepţia celui care a coborât din cer, Fiul Omului“. Când Isus a făcut această afirmaţie, nici chiar el nu se suise la cer. — Compară cu Luca 7:28.

Apostolul Pavel afirmă că Enoh, precum şi alte persoane care alcătuiesc marele nor de martori precreştini „au murit toţi“ şi „n-au primit ce le fusese făgăduit“ (Evrei 11:13, 39). De ce? Deoarece toţi oamenii, inclusiv Enoh, au moştenit păcatul de la Adam (Psalmul 51:5; Romani 5:12). Singura modalitate de a obţine salvarea este prin intermediul jertfei de răscumpărare a lui Cristos Isus (Faptele 4:12; 1 Ioan 2:1, 2). În zilele lui Enoh, acest preţ de răscumpărare nu fusese încă plătit. Prin urmare, Enoh nu a mers la cer, ci este adormit în moarte, aşteptând învierea pământească. — Ioan 5:28, 29.

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 29]

Reproducere după Illustrirte Pracht - Bibel/Heilige Schrift des Alten und Neuen Testaments, nach der deutschen Uebersetzung D. Martin Luther’s