Să umblăm cu Dumnezeu — primii paşi

„Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi.“ — IACOV 4:8.

1, 2. De ce putem spune că faptul de a-i sluji lui Iehova este un mare privilegiu?

BĂRBATUL zăcuse mulţi ani în închisoare. Apoi a fost chemat înaintea suveranului ţării. Evenimentele s-au derulat cu repeziciune. Pe neaşteptate, deţinutul a ajuns în slujba celui mai mare monarh al vremii. Fostului deţinut i s-au încredinţat mari responsabilităţi şi i s-a acordat o onoare deosebită. Iosif, bărbatul ale cărui picioare fuseseră cândva în lanţuri, mergea acum alături de un rege! — Geneza 41:14, 39–43; Psalmul 105:17, 18.

² Astăzi, oamenii au ocazia de a intra în slujba unei persoane mult mai mari decât faraonul Egiptului. Persoana Supremă din univers ne invită pe toţi să-i slujim. Ce privilegiu care inspiră veneraţie este să-i slujeşti lui Iehova, Dumnezeul Atotputernic, şi să cultivi o relaţie strânsă cu el! Scripturile asociază puterea maiestuoasă şi splendoarea, precum şi calmul, frumuseţea şi desfătarea cu Dumnezeu (Ezechiel 1:26–28; Apocalipsa 4:1–3). Iubirea caracterizează toate acţiunile sale (1 Ioan 4:8). Dumnezeu nu minte niciodată (Numeri 23:19). Iar Iehova nu-i dezamăgeşte niciodată pe cei loiali lui (Psalmul 18:25). Dacă respectăm cerinţele sale drepte, ne putem bucura de o viaţă fericită şi plină de sens în prezent, având perspectiva vieţii veşnice (Ioan 17:3). Nici un conducător uman nu poate oferi nici pe departe ceva asemănător cu aceste binecuvântări şi privilegii.

3. În ce sens Noe „a umblat cu Dumnezeu“?

³ Cu mult timp în urmă, patriarhul Noe a decis să trăiască în armonie cu voinţa şi scopul lui Dumnezeu. Biblia spune despre el: „Noe era un om drept şi integru printre cei din timpul lui: Noe umbla cu [adevăratul, NW] Dumnezeu“ (Geneza 6:9). Bineînţeles, Noe nu a umblat literalmente cu Iehova, deoarece nici un om nici măcar „n-a văzut vreodată pe Dumnezeu“ (Ioan 1:18). Mai degrabă, Noe a umblat cu Dumnezeu în sensul că a făcut ce i-a spus Dumnezeu să facă. Deoarece şi-a dedicat viaţa lui Iehova pentru a înfăptui voinţa sa, Noe s-a bucurat de o relaţie intimă şi călduroasă cu Dumnezeul Atotputernic. La fel ca Noe, în zilele noastre milioane de oameni „umblă cu Dumnezeu“ prin faptul că trăiesc în armonie cu sfaturile şi instrucţiunile primite de la Iehova. Care este începutul acestui mod de viaţă?

Cunoştinţa exactă este esenţială

4. Cum îşi instruieşte Iehova poporul?

⁴ Pentru a umbla cu Iehova trebuie ca mai întâi să ajungem să-l cunoaştem. Iată ce a prezis profetul Isaia: „Se va întâmpla în zilele din urmă, că muntele casei DOMNULUI va fi întemeiat ca cel mai înalt munte; se va înălţa deasupra dealurilor şi toate popoarele se vor îngrămădi spre el. Şi multe popoare se vor duce şi vor zice: «Veniţi, să ne suim la muntele DOMNULUI, la casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui.» Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul DOMNULUI“ (Isaia 2:2, 3). Într-adevăr, putem avea încredere că Iehova îi va instrui pe toţi cei ce se străduiesc să umble pe căile sale. Iehova ne-a pus la dispoziţie Cuvântul său, Biblia, şi ne ajută să-l înţelegem. Un instrument prin intermediul căruia oferă el instruire este „sclavul fidel şi prevăzător“ (NW) (Matei 24:45–47). Iehova se foloseşte de „sclavul fidel“ pentru a furniza instruire spirituală prin intermediul publicaţiilor bazate pe Biblie, a întrunirilor creştine şi a studiilor biblice gratuite la domiciliu. De asemenea, Dumnezeu îşi ajută poporul să înţeleagă Cuvântul său prin intermediul spiritului său sfânt. — 1 Corinteni 2:10–16.

5. De ce este atât de preţios adevărul scriptural?

⁵ Deşi nu dăm bani în schimbul adevărului biblic, acesta este preţios. Pe măsură ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu, învăţăm despre Dumnezeu însuşi — despre numele său, personalitatea sa, scopul său şi modul în care tratează el cu oamenii. De asemenea, aflăm răspunsurile eliberatoare la întrebările fundamentale ale vieţii: De ce existăm? De ce permite Dumnezeu suferinţa? Ce ne rezervă viitorul? De ce îmbătrânim şi murim? Există viaţă după moarte? În plus, aflăm care este voinţa lui Dumnezeu cu privire la noi, cu alte cuvinte, cum ar trebui să umblăm pentru a-i fi întru totul plăcuţi lui. Învăţăm că cerinţele sale sunt rezonabile, iar respectarea lor ne aduce mari foloase. Nu am putea înţelege niciodată aceste lucruri dacă nu am fi instruiţi de Dumnezeu.

6. Ce mod de viaţă ne ajută o cunoştinţă exactă din Biblie să urmăm?

⁶ Adevărul biblic este puternic şi ne îndeamnă să facem schimbări în viaţă (Evrei 4:12). Înainte de a asimila cunoştinţe din Scripturi nu am putut merge decât „după mersul lumii acesteia“ (Efeseni 2:2). Însă cunoştinţa exactă din Cuvântul lui Dumnezeu ne trasează un mod de viaţă diferit, ca să putem „umbla într-un mod demn de Iehova, pentru a-i fi pe deplin plăcuţi“ (Coloseni 1:10, NW). Cu câtă bucurie facem primii paşi alături de Iehova, cea mai măreaţă Persoană din întregul univers! — Luca 11:28.

Doi paşi importanţi: dedicarea şi botezul

7. De ce adevăr privitor la conducerea omenească devenim conştienţi pe măsură ce studiem Cuvântul lui Dumnezeu?

⁷ Când ajungem să înţelegem mai bine Biblia, începem să examinăm activităţile umane şi viaţa noastră în lumina spirituală a Cuvântului lui Dumnezeu. În urma acestui fapt devenim conştienţi de un adevăr important. Acest adevăr a fost formulat cu mult timp în urmă de către profetul Ieremia, care a scris: „Ştiu, DOAMNE, că soarta omului nu este în puterea lui; nici nu stă în puterea omului, când umblă, să-şi îndrepte paşii“ (Ieremia 10:23). Toţi oamenii au nevoie de îndrumarea lui Dumnezeu.

8. a) Ce îi determină pe oameni să se dedice lui Dumnezeu? b) Ce este dedicarea creştină?

⁸ Înţelegerea acestui fapt de importanţă capitală ne impulsionează să căutăm îndrumarea lui Iehova. Iar iubirea faţă de Dumnezeu ne îndeamnă să ne dedicăm lui viaţa. A te dedica lui Dumnezeu înseamnă a te apropia de el în rugăciune şi a-i promite în mod solemn că îţi vei folosi viaţa pentru a-i sluji şi pentru a umbla în mod fidel pe căile sale. Procedând astfel, urmăm exemplul lui Isus, care s-a prezentat înaintea lui Iehova ferm hotărât să îndeplinească voinţa divină. — Evrei 10:7.

9. De ce persoane individuale îşi dedică viaţa lui Iehova?

⁹ Iehova Dumnezeu nu exercită niciodată presiuni asupra nimănui sau nu obligă pe nimeni să i se dedice (compară cu 2 Corinteni 9:7). În plus, Dumnezeu nu aşteaptă din partea nimănui să-I dedice viaţa sub impulsul unor sentimente de moment. Înainte de botez, o persoană trebuie să fie deja un discipol, iar lucrul acesta pretinde eforturi sincere pentru a asimila cunoştinţă (Matei 28:19, 20). Pavel i-a implorat pe cei ce erau deja botezaţi să-şi „prezinte corpurile ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu, un serviciu sacru cu facultatea lor de a raţiona“ (Romani 12:1, NW). Dedicarea la Iehova Dumnezeu se face printr-o astfel de exersare a facultăţii noastre de a raţiona. După ce învăţăm ce presupune lucrul acesta şi medităm cu atenţie la el, ne dedicăm viaţa de bunăvoie şi cu bucurie lui Dumnezeu. — Psalmul 110:3.

10. Ce legătură există între dedicare şi botez?

¹⁰ După ce ne apropiem în particular de Dumnezeu prin intermediul rugăciunii pentru a ne exprima hotărârea de a umbla pe căile sale, trecem la următorul pas. Ne facem cunoscută public dedicarea prin botezul în apă. Botezul este o declaraţie publică a faptului că am jurat să facem voinţa lui Dumnezeu. La începutul ministerului său pământesc, Isus a fost botezat de Ioan, dându-ne astfel un exemplu (Matei 3:13–17). Mai târziu Isus le-a încredinţat continuatorilor săi misiunea de a face discipoli şi de a-i boteza. Prin urmare, dedicarea şi botezul sunt paşi esenţiali pentru cei care doresc să umble cu Iehova.

11, 12. a) În ce privinţe se aseamănă botezul cu o căsătorie? b) Ce asemănări există între relaţia noastră cu Iehova şi relaţia dintre un soţ şi soţia lui?

¹¹ Faptul de a deveni un discipol dedicat şi botezat al lui Isus Cristos se aseamănă într-o oarecare măsură cu căsătoria. În multe ţări, ziua nunţii este precedată de câţiva paşi. Un bărbat şi o femeie fac cunoştinţă, încep să se cunoască şi se îndrăgostesc unul de celălalt. Apoi urmează logodna. Prin căsătorie se face public ce s-a hotărât în particular — pasul căsătoriei, iar apoi faptul de a trăi împreună ca soţ şi soţie. Nunta este cea care face public începutul acestei relaţii speciale. Această dată marchează începutul căsătoriei. În mod asemănător, botezul marchează începutul unei vieţi pe care cineva o consacră faptului de a umbla cu Iehova în armonie cu dedicarea făcută lui.

¹² Să facem o altă comparaţie. După ziua nunţii, iubirea dintre un soţ şi soţia lui trebuie să crească şi să se maturizeze. Pentru a se apropia tot mai mult unul de altul, ambii parteneri de căsătorie trebuie să se străduiască într-un mod lipsit de egoism să-şi păstreze şi să-şi întărească relaţia conjugală. Deşi nu încheiem o căsătorie cu Dumnezeu, după botez trebuie să depunem eforturi pentru a păstra o relaţie apropiată cu Iehova. El vede şi apreciază eforturile pe care le depunem pentru a înfăptui voinţa sa şi ca urmare a acestui fapt se apropie de noi. „Apropiaţi-vă de Dumnezeu — a scris discipolul Iacov — şi El Se va apropia de voi.“ — Iacov 4:8.

Să călcăm pe urmele lui Isus

13. Al cui exemplu trebuie să urmăm când umblăm cu Dumnezeu?

¹³ Pentru a umbla cu Iehova trebuie să urmăm exemplul dat de Isus Cristos. Apostolul Petru a scris: „La această cale aţi fost chemaţi, deoarece şi Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un model, ca să păşiţi cu atenţie pe urmele sale“ (1 Petru 2:21, NW). Deoarece Isus a fost perfect, iar noi suntem imperfecţi, nu putem urma în mod perfect exemplul dat de el. Cu toate acestea, Iehova aşteaptă de la noi să facem tot ce ne stă în putinţă. Să analizăm cinci caracteristici ale vieţii şi ministerului lui Isus pe care creştinii dedicaţi ar trebui să se străduiască să le imite.

14. Ce presupune faptul de a cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu?

¹⁴ Isus a avut o cunoştinţă exactă şi temeinică din Cuvântul lui Dumnezeu. Pe parcursul ministerului său, Isus a citat deseori din Scripturile ebraice (Luca 4:4, 8). Bineînţeles că şi conducătorii religioşi răi din zilele acelea au citat din Scripturi (Matei 22:23, 24). Diferenţa era că Isus înţelegea semnificaţia Scripturilor şi le aplica în viaţa sa. El cunoştea nu numai litera legii, ci şi spiritul ei. În timp ce urmăm exemplul lui Cristos, şi noi ar trebui să ne străduim să înţelegem sensul, sau spiritul, Cuvântului lui Dumnezeu. Procedând astfel putem deveni lucrători aprobaţi de Dumnezeu, capabili de a „mânui corect cuvântul adevărului“. — 2 Timotei 2:15, NW.

15. Ce exemplu a dat Isus în ce priveşte faptul de a vorbi despre Dumnezeu?

¹⁵ Cristos Isus le-a vorbit altora despre Tatăl său ceresc. Isus nu a ţinut numai pentru el cunoştinţa din Cuvântul lui Dumnezeu. Chiar şi duşmanii săi i s-au adresat spunându-i „Învăţătorule“, deoarece, oriunde mergea, el le vorbea altora despre Iehova şi despre scopurile Sale (Matei 12:38). Isus a predicat în public în incinta templului, în sinagogi, în oraşe şi la sate (Marcu 1:39; Luca 8:1; Ioan 18:20). El i-a învăţat pe alţii cu compasiune şi bunătate, manifestând iubire faţă de cei pe care îi ajuta (Matei 4:23). Cei ce urmează exemplul lui Isus găsesc multe ocazii şi modalităţi de a-i învăţa pe alţii despre Iehova Dumnezeu şi despre scopurile sale minunate.

16. Cât de apropiat era Isus de colaboratorii săi care erau închinători ai lui Iehova?

¹⁶ Isus era foarte apropiat de alţi închinători ai lui Iehova. Odată, în timp ce Isus vorbea unei mulţimi, mama sa şi fraţii săi necredincioşi au venit să vorbească cu el. Relatarea biblică spune: „Cineva I-a zis: «Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să-Ţi vorbească.» Dar Isus a răspuns celui care Îi adusese ştirea aceasta: «Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?» Apoi, întinzându-Şi mâna spre ucenicii Săi, a zis: «Iată mama Mea şi fraţii Mei! Căci oricine va face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mam㻓 (Matei 12:47–50). Aceasta nu înseamnă că Isus a întors spatele familiei sale, deoarece evenimentele ulterioare au demonstrat contrariul (Ioan 19:25–27). Relatarea subliniază însă iubirea pe care o avea Isus faţă de colaboratorii săi în credinţă. În mod asemănător, şi în zilele noastre cei ce umblă cu Dumnezeu caută compania altor slujitori ai lui Iehova şi ajung să-i îndrăgească foarte mult. — 1 Petru 4:8.

17. Cum a considerat Isus înfăptuirea voinţei Tatălui său ceresc, şi cum ar trebui să ne influenţeze lucrul acesta?

¹⁷ Înfăptuind voinţa divină, Isus a dovedit că îl iubeşte pe Tatăl său ceresc. Isus a ascultat de Iehova în toate privinţele. El a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis şi să împlinesc lucrarea Lui“ (Ioan 4:34). Cristos a mai spus: „Totdeauna fac ce-I este plăcut [lui Dumnezeu]“ (Ioan 8:29). Isus l-a iubit atât de mult pe Tatăl său ceresc, încât „s-a umilit şi a devenit ascultător până la moarte, şi încă moarte pe un stâlp de tortură“ (Filipeni 2:8, NW). La rândul său, Iehova l-a binecuvântat pe Isus înălţându-l într-o poziţie de autoritate şi onoare imediat după El însuşi (Filipeni 2:9–11). Asemenea lui Isus, ne dovedim iubirea faţă de Dumnezeu prin faptul că respectăm poruncile sale şi înfăptuim voinţa sa. — 1 Ioan 5:3.

18. Ce exemplu a dat Isus în ce priveşte rugăciunea?

¹⁸ Isus a fost un om al rugăciunii. El s-a rugat când a fost botezat (Luca 3:21). Înainte de a-i alege pe cei 12 apostoli, el a petrecut toată noaptea rugându-se (Luca 6:12, 13). Isus şi-a învăţat discipolii cum să se roage (Luca 11:1–4). În noaptea dinaintea morţii sale, el s-a rugat pentru discipolii săi şi împreună cu ei (Ioan 17:1–26). Rugăciunea ocupa un loc important în viaţa lui Isus, aşa cum ar trebui să ocupe ea şi în viaţa noastră, întrucât noi suntem continuatorii săi. Este o deosebită onoare să vorbeşti cu Suveranul universului în rugăciune! În plus, Iehova răspunde la rugăciuni, deoarece Ioan a scris: „Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice I-am cere, ştim că dobândim lucrurile pe care I le-am cerut“. — 1 Ioan 5:14, 15.

19. a) Ce calităţi ale lui Isus ar trebui să imităm? b) Ce foloase tragem din examinarea cu atenţie a vieţii şi ministerului lui Isus?

¹⁹ Avem atât de multe lucruri de învăţat din examinarea cu atenţie a vieţii şi ministerului pământesc al lui Isus Cristos! Reflectaţi la calităţile manifestate de el: iubire, compasiune, bunătate, putere, echilibru, rezonabilitate, umilinţă, curaj şi altruism! Cu cât învăţăm mai multe lucruri despre Isus, cu atât dorinţa noastră de a fi continuatorii săi fideli este mai mare. Cunoştinţa despre Isus ne apropie mai mult de Iehova. De fapt, Isus a fost o reflectare perfectă a Tatălui său ceresc. El a fost atât de apropiat de Iehova, încât a putut spune: „Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl“. — Ioan 14:9.

Încredeţi-vă în sprijinul lui Dumnezeu

20. Cum putem dobândi siguranţă în ce priveşte faptul de a umbla cu Iehova?

²⁰ Când copiii învaţă să meargă, primii lor paşi sunt nesiguri. Cum capătă ei siguranţă în mers? Numai exersând şi perseverând. Ei bine, cei ce umblă cu Iehova se străduiesc să facă paşi mari şi siguri. Lucrul acesta pretinde şi el timp şi perseverenţă. Pavel a arătat importanţa faptului de a persevera atunci când umblăm cu Dumnezeu prin următoarele cuvinte: „În sfârşit, fraţilor, vă cerem şi vă îndemnăm prin Domnul Isus, întocmai cum aţi primit instruire de la noi despre modul în care trebuie să umblaţi şi să-i plăceţi lui Dumnezeu, cum de altfel şi umblaţi, să continuaţi s-o faceţi mai deplin“. — 1 Tesaloniceni 4:1, NW.

21. De ce binecuvântări putem avea parte dacă umblăm cu Iehova?

²¹ Dacă îi suntem pe deplin devotaţi lui Dumnezeu, el ne va ajuta să continuăm să umblăm cu el (Isaia 40:29–31). Nimic din ce are de oferit această lume nu se poate compara cu binecuvântările pe care le acordă el celor ce umblă pe căile sale. El este cel care „ne învaţă ce este de folos şi ne conduce pe calea pe care trebuie să mergem. Iar dacă luăm aminte la poruncile Sale, atunci pacea noastră va fi ca un râu şi dreptatea noastră ca valurile mării“ (Isaia 48:17, 18). Acceptând invitaţia de a umbla cu Dumnezeu şi făcând lucrul acesta în mod fidel, ne vom bucura de relaţii paşnice cu el pentru totdeauna.

Cum aţi răspunde?

◻ De ce este o onoare faptul de a umbla cu Dumnezeu?

◻ De ce studiul, dedicarea şi botezul sunt primii paşi pe care-i facem când începem să umblăm cu Iehova?

◻ Cum putem păşi pe urmele lui Isus?

◻ De unde ştim că Iehova ne va susţine dacă umblăm cu el?

[Legenda fotografiilor de la pagina 13]

Studiul, dedicarea şi botezul sunt primii paşi pe care îi facem când începem să umblăm cu Dumnezeu