Gelozie pentru închinarea pură la Iehova

„DOMNUL se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos.“ — EXODUL 34:14.

1. Care este însuşirea principală a lui Dumnezeu, şi ce legătură există între aceasta şi gelozia sa?

IEHOVA se prezintă drept „un Dumnezeu gelos“. Având în vedere faptul că termenul „gelozie“ are un sens negativ, poate vă întrebaţi de ce este el „gelos“. Însuşirea principală a lui Dumnezeu este, bineînţeles, iubirea (1 Ioan 4:8). Orice sentiment de gelozie din partea sa trebuie deci să fie spre binele omenirii. De fapt, vom vedea că gelozia lui Dumnezeu este esenţială pentru pacea şi armonia universului.

2. Care sunt câteva posibilităţi de redare a cuvintelor ebraice pentru „gelozie“?

² În Scripturile ebraice, cuvintele înrudite cu termenul pentru „gelozie“ apar de peste 80 de ori. Aproape jumătate din aceste referinţe sunt cu privire la Iehova Dumnezeu. „Când se referă la Dumnezeu, explică G. H. Livingston, gelozia nu conţine ideea de sentiment denaturat, ci, mai curând, de insistenţă asupra caracterului exclusiv al închinării la Iehova“ (The Pentateuch in Its Cultural Environment — Pentateuhul şi mediul cultural aferent). Astfel, Biblia New World Translation redă, uneori, acest substantiv ebraic prin ‘insistenţă asupra devoţiunii exclusive’ (Ezechiel 5:13). Alte traduceri potrivite sunt „ardoare“ sau „râvnă [zel, NW]“. — Psalmul 79:5, NW; Isaia 9:7.

3. Care sunt modalităţile prin care gelozia poate, uneori, să servească unui scop bun?

³ Omul a fost creat cu capacitatea de a simţi gelozie, dar căderea lui în păcat a dus la denaturarea acestui sentiment. Cu toate acestea, gelozia umană poate servi unui scop bun. Ea poate determina pe cineva să protejeze o fiinţă dragă de influenţele negative. Mai mult, oamenii pot manifesta în mod potrivit gelozie pentru Iehova şi pentru închinarea la el (1 Împăraţi 19:10). În vederea redării sensului corect al geloziei pentru Iehova, substantivul ebraic poate fi tradus prin ‘netolerarea nici unei rivalităţi’ cu privire la el. — 2 Împăraţi 10:16, NW.

Viţelul de aur

4. Ce poruncă privitoare la gelozia dreaptă ocupa un loc de frunte în Legea dată de Dumnezeu lui Israel?

⁴ Un exemplu de gelozie dreaptă este ceea ce s-a întâmplat după ce israeliţii au primit Legea la muntele Sinai. De repetate ori, ei fuseseră avertizaţi să nu se închine la dumnezei făcuţi de oameni. Iehova le-a spus: „Eu, Iehova, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu care pretinde devoţiune exclusivă [sau „un Dumnezeu care este gelos (zelos); un Dumnezeu care nu tolerează rivalitate“]“ (Exodul 20:5, NW, nota de subsol; compară cu Exodul 20:22, 23; 22:20; 23:13, 24, 32, 33). Iehova a încheiat un legământ cu israeliţii, promiţându-le că îi va binecuvânta şi că îi va aduce în Ţara Promisă (Exodul 23:22, 31). Iar poporul a spus: „Vom face şi vom asculta tot ce a zis DOMNUL“. — Exodul 24:7.

5, 6. a) Cum au păcătuit grav israeliţii în timp ce se aflau în tabăra de la muntele Sinai? b) Cum au manifestat Iehova şi închinătorii săi loiali o gelozie dreaptă la Sinai?

⁵ Cu toate acestea, la scurt timp după aceea, israeliţii au păcătuit împotriva lui Dumnezeu. Ei se aflau încă în tabăra de la poalele muntelui Sinai. Moise era pe munte de multe zile, pentru a primi noi instrucţiuni de la Dumnezeu, iar israeliţii au insistat la Aaron, fratele lui Moise, să le facă un dumnezeu. Aaron a fost de acord şi a făcut un viţel din aurul pe care l-a dat poporul. Israeliţii pretindeau că acest idol îl reprezenta pe Iehova (Psalmul 106:20). În ziua următoare, ei au adus jertfe şi au continuat ‘să se plece înaintea lui’. Apoi ‘au jucat’. — Exodul 32:1, 4, 6, 8, 17–19.

⁶ Moise a coborât de pe munte în timp ce israeliţii petreceau. Când a văzut comportamentul lor ruşinos, el a strigat: „Cine este pentru DOMNUL?“ (Exodul 32:25, 26). Fiii lui Levi s-au strâns la Moise şi el le-a poruncit să-şi scoată săbiile şi să-i execute pe chefliii idolatri. Demonstrându-şi gelozia pentru închinarea pură la Dumnezeu, leviţii şi-au ucis aproximativ 3 000 de fraţi vinovaţi. Iehova a întărit această acţiune, trimiţând o plagă peste supravieţuitori (Exodul 32:28, 35). Apoi Dumnezeu a repetat porunca: „Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci DOMNUL se numeşte gelos, este un Dumnezeu gelos“. — Exodul 34:14.

Baal-Peor

7, 8. a) Cum au căzut mulţi israeliţi în idolatrie neruşinată pentru Baal-Peor? b) Cum a luat sfârşit flagelul adus de Iehova?

⁷ Patruzeci de ani mai târziu, când naţiunea Israel era pe punctul de a intra în Ţara Promisă, moabite şi madianite frumoase i-au atras pe mulţi israeliţi să vină şi să se bucure de ospitalitatea lor. Aceşti bărbaţi ar fi trebuit să refuze relaţiile intime cu închinătoarele la dumnezei falşi (Exodul 34:12, 15). În loc să facă astfel, ei au alergat ca nişte oi la tăiere, comiţând fornicaţie cu aceste femei şi alăturându-li-se în adorarea lui Baal-Peor. — Numeri 25:1–3; Proverbele 7:21, 22.

⁸ Iehova a trimis un flagel ca să-i ucidă pe cei care participaseră la această neruşinată închinare la sex. De asemenea, Dumnezeu le-a poruncit israeliţilor nevinovaţi să-şi ucidă fraţii vinovaţi. Sfidând cu neruşinare porunca, o căpetenie israelită pe nume Zimri a adus o prinţesă madianită în cortul său ca să aibă relaţii sexuale cu ea. Văzând aceasta, Fineas, un preot temător de Dumnezeu, le-a executat pe cele două persoane imorale. Atunci flagelul a încetat. Dumnezeu a declarat: „Fineas . . . a abătut mânia Mea de la fiii lui Israel, fiind gelos cu gelozia Mea în mijlocul lor; şi n-am nimicit, în gelozia Mea, pe fiii lui Israel“ (Numeri 25:11). Deşi naţiunea a fost salvată de la distrugere, au murit cel puţin 23 000 de israeliţi (1 Corinteni 10:8). Ei au pierdut mult aşteptata speranţă de a intra în Ţara Promisă.

Învăţăminte de avertizare

9. Ce s-a întâmplat cu locuitorii Israelului şi ai lui Iuda fiindcă nu au fost geloşi pentru închinarea pură la Iehova?

⁹ Din nefericire, israeliţii au uitat repede aceste învăţăminte. Ei nu au dovedit că erau geloşi pentru închinarea pură la Iehova. „I-au stârnit gelozia [lui Dumnezeu] cu chipurile lor cioplite“ (Psalmul 78:58). Drept urmare, Iehova a permis ca cele zece triburi ale lui Israel să fie duse în captivitate de către asirieni în 740 î.e.n. Cele două triburi ale regatului lui Iuda, care au rămas, au suferit o pedeapsă asemănătoare când Ierusalimul, capitala lor, a fost distrus în anul 607 î.e.n. Mulţi au fost ucişi, iar supravieţuitorii au fost duşi captivi în Babilon. Ce exemplu de avertizare pentru toţi creştinii de azi! — 1 Corinteni 10:6, 11.

10. Ce se va întâmpla cu idolatrii nepenitenţi?

¹⁰ În prezent, o treime din locuitorii pământului — aproximativ 1,9 miliarde de oameni — pretind că sunt creştini (1994 Britannica Book of the Year). Cei mai mulţi dintre ei aparţin bisericilor care folosesc în închinare icoane, chipuri şi cruci. Iehova nu şi-a cruţat propriul popor, care i-a stârnit gelozia prin practicarea idolatriei. El nu îi va cruţa nici pe pretinşii creştini, care se închină cu ajutorul obiectelor. „Dumnezeu este Duh; şi cine Îl adoră pe El, trebuie să-L adore în duh şi în adevăr“, a zis Isus Cristos (Ioan 4:24). Pe de altă parte, Biblia îi avertizează pe creştini să se păzească de idolatrie (1 Ioan 5:21). Idolatrii nepenitenţi se numără printre cei care nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu. — Galateni 5:20, 21.

11. Cum ar putea un creştin să se facă vinovat de idolatrie fără să se aplece în faţa unui idol, şi ce anume îl va ajuta să evite o asemenea idolatrie (Efeseni 5:5)?

¹¹ Deşi un creştin adevărat nu se va apleca niciodată în faţa unui idol, el trebuie să evite tot ceea ce consideră Dumnezeu că este idolatru, necurat şi păcătos. De exemplu, Biblia ne avertizează: „Daţi morţii mădularele voastre care sunt pe pământ: desfrânarea, necurăţia, patimile, pofta rea şi lăcomia de bani, care este idolatrie. Din cauza acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu“ (Coloseni 3:5, 6). Ascultarea de aceste cuvinte pretinde să respingem comportarea imorală. La rândul ei, aceasta pretinde să evităm distracţiile menite să stimuleze apetitul sexual necurat. În loc să caute satisfacerea acestui apetit, creştinii adevăraţi sunt geloşi pentru închinarea pură la Dumnezeu.

Exemple ulterioare de gelozie sfântă

12, 13. Cum a dat Isus un exemplu remarcabil în ce priveşte manifestarea geloziei pentru închinarea pură la Dumnezeu?

¹² Cel mai remarcabil exemplu dat de un om care a manifestat gelozie pentru închinarea pură la Dumnezeu a fost Isus Cristos. În primul an al ministerului său, el a văzut comercianţi lacomi vânzând în curţile templului. Se pare că evreii care veneau din afara Ierusalimului aveau nevoie de serviciile schimbătorilor de bani pentru a-şi schimba monedele străine în bani care să fie acceptaţi ca impozite la templu. Ei trebuiau, de asemenea, să cumpere animale şi păsări pentru a aduce jertfele prevăzute de Legea lui Dumnezeu. Aceste tranzacţii comerciale ar fi trebuit să se desfăşoare în afara curţilor templului. Dar ceea ce era şi mai trist, comercianţii profitau de necesităţile de ordin religios ale fraţilor lor, cerându-le preţuri exorbitante. Mistuit de gelozie pentru închinarea pură la Dumnezeu, Isus a luat un bici şi a dat afară oile şi vitele. De asemenea, el a răsturnat mesele schimbătorilor de bani, spunând: „Nu faceţi din casa Tatălui Meu o casă de negustorie!“ (Ioan 2:14–16). Astfel, Isus a împlinit cuvintele din Psalmul 69:9: „Râvna [gelozia, Byington] casei Tale m-a mistuit“.

¹³ Trei ani mai târziu, Isus a observat din nou negustori lacomi vânzând în templul lui Iehova. Avea el să cureţe templul a doua oară? Gelozia lui pentru închinarea pură la Dumnezeu era la fel de intensă ca atunci când şi-a început ministerul. El i-a dat afară atât pe vânzători, cât şi pe cumpărători şi le-a prezentat un motiv şi mai întemeiat pentru acţiunile sale, spunând: „Oare nu este scris: «Casa Mea se va numi o casă de rugăciune pentru toate popoarele?» Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari“ (Marcu 11:17). Ce exemplu minunat de perseverenţă în ce priveşte manifestarea geloziei sfinte!

14. În ce fel ar trebui să ne influenţeze gelozia lui Isus pentru închinarea pură?

¹⁴ Personalitatea Domnului Isus Cristos, care este acum glorificat, nu s-a schimbat (Evrei 13:8). În secolul al XX-lea, el este la fel de gelos pentru închinarea pură la Tatăl său cum era când a fost pe pământ. Lucrul acesta se poate vedea în mesajele lui Isus către cele şapte congregaţii, mesaje care sunt consemnate în cartea Apocalipsa. Ele cunosc o împlinire principală acum, în „ziua Domnului“ (Apocalipsa 1:10; 2:1—3:22). Apostolul Ioan  l-a văzut în viziune pe glorificatul Isus Cristos, care avea ‘ochii ca para focului’ (Apocalipsa 1:14). Lucrul acesta arată că nimic nu scapă observaţiei lui Cristos în timp ce inspectează congregaţiile pentru a fi sigur că ele rămân curate şi adecvate pentru serviciul lui Iehova. Actualii creştini trebuie să păstreze viu în minte avertismentul lui Isus cu privire la tentativa de a sluji la doi stăpâni: lui Dumnezeu şi bogăţiilor (Matei 6:24). Iată ce le-a zis el membrilor materialişti ai congregaţiei din Laodicea: „Fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, te voi vărsa din gura Mea. . . . Fii plin de râvnă şi pocăieşte-te [zelos şi căieşte-te, NW]“ (Apocalipsa 3:14–19). Prin cuvânt şi exemplu, bătrânii numiţi ai congregaţiei trebuie să-şi ajute colaboratorii în credinţă să evite capcana materialismului. Bătrânii trebuie, de asemenea, să protejeze turma de degradarea morală a acestei lumi axate pe sexualitate. În plus, poporul lui Dumnezeu nu se încumetă să tolereze în congregaţie nici o influenţă de tip Izabela. — Evrei 12:14, 15; Apocalipsa 2:20.

15. Cum l-a imitat apostolul Pavel pe Isus în ce priveşte manifestarea geloziei pentru închinarea la Iehova?

¹⁵ Apostolul Pavel a fost imitator al lui Cristos. Pentru a-i proteja pe creştinii nou-botezaţi de influenţele nesănătoase pe plan spiritual, el a spus: „Sunt gelos cu privire la voi cu o gelozie din Dumnezeu“ (2 Corinteni 11:2). Înainte de aceasta, gelozia pentru închinarea pură îl îndemnase pe Pavel să poruncească aceleiaşi congregaţii să-l excludă pe un fornicator nepenitent care, prin influenţa sa, contamina congregaţia. Instrucţiunile inspirate date cu acea ocazie sunt de un mare ajutor pentru bătrânii de azi, care se străduiesc să păstreze curate cele peste 75 500 de congregaţii ale Martorilor lui Iehova. — 1 Corinteni 5:1, 9–13.

Gelozia lui Dumnezeu aduce foloase poporului său

16, 17. a) Ce atitudine au adoptat naţiunile când Dumnezeu i-a pedepsit pe locuitorii vechiului regat Iuda? b) Cum şi-a manifestat Iehova gelozia pentru Ierusalim după cei 70 de ani de captivitate ai lui Iuda?

¹⁶ Când Dumnezeu i-a pedepsit pe locuitorii lui Iuda, permiţând să fie duşi în captivitate în Babilon, aceştia au fost batjocoriţi (Psalmul 137:3). Plini de ură şi gelozie, edomiţii chiar i-au ajutat pe babilonieni să-l ducă pe poporul lui Dumnezeu la dezastru, dar Iehova a observat aceasta (Ezechiel 35:11; 36:15). În captivitate, supravieţuitorii s-au căit, iar după 70 de ani Iehova i-a readus în patrie.

¹⁷ La început, locuitorii lui Iuda erau într-o situaţie disperată. Oraşul Ierusalim şi templul ajunseseră nişte ruine, iar naţiunile înconjurătoare s-au împotrivit tuturor eforturilor de reconstruire a templului (Ezra 4:4, 23, 24). Cum a considerat Iehova această situaţie? Relatarea inspirată spune: „Aşa vorbeşte DOMNUL oştirilor: «Sunt plin de o mare gelozie pentru Ierusalim şi pentru Sion şi sunt plin de o mare mânie împotriva popoarelor care stau fără grijă; căci Mă mâniasem numai puţin, dar ele au ajutat spre nenorocire». De aceea aşa vorbeşte DOMNUL: «Mă întorc cu îndurări către Ierusalim; casa Mea va fi zidită iarăşi în el,» zice DOMNUL oştirilor“ (Zaharia 1:14–16). Conform acestei promisiuni, templul şi oraşul Ierusalim au fost reconstruite.

18. În ce situaţie s-au aflat creştinii adevăraţi în timpul primului război mondial?

¹⁸ Adevărata congregaţie creştină s-a aflat într-o situaţie asemănătoare în secolul al XX-lea. În timpul primului război mondial, Iehova i-a disciplinat pe membrii poporului său deoarece nu îşi păstraseră cu stricteţe neutralitatea în acest conflict lumesc (Ioan 17:16). Dumnezeu le-a permis puterilor politice să-i persecute, iar clerul creştinătăţii s-a bucurat de acest dezastru. De fapt, clericii au fost primii care au determinat puterile politice să interzică lucrarea Studenţilor în Biblie, cum se numeau pe atunci Martorii lui Iehova. — Apocalipsa 11:7, 10.

19. Cum manifestă Iehova din 1919 gelozie pentru închinarea sa?

¹⁹ Dar Iehova a manifestat gelozie pentru închinarea sa, iar în anul postbelic 1919, poporul său penitent a recăpătat favoarea sa (Apocalipsa 11:11, 12). Drept urmare, numărul celor care îl laudă pe Iehova a crescut de la mai puţin de 4 000 în 1918 la aproximativ 5 milioane în prezent (Isaia 60:22). În curând, gelozia lui Iehova pentru închinarea sa pură se va manifesta prin acţiuni şi mai impresionante.

Acţiuni viitoare ale geloziei divine

20. Ce va face Dumnezeu în curând ca să-şi arate gelozia pentru închinarea pură?

²⁰ Bisericile creştinătăţii urmează de secole calea evreilor apostaţi, care au stârnit gelozia lui Iehova (Ezechiel 8:3, 17, 18). În curând, Iehova Dumnezeu va acţiona în sensul că va pune o intenţie distrugătoare în inimile membrilor Organizaţiei Naţiunilor Unite, ceea ce le va determina pe aceste puteri politice să pustiască creştinătatea şi restul religiei false (Apocalipsa 17:16, 17). Închinătorii adevăraţi vor supravieţui acestei executări înfricoşătoare a judecăţii divine. Ei vor reacţiona pozitiv la cuvintele creaturilor cereşti care spun: „Lăudaţi pe Iah! . . . pentru că a judecat pe prostituata cea mare [religia falsă], care a stricat pământul cu desfrâul ei [învăţăturile ei false şi sprijinul acordat politicii corupte] şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei“. — Apocalipsa 19:1, 2. nota de subsol.

21. a) Ce vor face Satan şi sistemul lui după ce religia falsă va fi distrusă? b) Cum va reacţiona Dumnezeu?

²¹ Ce se va întâmpla după distrugerea imperiului mondial al religiei false? Satan va instiga puterile politice la declanşarea unui atac mondial împotriva poporului lui Iehova. Cum va reacţiona Dumnezeul adevărat la încercarea lui Satan de a şterge de pe faţa pământului închinarea adevărată? Răspunsul ni-l dă Ezechiel 38:19–23: „Am spus [Eu, Iehova], în gelozia şi în focul mâniei Mele . . . Îl voi judeca [pe Satan] prin ciumă şi prin sânge, printr-o ploaie torenţială şi prin pietre de grindină; voi ploua foc şi pucioasă peste el, peste cetele lui şi peste popoarele cele multe care vor fi cu el. Mă voi slăvi şi Mă voi sfinţi, Mă voi face cunoscut înaintea mulţimii popoarelor, şi vor şti că Eu sunt DOMNUL“. — Vezi şi Ţefania 1:18; 3:8.

22. Cum putem arăta că suntem geloşi pentru închinarea pură la Iehova?

²² Cât de mângâietor este să ştim că Suveranul universului se îngrijeşte cu gelozie de închinătorii săi adevăraţi! Cu profundă recunoştinţă pentru bunătatea sa nemeritată, să fim geloşi pentru închinarea pură la Iehova Dumnezeu. Să continuăm să predicăm cu zel vestea bună şi să aşteptăm plini de încredere marea zi în care Iehova îşi va preamări şi îşi va sfinţi marele său nume. — Matei 24:14.

Idei la care să medităm

◻ Ce înseamnă a fi gelos pentru Iehova?

◻ Ce putem învăţa din exemplul dat de vechii israeliţi?

◻ Cum putem evita să stârnim gelozia lui Iehova?

◻ Cum au manifestat Dumnezeu şi Cristos gelozie pentru închinarea pură?

[Chenarul de la pagina 12]

Iubirea nu este geloasă

REFERITOR la invidie, Albert Barnes, un biblist din secolul al XIX-lea, a scris următoarele: „Ea este una dintre cele mai răspândite manifestări ale răutăţii, arătând clar cât de profundă este degradarea omului“. El a mai spus: „Cel care ar putea descoperi originea tuturor războaielor, a conflictelor şi a planurilor lumii, precum şi adevărata origine a tuturor planurilor şi scopurilor chiar şi ale celor care se declară creştini — planuri şi scopuri care le pătează atât de mult religia şi îi transformă în persoane cu înclinaţii lumeşti —, ar fi surprins să constate că multe dintre ele se datoresc invidiei. Ne roade faptul că alţii sunt mai bogaţi ca noi; dorim să posedăm lucrurile pe care le au ei, deşi nu avem nici un drept la ele, iar faptul acesta ne face să folosim metode condamnabile ca să le răpim bucuria pe care le-o aduc lucrurile respective, ca să obţinem aceste lucruri pentru noi înşine sau ca să demonstrăm că ei nu au chiar atât de mult pe cât se crede în general . . . căci, astfel, spiritul de invidie din inima noastră va fi satisfăcut“. — Romani 1:29; Iacov 4:5.

Pe de altă parte, Barnes a făcut o declaraţie interesantă cu privire la iubire, care „nu este invidioasă“ (1 Corinteni 13:4). Iată ce a scris el despre aceasta: „Iubirea nu îi invidiază pe alţii pentru fericirea pe care o au; ea se bucură de bunăstarea lor; iar pe măsură ce fericirea acestora sporeşte . . . , cei care se lasă conduşi de iubire . . . nu le umbresc bucuria; nu îi fac să se simtă stingheri din cauza avantajelor pe care le au, nu le tulbură fericirea şi nu murmură, nici nu se plâng că nu sunt atât de privilegiaţi. . . . Dacă i-am iubi pe alţii, dacă ne-am bucura că ei sunt fericiţi, atunci nu ar trebui să-i invidiem“.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Fineas a fost gelos pentru închinarea pură la Iehova.