PENTRU un tânăr fermier pe nume Elisei, ceea ce a început ca o zi de arat obişnuită s-a transformat în cea mai însemnată zi din viaţa lui. În timp ce se afla la câmp, Elisei a fost vizitat pe neaşteptate de către Ilie, cel mai mare profet din Israel. „Ce-ar putea să dorească de la mine?“, s-a întrebat probabil Elisei. Nu a trebuit să aştepte mult pentru a primi răspunsul. Ilie şi-a aruncat mantaua peste Elisei, arătând prin aceasta că, într-o bună zi, Elisei va fi succesorul său. Elisei nu a tratat cu uşurinţă această invitaţie. Imediat el şi-a lăsat ogorul pentru a deveni slujitorul lui Ilie. — 1 Împăraţi 19:19–21.

Când i s-a făcut invitaţia de a intra într-un serviciu special alături de Ilie, Elisei şi-a lăsat imediat ogorul pentru a-i sluji celui mai mare profet din Israel. În mod clar, o parte din îndatoririle sale erau umile, deoarece el a devenit cunoscut drept cel care „turna apă pe mâinile lui Ilie“c (2 Împăraţi 3:11). Cu toate acestea, Elisei şi-a considerat munca drept un privilegiu şi a rămas loial alături de Ilie.

Mulţi slujitori de astăzi ai lui Dumnezeu manifestă un sacrificiu de sine asemănător. Unii şi-au lăsat ‘holdele’, mijloacele lor de existenţă, pentru a predica vestea bună în teritorii îndepărtate sau pentru a sluji ca membri ai unei familii Betel. Alţii au călătorit în ţări străine pentru a lucra la proiectele de construcţie ale Societăţii. Mulţi au acceptat ceea ce s-ar putea numi însărcinări umile. Totuşi, nici o persoană care îi slujeşte ca sclav lui Iehova nu îndeplineşte un serviciu lipsit de importanţă. Iehova îi apreciază pe toţi cei care îi slujesc de bunăvoie şi va binecuvânta sacrificiul lor de sine. — Marcu 10:29, 30.