Întoarcerea din exilul babilonian

ÎN 607 î.e.n., ținutul odinioară prosper al lui Iuda a fost transformat într-un „loc pustiu, fără niciun locuitor” când unii evrei au fost duși în exilul babilonian, iar alții au fugit în Egipt. (Ier 9:11) Însă Dumnezeul iubirii loiale nu avea să permită ca poporul său să rămână în exil pentru totdeauna. El a prezis că israeliții „vor trebui să-i slujească regelui Babilonului 70 de ani”, după care urma să elibereze o rămășiță fidelă. (Ier 25:11, 12; 29:10-14) Nici chiar Babilonul, o putere mondială aparent invincibilă, nu putea zădărnici scopul declarat al lui Dumnezeu. Întoarcerea evreilor din exil dovedește că profețiile lui Iehova se împlinesc întotdeauna cu exactitate.

Înainte să se încheie cei 70 de ani de exil, în 539 î.e.n., Babilonul a fost cucerit de armatele invadatoare ale regelui persan Cirus. Apoi, în timpul primului său an de domnie peste Babilon, Cirus a dat un decret prin care li se permitea evreilor exilați să se întoarcă în Ierusalim. (Ezr 1:1-4) O rămășiță alcătuită din 42 360 de bărbați, femei și copii a pornit la drum și a ajuns în Iuda în 537 î.e.n. (Ezr 1:5–3:1; 4:1) Astfel, cei 70 de ani de exil s-au încheiat la timpul stabilit!

Însă nu toți exilații s-au întors în acel an. În 468 î.e.n., un alt grup de evrei l-a însoțit pe preotul Ezra, care a dus daruri la Ierusalim pentru templu. (Ezr 7:1–8:32) După aceea, în 455 î.e.n., Neemia a venit din Susa pentru a reconstrui zidurile Ierusalimului. (Ne 2:5, 6, 11) Biblia nu dezvăluie pe ce rută s-au întors exilații în Iuda. Pe harta de mai jos sunt prezentate câteva variante plauzibile.