Pe ce sunt sprijinite temeliile lui [În ce au fost înfipte soclurile lui zimţate, NW]? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?“ — Iov 38:4–6.

Asemănând planeta noastră cu o clădire, Dumnezeu a întrebat: „Cine i-a pus piatra din capul unghiului?“ Ştim că, în raport cu soarele, pământul se află exact la distanţa potrivită pentru existenţa şi perpetuarea vieţii. De asemenea, pământul are dimensiuni ideale. Dacă planeta noastră ar fi fost mult mai mare, hidrogenul nu s-ar fi degajat din atmosferă, iar pământul nu ar fi fost un mediu propice vieţii. Categoric, cineva „i-a pus piatra din capul unghiului“ exact acolo unde trebuia. Îi revenea lui Iov meritul pentru aceasta? Ne revine nouă? Sau lui Iehova Dumnezeu? — Proverbele 3:19; Ieremia 10:12.

Care om deţine răspunsurile?

12. La ce anume ne duce cu gândul întrebarea consemnată în Iov 38:6?

¹² Dumnezeu a mai întrebat: „În ce au fost înfipte soclurile lui zimţate?“ Interesantă întrebare, nu-i aşa? Probabil că nouă ne este familiar un termen pe care Iov nu-l cunoştea: gravitaţia. Cei mai mulţi dintre noi înţelegem că, datorită forţei gravitaţionale exercitate de uriaşa masă a soarelui, planeta noastră stă la locul ei, având, metaforic vorbind, soclurile zimţate bine înfipte. Totuşi, cine înţelege pe deplin gravitaţia?

13, 14. a) Ce trebuie să recunoaştem despre gravitaţie? b) Cum ar trebui să reacţionăm la cele prezentate în Iov 38:6?

¹³ Într-o carte intitulată The Universe Explained (Universul pe înţelesul tuturor), apărută recent, se admite că, ‘deşi este cea mai cunoscută dintre forţele naturii, forţa gravitaţională este cel mai puţin înţeleasă’. În continuare se spune: „Se pare că forţa gravitaţională traversează instantaneu vidul, fără a avea vreun mijloc evident de a face asta. În ultimii ani însă, fizicienii au emis ipoteza că gravitaţia se propagă sub formă de unde alcătuite din particule numite gravitoni . . . Însă nimeni nu poate afirma cu certitudine că ei există“. Gândiţi-vă la sensul acestor afirmaţii!

¹⁴ Ştiinţa a progresat cu 3 000 de ani de când Iehova i-a pus aceste întrebări lui Iov. Cu toate acestea, nici noi, nici fizicienii nu putem explica în totalitate gravitaţia, care ţine pământul pe orbită, dându-ne astfel posibilitatea de a ne bucura de viaţă (Iov 26:7; Isaia 45:18). Nu menţionăm toate acestea pentru a trage concluzia că ar trebui să ne lansăm într-un studiu aprofundat al misterelor gravitaţiei. Însă faptul de a acorda atenţie chiar şi numai acestui aspect al lucrărilor minunate ale lui Dumnezeu ar trebui să ne influenţeze concepţia despre el. Manifestăm noi veneraţie faţă de înţelepciunea şi cunoştinţa sa şi sesizăm noi motivul pentru care trebuie să învăţăm mai multe lucruri despre voinţa sa?