Cine este iute la mânie face prostii şi omul plin de răutate [care are capacitate de gândire, NW] se face urât“. — Proverbele 14:16, 17.

Înclinat spre mânie, un astfel de om comite acte nesăbuite. Dar ce a vrut să spună Solomon când a adăugat că un om cu capacitate de gândire este urât de alţii?

În limba originală, expresia tradusă prin „capacitate de gândire“ are două sensuri, unul pozitiv şi altul negativ. Primul poate însemna discernământ şi inteligenţă (Proverbele 1:4; 2:11; 3:21). Al doilea se poate referi la idei pline de răutate şi gândire maliţioasă. — Psalmul 37:7; Proverbele 12:2; 24:8.

Dacă expresia se referă la un intrigant plin de răutate, nu este greu să ne dăm seama de ce o astfel de persoană e urâtă de alţii. Însă nu e la fel de adevărat şi că un om cu discernământ poate ajunge urât de cei cărora le lipseşte această calitate? De pildă, cei care îşi folosesc facultăţile de gândire şi aleg ‘să nu facă parte din lume’ sunt urâţi de lume (Ioan 15:19). Şi nu sunt oare ridiculizaţi creştinii tineri care îşi folosesc capacitatea de gândire şi se împotrivesc influenţei nesănătoase a colegilor ca să nu adopte o conduită nepotrivită? De fapt, închinătorii adevăraţi sunt urâţi de lume, deoarece lumea zace în puterea lui Satan Diavolul. — 1 Ioan 5:19.