Te poţi bucura de prietenii durabile
ÎN CALEA prieteniei există obstacole. De fapt, Biblia a prezis că în aceste ‘zile din urmă’ nu va exista iubire, afecţiune naturală şi loialitate (2 Timotei 3:1–5; Matei 24:12). Aceste condiţii au adus cu ele un flagel fără precedent al singurătăţii. O femeie a spus: „În cartierul meu este ca în arca lui Noe. Dacă nu ai pereche, nu te poţi îmbarca“. Nu se poate da toată vina pe persoanele singure. În unele părţi ale lumii, printre problemele care stau în calea prieteniilor durabile se numără schimbarea frecventă a locuinţei, destrămarea familiilor, oraşele neprimitoare şi periculoase, precum şi reducerea considerabilă a timpului liber.
Într-o săptămână, un locuitor dintr-un oraş modern poate avea tangenţă cu mai mulţi oameni decât a văzut un ţăran din secolul al XVIII-lea într-un an sau chiar într-o viaţă! Deseori însă, legăturile de astăzi sunt superficiale. Mulţi se dedică totalmente reuniunilor sociale şi încearcă să se simtă bine. Trebuie să recunoaştem însă că petrecerile sterile în compania unor asociaţi greşit aleşi seamănă cu încercarea de a folosi spini drept combustibil. Eclesiastul 7:5, 6 spune: „Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi cântecul celor fără minte. Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este deşertăciune“. Spinii ard imediat, scânteind şi pârâind, însă focul nu are puterea de a ne menţine calzi. Tot la fel, tovarăşii zgomotoşi şi veseli ne pot distra pe moment, însă ei nu ne vor îndepărta toată singurătatea, nici nu ne vor satisface nevoia de prieteni adevăraţi.
Izolarea se deosebeşte de singurătate. Este necesar să ne izolăm din când în când pentru a ne împrospăta pe noi înşine şi, astfel, să avem mai mult de oferit ca prieteni. În momentele de singurătate, multe persoane apelează imediat la o formă electronică de divertisment. Un sondaj a dezvăluit că una dintre reacţiile cele mai obişnuite la singurătate este vizionarea la televizor. Totuşi cercetătorii au ajuns la concluzia că vizionarea prelungită a programelor TV este unul dintre cele mai rele lucruri pe care le putem face atunci când ne simţim singuri. Acest lucru promovează pasivitatea, plictiseala şi fantezia, constituind un substitut foarte slab pentru legăturile personale cu alţii.
De fapt, izolarea poate fi foarte preţioasă atunci când ne folosim în mod constructiv momentele de singurătate. Putem face aceasta citind, scriind scrisori, făcând unele lucruri şi odihnindu-ne. Izolarea constructivă include rugăciunea către Dumnezeu, studierea Bibliei şi meditarea asupra ei (Psalmul 63:6). Acestea sunt modalităţi de a ne apropia de Iehova Dumnezeu, cel care se oferă să fie cel mai bun Prieten al nostru.
Exemple biblice de prietenie
Deşi este bine să fim prietenoşi cu multe persoane, Biblia ne aminteşte că „este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“ (Proverbele 18:24). Toţi avem nevoie de câţiva prieteni apropiaţi care se interesează în mod sincer de noi, a căror prietenie ne aduce bucurie, putere şi pace. Chiar dacă astfel de prietenii adevărate pot să fie ceva neobişnuit astăzi, câteva exemple din vechime sunt menţionate în mod deosebit în Biblie. De exemplu, prietenia extraordinară dintre David şi Ionatan. Ce putem învăţa din ea? De ce a fost durabilă prietenia lor?
Un motiv este că David şi Ionatan aveau în comun interese importante. Mai presus de toate, fiecare simţea o devoţiune profundă faţă de Iehova Dumnezeu. Când a observat credinţa lui David în Dumnezeu şi acţiunile sale în vederea apărării poporului lui Iehova, „sufletul lui Ionatan s-a alipit de sufletul lui David; şi Ionatan l-a iubit ca pe sufletul din el“ (1 Samuel 18:1). Prin urmare, iubirea comună faţă de Dumnezeu contribuie la apropierea unui prieten de celălalt.
Ionatan şi David au fost bărbaţi fermi, care au trăit conform principiilor divine. Prin urmare, ei au putut avea respect unul pentru celălalt (1 Samuel 19:1–7; 20:9–14; 24:6). Suntem într-adevăr binecuvântaţi dacă avem prieteni cu înclinaţii spirituale care se lasă guvernaţi de principiile scripturale.
La prietenia dintre David şi Ionatan au mai contribuit şi alţi factori. Relaţia dintre ei era cinstită şi deschisă şi fiecare îl considera pe celălalt o persoană de încredere. Ionatan a pus cu loialitate interesele lui David mai presus de ale lui însuşi. El nu a fost gelos pentru că lui David i se promisese domnia; dimpotrivă, el l-a susţinut din punct de vedere afectiv şi spiritual. Iar David i-a acceptat ajutorul (1 Samuel 23:16–18). David şi Ionatan şi-au exteriorizat sentimentele pe care le aveau unul pentru celălalt, în moduri corecte din punct de vedere scriptural. Prietenia lor marcată de devoţiune sfântă se baza pe apreciere şi afecţiune sinceră (1 Samuel 20:41; 2 Samuel 1:26). Ea a fost de nezdruncinat, întrucât amândoi i-au rămas fideli lui Dumnezeu. Punerea în practică a unor astfel de principii poate contribui la formarea şi păstrarea prieteniilor adevărate.
Cum se cultivă prieteniile
Eşti în căutare de prieteni adevăraţi? Poate că nu trebuie să îi cauţi prea departe. Unii dintre cei cu care ai tangenţă în mod frecvent ar putea fi prietenii tăi şi poate că şi ei au nevoie de prietenia ta. Este înţelept să aplicăm sfatul apostolului Pavel de a ne ‘lărgi’ mai ales în ce-i priveşte pe colaboratorii creştini (2 Corinteni 6:11–13). Totuşi nu te necăji dacă nu toate încercările de a-ţi face prieteni duc la o legătură profundă. De obicei este nevoie de timp pentru a lega o prietenie şi nu toate relaţiile vor fi la fel de profunde (Eclesiastul 11:1, 2, 6). Bineînţeles, pentru a ne bucura de prietenii sincere trebuie să fim altruişti şi să dăm ascultare îndemnului lui Isus: „Deci tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel“. — Matei 7:12.
Cine are nevoie de prietenia ta? În afară de cei de-o vârstă cu tine, ce părere ai despre cei mai tineri sau cei mai bătrâni? În cazul prieteniilor dintre David şi Ionatan, dintre Rut şi Naomi şi dintre Pavel şi Timotei a existat o diferenţă de vârstă (Rut 1:16, 17; 1 Corinteni 4:17). Nu ţi-ai putea oferi prietenia văduvelor şi altor persoane necăsătorite? Gândeşte-te, de asemenea, la cei veniţi de curând în zona ta. Poate că, datorită faptului că s-au mutat sau şi-au schimbat modul de viaţă, ei au renunţat la majoritatea prietenilor lor, dacă nu la toţi. Nu aştepta ca alţii să te caute. Dacă eşti creştin, fă-ţi prietenii durabile aplicând sfatul lui Pavel: „În ce priveşte dragostea frăţească, fiţi plini de afecţiune unii pentru alţii. În cinste, fiecare să dea întâietate altuia [luaţi iniţiativa în a vă arăta onoare unii altora, NW]“. — Romani 12:10.
Putem considera prietenia drept o formă de dăruire. Isus a spus că dacă facem o practică din a dărui, şi ceilalţi ne vor dărui nouă. El a indicat, totodată, că este mai multă fericire în a da decât în a primi (Luca 6:38; Faptele 20:35). Ai întâlnit persoane din culturi diferite? Congresele internaţionale ale Martorilor lui Iehova au demonstrat că oameni provenind din culturi diferite pot lega prietenii adevărate şi durabile atunci când au în comun închinarea la Dumnezeu.
Nu-ţi periclita prieteniile
Din nefericire, cei care se consideră prieteni îşi provoacă uneori durere unii altora. Clevetirea dăunătoare, trădarea încrederii, lipsa de apreciere — iată câteva dintre lucrurile care produc foarte multă durere atunci când vin din partea cuiva pe care l-ai considerat un prieten adevărat. Ce se poate face în astfel de situaţii?
Dă un bun exemplu. Fă tot ce poţi pentru a nu provoca dureri inutile. În unele locuri este ceva obişnuit ca un prieten să facă haz de greşelile celuilalt. Însă un tratament dur sau înşelător nu îi apropie pe prieteni, chiar dacă se porneşte de la premisa că „glumesc“. — Proverbele 26:18, 19.
Depune eforturi pentru a-ţi păstra prieteniile. Uneori apar neînţelegeri atunci când prietenii aşteaptă prea mult unul de la celălalt. Un prieten care este bolnav sau preocupat de o problemă gravă probabil că nu va putea manifesta aceeaşi căldură ca de obicei. Deci în astfel de momente, încearcă să fii înţelegător şi să-l susţii.
Rezolvă problemele imediat şi cu amabilitate. Dacă este posibil, fă-o în particular (Matei 5:23, 24; 18:15). Asigură-te că prietenul tău ştie că doreşti să rămâneţi în relaţii bune. Prietenii sinceri se iartă unul pe altul (Coloseni 3:13). Vei fi tu genul de prieten care este mai ataşat decât un frate?
Faptul de a citi despre prietenie şi de a ne gândi la ea este doar începutul. Dacă ne simţim singuri, să acţionăm în mod potrivit şi în scurt timp nu vom mai fi singuri. Dacă ne străduim, putem avea prieteni adevăraţi. Cu unii dintre ei vom avea o legătură deosebită. Însă nimeni nu poate lua locul lui Dumnezeu, cel mai bun Prieten. Numai Iehova ne poate cunoaşte, înţelege şi sprijini în mod complet (Psalmul 139:1–4, 23, 24). În plus, Cuvântul său ne oferă o minunată speranţă de viitor: o lume nouă, unde va fi posibil să avem prieteni adevăraţi pentru totdeauna. — 2 Petru 3:13.
[Legenda ilustraţiei şi a fotografiilor de la pagina 5]
David şi Ionatan s-au bucurat de o prietenie adevărată, iar noi putem face la fel.