PRECURSOR

Persoană care merge înainte pentru a pregăti sosirea alteia. Această activitate ar putea consta în a cerceta și a spiona, a pregăti calea, a proclama și a anunța sosirea cuiva sau a le arăta altora ce cale să urmeze. Precursorul este de obicei, dar nu întotdeauna, mai puțin important decât persoana care îl urmează.

În Orient exista obiceiul ca niște alergători să meargă înaintea carului regal pentru a pregăti și a anunța sosirea regelui și pentru a-i veni în ajutor. (1Sa 8:11) În dorința de a crea iluzia demnității regale, dar și de a-și spori prestigiul propriei rebeliuni sau de a-i da un caracter legitim, Absalom și Adonia și-au pregătit câte un car și au pus 50 de oameni să alerge înaintea lui. (2Sa 15:1; 1Re 1:5; vezi ALERGĂTORI)

Ioan Botezătorul a fost într-adevăr precursorul lui Cristos, împlinind astfel cuvintele din Isaia 40:3 și din Maleahi 3:1 și 4:5, 6: „Glasul cuiva strigă în pustiu: «Pregătiți calea lui Iehova! Faceți un drum drept»”. „Iată că îl trimit pe mesagerul meu, iar el va pregăti calea înaintea mea.” Proclamarea anticipată făcută de Ioan i-a determinat pe oameni să-l aștepte și să-l caute pe Isus pentru ca, la venirea lui, să-l asculte, să-l onoreze și să-l urmeze. (Mt 3:1-12; 11:7, 10, 14; Mr 9:11-13; Lu 1:13-17, 76; Ioa 1:35-37) În mod asemănător, câțiva mesageri au fost trimiși înaintea lui Isus într-un sat al samaritenilor „ca să facă pregătiri pentru el”. (Lu 9:52)

Termenul „precursor” apare într-un singur loc în Biblie și se referă la Isus însuși. (Ev 6:19, 20) El a fost precursor nu în sensul că le-ar fi fost inferior celor ce l-au urmat. Dimpotrivă, el a fost primul care a primit glorie cerească, deschizând și pregătind calea pentru congregația cerească alcătuită din continuatorii săi fideli. (Ioa 14:2, 3) Astfel, ei se pot apropia „cu îndrăzneală” de Dumnezeu datorită căii inaugurate de Precursorul lor. (Ev 10:19-22)