Căci ei îşi iau numele de la cetatea sfântă şi se bizuie pe Dumnezeul lui Israel, al cărui Nume este DOMNUL oştirilor“ (Isaia 48:1, 2).

Înainte de a fi exilaţi în Babilon, evreii i se închinau lui Iehova în „cetatea sfântă“, adică în Ierusalim. Dar închinarea lor nu era sinceră. Inima le era foarte departe de Dumnezeu, iar actele lor de închinare nu erau nici „în adevăr, nici în dreptate“. Ei nu aveau credinţa pe care o avuseseră patriarhii. — Maleahi 3:7.

4. Ce fel de închinare îi este plăcută lui Iehova?

⁴ Cuvintele lui Iehova ne amintesc că închinarea nu trebuie să fie formală, ci trebuie adusă din toată inima. Un serviciu simbolic — îndeplinit, probabil, doar pentru a mulţumi pe cineva sau pentru a-i impresiona pe alţii — nu constituie „fapte de devoţiune sfântă“ (2 Petru 3:11). Simplul fapt că o persoană spune că este creştină nu înseamnă neapărat că închinarea ei este acceptată de Dumnezeu (2 Timotei 3:5). Este esenţial să recunoaştem că Iehova există, dar lucrul acesta nu este decât începutul. Iehova doreşte o închinare adusă din toată inima, o închinare motivată de o profundă iubire şi apreciere. — Coloseni 3:23.