La jug

9, 10. Ce simboliza jugul în timpurile antice, şi de ce i-a invitat Isus pe oameni să ia jugul său asupra lor?

⁹ Să observăm ce a spus Isus, aşa cum este consemnat în textul din Matei 11:28, 29: „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine“. Pe timpul acela, un om obişnuit se simţea de parcă trăgea la jug. Încă din antichitate, jugul a fost un simbol al sclaviei sau al servituţii (Geneza 27:40; Leviticul 26:13; Deuteronomul 28:48). Mulţi dintre zilierii pe care i-a întâlnit Isus lucrau efectiv cu un jug pe umeri, purtând poveri grele. În funcţie de modul în care era confecţionat, jugul purtat pe gât şi pe umeri putea fi uşor sau, dimpotrivă, putea să provoace răni. Ca tâmplar, fără îndoială că Isus făcuse juguri şi ştia ce formă trebuia să dea unui jug ca să fie „bun“. Pentru ca jugul să fie cât mai confortabil, probabil că el căptuşea cu piele sau cu pânză părţile care veneau pe gât şi pe umeri.

¹⁰ Când Isus a spus „luaţi jugul meu asupra voastră“ poate că el s-a asemănat cu o persoană care furniza juguri bine confecţionate, ce aveau să se dovedească ‘bune’ pe gâtul şi pe umerii unui muncitor. Prin urmare, Isus a adăugat: „Sarcina mea este uşoară“. Aceasta însemna că bara jugului nu era incomodă, iar munca nu era umilitoare. Este adevărat că, invitându-şi ascultătorii să accepte jugul său, Isus nu le oferea o eliberare imediată de toate condiţiile opresive existente pe atunci. Totuşi, dacă îşi schimbau modul de a privi lucrurile după cum le recomanda el, ei urmau să aibă parte de multă înviorare. De asemenea, dacă făceau schimbări în modul de viaţă şi în modul de a acţiona, ei urmau să simtă multă uşurare. Şi mai important era că o speranţă reală şi fermă avea să-i ajute să nu mai considere viaţa atât de stresantă.

Puteţi avea parte de înviorare

11. De ce putem spune că Isus nu recomanda un schimb de juguri?

¹¹ Să remarcăm că Isus nu a spus că oamenii aveau să dea un jug în schimbul altuia. Roma avea să-şi exercite în continuare dominaţia asupra ţării, aşa cum guvernele de azi conduc ţările în care locuiesc creştinii. Taxele percepute de romani în secolul I nu urmau să fie anulate. Problemele economice şi de sănătate aveau să rămână aceleaşi. Imperfecţiunea şi păcatul aveau să-i afecteze în continuare pe oameni. Cu toate acestea, cei care acceptau învăţăturile lui Isus puteau găsi înviorare. La fel stau lucrurile şi cu noi în prezent.

12, 13. Ce a arătat Isus că avea să aducă înviorare, şi cum au reacţionat unii?

¹² Ilustrarea lui Isus despre jug şi-a găsit expresia în mod concret în lucrarea de facere de discipoli. Fără îndoială că principala activitate a lui Isus a fost învăţarea altora, în special despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 4:23). Aşadar, când a rostit cuvintele „luaţi jugul meu asupra voastră“, el a avut în vedere, desigur, şi faptul de a-l urma în această activitate. Relatările din evanghelii arată că Isus i-a îndemnat pe unii oameni sinceri să-şi schimbe ocupaţia, care le răpea multora o mare parte din timp. Să ne amintim invitaţia pe care le-a făcut-o el lui Petru, Andrei, Iacov şi Ioan: „Veniţi după Mine şi Eu vă voi face să deveniţi pescari de oameni“ (Marcu 1:16–20). El le-a arătat acestor pescari câtă satisfacţie urmau să aibă dacă, sub îndrumarea sa şi cu ajutorul său, aveau să efectueze lucrarea pe care o pusese el pe primul plan în viaţă.

¹³ Unii dintre ascultătorii evrei ai lui Isus au prins sensul învăţăturilor sale şi le-au aplicat. Să vizualizăm scena descrisă în textul din Luca 5:1–11. Patru pescari trudiseră toată noaptea, însă nu prinseseră nimic. Deodată, mrejele lor s-au umplut până la refuz! Aceasta nu a fost pură întâmplare, ci a fost rezultatul intervenţiei lui Isus. Uitându-se spre ţărm, ei au văzut o mulţime de oameni nerăbdători să audă învăţăturile lui Isus. Acest lucru i-a ajutat pe cei patru pescari să înţeleagă ceea ce le-a spus Isus: ‘De acum înainte veţi pescui oameni vii’. Cum au reacţionat ei? „Au adus corăbiile înapoi la ţărm, au abandonat totul şi l-au urmat.“

14. a) Cum putem găsi înviorare în prezent? b) Ce veste bună cu efect înviorător a proclamat Isus?

¹⁴ În principiu, puteţi reacţiona în mod asemănător. Lucrarea prin care oamenii sunt învăţaţi adevărul biblic continuă încă. Aproximativ 6 milioane de Martori ai lui Iehova de pe tot globul au acceptat invitaţia lui Isus de a ‘lua jugul său asupra lor’; ei au devenit „pescari de oameni“ (Matei 4:19). Unii participă cu timp integral la această lucrare; alţii participă atât cât le permite timpul. Toţi se simt învioraţi când iau parte la această lucrare şi, prin urmare, viaţa lor devine mai puţin stresantă. Ei le spun altora o veste bună — „vestea bună a regatului“ —, şi o fac cu bucurie (Matei 4:23). Este întotdeauna o plăcere să le spunem altora veşti bune, şi mai ales această veste bună. Biblia este principalul material de care avem nevoie ca să-i convingem pe mulţi că pot duce o viaţă mai puţin stresantă. — 2 Timotei 3:16, 17.

15. Cum puteţi trage foloase din învăţăturile lui Isus despre viaţă?

¹⁵ Într-o anumită măsură, chiar şi oamenii care abia au început să înveţe despre Regatul lui Dumnezeu au tras foloase din principiile de viaţă predate de Isus. Mulţi pot afirma că învăţăturile lui Isus i-au înviorat şi i-au ajutat să-şi schimbe radical viaţa. Puteţi să constataţi personal acest lucru dacă examinaţi câteva dintre principiile consemnate în relatările despre viaţa şi ministerul lui Isus, îndeosebi în evangheliile scrise de Matei, Marcu şi Luca.

O modalitate de a găsi înviorare

16, 17. a) Unde putem găsi unele dintre învăţăturile fundamentale predate de Isus? b) Ce trebuie să facem pentru a găsi înviorare prin aplicarea învăţăturilor lui Isus?

¹⁶ În primăvara anului 31 e.n., Isus a ţinut o cuvântare care a rămas celebră până în zilele noastre. Ea este numită, de obicei, Predica de pe munte şi e consemnată în capitolele de la 5 la 7 ale cărţii Matei şi în capitolul 6 al cărţii Luca. În ea sunt concentrate multe dintre învăţăturile lui Isus. Bineînţeles, puteţi găsi unele învăţături ale lui Isus şi în alte pasaje din evanghelii. Multe dintre ideile exprimate de Isus nu au nevoie de explicaţii, însă faptul de a le aplica în viaţă poate fi o piatră de încercare. De ce nu aţi citi aceste capitole cu atenţie? În timp ce meditaţi la cele citite, lăsaţi ca puterea ideilor sale să vă influenţeze gândirea şi atitudinea.

¹⁷ Evident, învăţăturile lui Isus pot fi ordonate în mai multe moduri. Ce-ar fi să vă planificaţi să analizaţi câte una dintre ele în fiecare zi a lunii, cu obiectivul de a o aplica? Cum aţi putea face aceasta? Nu treceţi repede peste aceste învăţături fundamentale. Să ne amintim de conducătorul bogat care l-a întrebat pe Isus Cristos: „Prin înfăptuirea cărui lucru voi moşteni viaţă veşnică?“ După ce Isus a menţionat cerinţele esenţiale ale Legii lui Dumnezeu, omul respectiv a spus că el le înfăptuia deja. Cu toate acestea, el a înţeles că trebuia să facă ceva mai mult. Isus l-a îndemnat să depună şi mai multe eforturi pentru a aplica principiile divine, în aşa fel încât să devină un discipol activ. După cât se pare, acel om nu era gata să facă atât de mult (Luca 18:18–23). Aşadar, în prezent, oricine doreşte să cunoască învăţăturile lui Isus nu trebuie să uite că una e să fii de acord cu învăţăturile sale şi cu totul alta e ca efectiv să ţi le însuşeşti, ceea ce duce cu siguranţă la reducerea stresului.

18. Arătaţi cum se pot folosi în mod util informaţiile din chenarul de mai sus.

¹⁸ Puteţi începe analizarea şi aplicarea învăţăturilor lui Isus oprindu-vă asupra punctului 1 din chenarul de mai sus. Acesta are legătură cu textul din Matei 5:3–9. Da, cu toţii ne-am putea face timp să medităm la extraordinarele sfaturi prezentate în versetele menţionate. Luându-le ca întreg însă, ce concluzie puteţi trage despre atitudinea voastră? Ce anume vă poate ajuta dacă doriţi cu adevărat să reduceţi stresul din viaţa voastră? Ce foloase puteţi trage dacă veţi acorda o mai mare atenţie lucrurilor spirituale, lăsându-vă într-o mai mare măsură absorbiţi de ele? Există unele lucruri în viaţa voastră cărora trebuie să le daţi mai puţină importanţă, acordând astfel mai multă atenţie chestiunilor spirituale? Faptul de a proceda astfel vă va ajuta să fiţi mai fericiţi chiar acum.

19. Ce puteţi face pentru a dobândi şi mai multă perspicacitate şi pricepere?

¹⁹ Mai există ceva ce puteţi face: Să discutaţi aceste versete cu un alt slujitor al lui Dumnezeu, poate cu partenerul de căsătorie, cu o rudă apropiată sau cu un prieten (Proverbele 18:24; 20:5). Amintiţi-vă că acel conducător bogat i-a pus unei alte persoane — respectiv lui Isus — o întrebare legată de o chestiune importantă. Răspunsul i-ar fi putut consolida speranţa sa de a trăi fericit şi veşnic. E adevărat, persoana cu care veţi discuta versetele nu se compară cu Isus; totuşi, conversaţia despre învăţăturile lui Isus vă va fi de folos amândurora. Căutaţi să purtaţi această discuţie cât mai curând posibil.

20, 21. Ce program puteţi urma pentru a vă însuşi învăţăturile lui Isus, şi cum vă puteţi urmări progresul?

²⁰ Priviţi din nou chenarul „Învăţături care ne pot fi de folos“. Aceste învăţături sunt grupate în aşa fel încât să puteţi analiza cel puţin una în fiecare zi. Mai întâi, citiţi cuvintele lui Isus din versetele menţionate. Apoi, meditaţi la cuvintele sale. Gândiţi-vă cum le puteţi aplica. Dacă sunteţi de părere că puneţi deja în practică principiul enunţat, analizaţi cum v-aţi putea conforma într-o măsură şi mai mare acelei învăţături divine. Străduiţi-vă să aplicaţi acea învăţătură pe parcursul zilei respective. Dacă vă este greu să o înţelegeţi sau să discerneţi cum o puteţi aplica, rezervaţi-vă încă o zi în acest sens. Nu uitaţi însă că nu trebuie să aşteptaţi să deveniţi foarte iscusiţi în aplicarea unei învăţături pentru a trece la următoarea. A doua zi puteţi lua în considerare o altă învăţătură. La sfârşitul săptămânii, puteţi să vă gândiţi ce succes aţi avut în aplicarea a patru sau cinci dintre învăţăturile lui Isus. Următoarea săptămână, treceţi mai departe, urmând acest program zi de zi. Dacă veţi constata că aţi eşuat din nou în aplicarea unor învăţături, nu vă descurajaţi. Orice creştin trece prin această situaţie (2 Cronici 6:36; Psalmul 130:3; Eclesiastul 7:20; Iacov 3:8). Continuaţi să aplicaţi aceste învăţături în a treia şi a patra săptămână.

²¹ Probabil că după aproximativ o lună veţi fi parcurs toate cele 31 de puncte. Cum vă veţi simţi atunci? Nu veţi fi oare mai fericiţi, probabil mai relaxaţi? Chiar dacă aţi făcut numai câteva îmbunătăţiri, probabil că vă veţi simţi mai puţin stresaţi sau cel puţin veţi reuşi să ţineţi mai bine sub control stresul, având totodată o metodă pe care s-o aplicaţi în continuare. Nu uitaţi că există multe alte idei excelente în învăţăturile lui Isus care nu au fost trecute pe listă. Ce-ar fi să căutaţi unele dintre acestea şi să încercaţi să le puneţi în practică? — Filipeni 3:16.

22. Ce rezultate putem obţine dacă urmăm învăţăturile lui Isus, şi ce vom analiza în articolul următor?

²² Aţi înţeles, probabil, că jugul lui Isus nu este împovărător, ci e într-adevăr un jug bun. Sarcina învăţăturilor sale şi a calităţii de discipol este uşoară. După mai bine de 60 de ani de experienţă personală, apostolul Ioan, prietenul drag al lui Isus, a confirmat acest adevăr: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale; iar poruncile sale nu sunt împovărătoare“ (1 Ioan 5:3). Şi voi puteţi avea aceeaşi convingere. Cu cât veţi aplica mai mult învăţăturile lui Isus, cu atât veţi constata că factorii care fac viaţa foarte stresantă pentru mulţi oameni de azi nu vă vor mai afecta în aceeaşi măsură. Veţi constata că aţi găsit o uşurare considerabilă (Psalmul 34:8). Însă mai există o idee referitoare la jugul bun al lui Isus pe care trebuie s-o analizăm. Isus a mai spus că el are „un temperament blând şi o inimă umilă“. Ce putem învăţa în această privinţă de la Isus şi cum îl putem imita? Vom analiza aceste idei în articolul următor. — Matei 11:29.

„Învăţaţi de la mine“

„Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu am un temperament blând şi o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre.“ — MATEI 11:29.

1. De ce faptul de a învăţa de la Isus poate fi plăcut şi ne poate face viaţa mai plină de sens?

ISUS CRISTOS a gândit, a predat şi a acţionat întotdeauna într-un mod potrivit. Deşi a trăit puţin timp pe pământ, el s-a bucurat de o carieră plină de satisfacţii şi recompense şi a fost fericit. Isus a făcut discipoli şi i-a învăţat cum să i se închine lui Dumnezeu, cum să-i iubească pe oameni şi cum să învingă lumea (Ioan 16:33). El a sădit în inima lor speranţă şi „a revărsat lumină asupra vieţii şi a nedescompunerii prin intermediul veştii bune“ (2 Timotei 1:10). Dacă vă număraţi printre discipolii săi, ce înseamnă în opinia voastră a fi discipol? Analizând ceea ce a spus Isus despre discipoli, putem afla cum să avem o viaţă mai plină de sens. Aceasta presupune să ne însuşim punctul său de vedere şi să aplicăm unele principii fundamentale. — Matei 10:24, 25; Luca 14:26, 27; Ioan 8:31, 32; 13:35; 15:8.

2, 3. a) Ce este un discipol al lui Isus? b) De ce este important să ne întrebăm ai cui discipoli suntem noi?

² În Scripturile greceşti creştine, cuvântul tradus prin „discipol“ se referă, în esenţă, la o persoană care învaţă sau care îşi concentrează mintea asupra unui anumit lucru. Un cuvânt înrudit apare în textul-cheie al articolului de faţă, Matei 11:29: „Luaţi jugul meu asupra voastră şi învăţaţi de la mine, căci eu am un temperament blând şi o inimă umilă, şi veţi găsi înviorare pentru sufletele voastre“. Da, un discipol este o persoană care învaţă. În evanghelii, cuvântul „discipol“ este folosit de obicei cu privire la continuatorii apropiaţi ai lui Isus, care l-au însoţit în călătoriile de predicare şi care au fost instruiţi de el. Au fost şi unele persoane care au acceptat învăţăturile lui Isus, însă în secret (Luca 6:17; Ioan 19:38). Scriitorii evangheliilor au folosit, de asemenea, expresii de genul „discipolii lui Ioan [Botezătorul] şi discipolii fariseilor“ (Marcu 2:18). Întrucât Isus i-a avertizat pe continuatorii săi „să se păzească . . . de învăţătura fariseilor“, ne-am putea întreba: „Ai cui discipoli suntem noi?“ — Matei 16:12.

³ Dacă suntem discipoli ai lui Isus şi dacă am învăţat de la el, atunci ceilalţi ar trebui să se simtă învioraţi spiritualiceşte în prezenţa noastră. Ei ar trebui să sesizeze că avem un temperament mai blând şi o inimă mai umilă. Dacă deţinem o funcţie de conducere la serviciu, dacă suntem părinţi sau dacă suntem păstori în congregaţia creştină, simt cei aflaţi în grija noastră că îi tratăm aşa cum i-a tratat Isus pe cei aflaţi în grija sa?

Cum i-a tratat Isus pe oameni

4, 5. a) De ce nu este greu să cunoaştem cum i-a tratat Isus pe oamenii care se confruntau cu probleme? b) Ce s-a întâmplat când Isus a fost în casa unui fariseu pentru a lua prânzul?

⁴ Este necesar să cunoaştem cum i-a tratat Isus pe oameni, îndeosebi pe cei ce se confruntau cu probleme mari. Şi nu este greu să aflăm acest lucru, deoarece Biblia conţine multe relatări despre felul cum îi trata Isus pe oamenii pe care îi întâlnea, unii dintre aceştia fiind foarte necăjiţi. Să remarcăm, de asemenea, modul în care i-au tratat conducătorii religioşi, mai ales fariseii, pe oamenii ce se aflau în aceeaşi situaţie. Observând contrastul dintre ei, vom putea înţelege multe lucruri.

⁵ În anul 31 e.n., în timp ce Isus era într-un tur de predicare în Galileea, ‘unul dintre farisei i-a cerut [lui Isus] să ia prânzul cu el’. Isus nu a ezitat să accepte invitaţia. „Prin urmare, el a intrat în casa fariseului şi s-a întins la masă. Şi iată, o femeie care era cunoscută în oraş ca păcătoasă a aflat că el era întins la masă în casa fariseului şi a adus un vas de alabastru cu ulei parfumat şi, aşezându-se în spate, la picioarele lui, plângea şi a început să-i ude picioarele cu lacrimile ei şi i le ştergea cu părul capului ei. De asemenea, îi săruta cu tandreţe picioarele şi i le ungea cu ulei parfumat.“ — Luca 7:36–38.

6. Cum a fost posibil ca o femeie „păcătoasă“ să ajungă în casa fariseului?

⁶ Vă puteţi imagina scena? Iată ce se afirmă într-o lucrare de referinţă: „Femeia (v.37) a profitat de obiceiurile societăţii iudaice de atunci potrivit cărora cei nevoiaşi puteau să vină la un astfel de banchet ca să primească ce mai rămânea de la mese“. Aşa se explică cum putea să intre la un ospăţ o persoană neinvitată. Cu acea ocazie, probabil că mai erau şi alţii care aşteptau să se termine prânzul şi să strângă mâncarea rămasă. Însă această femeie s-a comportat într-un mod neobişnuit. Ea nu a stat pe margine, aşteptând terminarea prânzului. Femeia avea o reputaţie foarte proastă, fiind cunoscută de toţi ca „o păcătoasă“. Astfel Isus a spus că ştia ‘păcatele ei, deşi erau multe’. — Luca 7:47.

7, 8. a) În ce fel am fi putut reacţiona într-o situaţie de genul celei descrise în Luca 7:36–38? b) Cum a reacţionat Simon?

⁷ Imaginaţi-vă că trăiţi pe vremea aceea şi că sunteţi în locul lui Isus. Cum aţi reacţiona? V-aţi simţi stânjeniţi văzând-o pe această femeie că se apropie de voi? Ce efect ar avea asupra voastră această situaţie (Luca 7:45)? Aţi fi şocaţi?

⁸ Dacă aţi fi printre ceilalţi musafiri, aţi gândi şi voi cel puţin într-o anumită măsură aşa cum a gândit Simon fariseul? „La vederea acestui lucru, fariseul care îl invitase [pe Isus] a zis în sinea lui: «Omul acesta, dacă ar fi profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care îl atinge, că este o păcătoas㻓 (Luca 7:39). Spre deosebire de gazda sa, Isus era un om plin de compasiune. El a înţeles starea în care se afla femeia şi a sesizat durerea ei sufletească. Relatarea biblică nu arată cum ajunsese ea să ducă o viaţă păcătoasă. Însă, dacă era într-adevăr o prostituată, se pare că bărbaţii din oraş, care erau evrei dedicaţi, nu făcuseră nimic ca s-o ajute.

9. Cum a reacţionat Isus, şi care a fost, probabil, rezultatul?

⁹ Dar Isus voia s-o ajute. El i-a spus: „Păcatele îţi sunt iertate“. Apoi a adăugat: „Credinţa ta te-a salvat; du-te în pace“ (Luca 7:48–50). Relatarea se termină aici. Unii ar putea obiecta că Isus nu a ajutat-o prea mult. De fapt, el a binecuvântat-o şi i-a dat drumul să plece. Sau poate cineva s-ar gândi că s-a întors la modul ei de viaţă deplorabil. Deşi nu putem şti cu certitudine, remarcaţi ce spune Luca în continuare. El relatează că Isus a mers „din oraş în oraş şi din sat în sat, predicând şi anunţând vestea bună a regatului“. Luca mai menţionează că alături de Isus şi de discipolii săi erau ‘unele femei care le slujeau cu bunurile lor’. Nu este exclus ca printre ele să fi fost şi această femeie penitentă şi recunoscătoare, care începuse acum să ducă o viaţă plăcută lui Dumnezeu, având o conştiinţă curată, un nou sens în viaţă şi o iubire mai profundă faţă de Dumnezeu. — Luca 8:1–3.

Isus în contrast cu fariseii

10. De ce este util să analizăm relatarea despre Isus şi femeia păcătoasă în casa lui Simon?

¹⁰ Ce putem învăţa din această relatare impresionantă? Gândiţi-vă că sunteţi în casa lui Simon. Ce aţi simţi? Aţi reacţiona la fel ca Isus sau aţi avea oarecum aceleaşi sentimente ca ale gazdei lui? Întrucât Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, noi nu putem să simţim şi să acţionăm exact ca el. Însă poate că nici nu am fi prea încântaţi la gândul că ne-am putea asemăna cu Simon, fariseul. De fapt, nimeni nu s-ar mândri să se asemene cu fariseii.

11. De ce nu am dori să ne asemănăm cu fariseii?

¹¹ Pe baza dovezilor biblice şi extrabiblice putem trage concluzia că fariseii se erijau în apărători ai intereselor oamenilor şi ai bunăstării naţiunii. Ei nu erau prea încântaţi că Legea lui Dumnezeu era în esenţă clară şi uşor de înţeles. Acolo unde Legea li se părea că nu e suficient de explicită, ei căutau să acopere presupusele lacune formulând dispoziţii concrete pentru ca oamenii să nu-şi mai poată folosi conştiinţa. Aceşti conducători religioşi au încercat să facă reguli de conduită pentru fiecare aspect al vieţii, chiar şi pentru cele neînsemnate.a

12. Cum se considerau fariseii?

¹² Iosefus, istoric evreu din secolul I, arată cât se poate de clar că fariseii se considerau buni, amabili, imparţiali şi pe deplin calificaţi pentru misiunea lor. Fără îndoială că unii dintre ei corespundeau într-o mare măsură acestei descrieri, dacă ne gândim, de exemplu, la Nicodim (Ioan 3:1, 2; 7:50, 51). Cu timpul, unii farisei chiar au îmbrăţişat modul de viaţă creştin (Faptele 15:5). De asemenea, apostolul creştin Pavel a scris despre anumiţi evrei, cum erau fariseii: „Au zel pentru Dumnezeu, dar nu potrivit cunoştinţei exacte“ (Romani 10:2). Totuşi, evangheliile îi prezintă pe farisei aşa cum erau văzuţi de oamenii de rând, şi anume mândri, aroganţi, exagerat de drepţi, vânători de greşeli, critici şi dispreţuitori.

Punctul de vedere al lui Isus

13. Ce a spus Isus despre farisei?

¹³ Isus i-a mustrat aspru pe scribi şi pe farisei numindu-i ipocriţi. „Ei leagă sarcini grele şi le pun pe umerii oamenilor, dar ei înşişi nu vor să le clintească nici măcar cu degetul.“ Da, sarcina era grea, iar jugul pus asupra oamenilor era aspru. Isus i-a mai numit pe scribi şi pe farisei „nebuni“, iar un nebun este periculos într-o comunitate. De asemenea, Isus i-a numit „călăuze oarbe“, afirmând că ei au „neglijat lucrurile mai importante ale Legii, adică justiţia, îndurarea şi fidelitatea“. Cine ar dori ca Isus să-l considere fariseu? — Matei 23:1–4, 16, 17, 23.

14, 15. a) Ce anume înţelegem despre farisei din relatarea referitoare la Isus şi la Matei Levi? b) Ce lecţie importantă putem învăţa din această relatare?

¹⁴ Aproape oricine citeşte relatările evanghelice poate remarca spiritul critic al majorităţii fariseilor. După ce Isus l-a invitat pe un încasator de impozite pe nume Matei Levi să devină discipol, acesta a dat un mare banchet pentru Isus. Iată ce citim: „Atunci fariseii şi scribii lor au început să murmure împotriva discipolilor săi, zicând: «De ce mâncaţi şi beţi cu încasatorii de impozite şi cu păcătoşii?» Răspunzând, Isus le-a zis: «Eu am venit să-i chem la căinţă nu pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi»“. — Luca 5:27–32.

¹⁵ Levi însuşi a înţeles un alt lucru spus de Isus cu acea ocazie: „Duceţi-vă deci şi învăţaţi ce înseamnă: «Vreau îndurare, şi nu jertf㻓 (Matei 9:13). Deşi susţineau că au credinţă în scrierile profeţilor evrei, fariseii nu şi-au însuşit aceste cuvinte, consemnate în Osea 6:6. Când păcătuiau de dragul respectării tradiţiei, fariseii demonstrau că, pentru ei, respectarea cu stricteţe a unor reguli era mai importantă decât faptul de a fi îndurători. Fiecare dintre noi ne-am putea întreba: Am eu reputaţia de persoană care ţine cu încăpăţânare la anumite reguli, cum ar fi cele care reflectă opinii personale sau ceea ce consider eu a fi de bun-simţ? Sau mai degrabă sunt cunoscut ca fiind o persoană bună şi îndurătoare?

16. Ce anume obişnuiau să facă fariseii, şi cum putem evita să ne asemănăm cu ei?

¹⁶ Fariseii căutau mereu nod în papură. Ei vânau orice greşeală — reală sau imaginară —, făcându-i pe oameni să stea mereu în defensivă şi amintindu-le de toate abaterile lor. Fariseii se lăudau că dădeau zeciuială din cele mai mici ierburi, ca menta, mărarul şi chimenul. Ei încercau să conducă naţiunea şi îşi afişau pietatea prin felul în care se îmbrăcau. Evident, dacă vrem să imităm exemplul lui Isus, trebuie să evităm tendinţa de a vâna mereu greşelile altora sau de a le scoate în evidenţă.

Cum a abordat Isus problemele

17–19. a) Cum a acţionat Isus într-o situaţie care ar fi putut avea consecinţe foarte grave? b) Din ce motiv era situaţia stresantă şi neplăcută? c) Cum aţi fi reacţionat dacă aţi fi fost de faţă când femeia respectivă a venit la Isus?

¹⁷ Isus a abordat problemele într-un mod foarte diferit de cel al fariseilor. Să vedem cum a acţionat Isus într-o situaţie care s-ar fi putut dovedi foarte gravă. Puteţi să citiţi în acest sens relatarea din Luca 8:42–48, despre o femeie care de 12 ani avea o scurgere de sânge.

¹⁸ În relatarea lui Marcu se arată că femeia era ‘înfricoşată şi tremura’ (Marcu 5:33). De ce? Fără îndoială deoarece ştia că încălcase Legea lui Dumnezeu. Potrivit celor consemnate în Leviticul 15:25–28, o femeie care avea o scurgere de sânge nefirească era necurată toată perioada cât dura aceasta şi încă o săptămână după aceea. Orice lucru pe care îl atingea şi orice persoană cu care venea în contact deveneau necurate. Ca să ajungă la Isus, această femeie a trebuit să-şi facă loc prin mulţime. Chiar şi acum, după 2000 de ani, când citim relatarea, simţim compasiune pentru această femeie.

¹⁹ Cum aţi fi privit lucrurile dacă aţi fi fost atunci de faţă? Ce aţi fi spus? Să observăm că Isus a manifestat bunătate, iubire şi consideraţie faţă de femeie, nefăcând nici măcar aluzie la faptul că ea ar fi greşit în vreun fel. — Marcu 5:34.

20. În ce ar consta dificultatea presupunând că cerinţa consemnată în Leviticul 15:25–28 ar fi valabilă şi în prezent?

²⁰ Ce putem învăţa din acest episod? Să presupunem că eşti bătrân într-o congregaţie creştină şi că Leviticul 15:25–28 este o cerinţă pentru creştini. Cum ai reacţiona dacă o soră de credinţă ar încălca această lege, simţindu-se acum deznădăjduită şi neajutorată? A-i umili-o în public dându-i un sfat prin care, de fapt, să-i reproşezi cele întâmplate? „O, nu, vei spune, n-aş face niciodată aşa ceva! M-aş strădui să imit exemplul lui Isus şi să fiu amabil, iubitor, atent şi plin de consideraţie.“ Foarte bine! Însă tocmai în asta constă dificultatea: să acţionăm în acest mod, imitând exemplul lui Isus.

21. Ce i-a învăţat Isus pe oameni despre Lege?

²¹ În esenţă, se poate spune că oamenii se simţeau învioraţi în prezenţa lui Isus, da, zidiţi şi încurajaţi. Când impunea un anumit mod de acţiune, Legea lui Dumnezeu era explicită. Însă, când Legea părea să aibă un enunţ mai general, oamenii trebuiau să-şi folosească într-o mai mare măsură conştiinţa, putând să-şi demonstreze prin deciziile pe care le luau iubirea pentru Dumnezeu. Deci Legea era flexibilă (Marcu 2:27, 28). Dumnezeu şi-a iubit slujitorii, a acţionat întotdeauna spre binele lor şi a fost gata să arate îndurare când aceştia au greşit. Isus a făcut la fel. — Ioan 14:9.