Potrivit Bibliei

Poate fi salvată o căsnicie după infidelitate?

„Eu însă vă spun că oricine îşi lasă soţia, afară de cauză de desfrânare, şi se va căsători cu alta, comite adulter.“ — MATEI 19:9.

PRIN aceste cuvinte, Isus Cristos îi dă unui creştin posibilitatea să divorţezea de partenerul infidel. Totuşi, ce se întâmplă în cazul în care partenerul nevinovat decide să-şi salveze căsnicia, iar cei doi decid să-şi refacă relaţia dintre ei? Cu ce probleme se vor confrunta cei doi şi cum pot depăşi ei cu succes aceste probleme? Să vedem cum ne ajută Biblia să răspundem la aceste întrebări.

O casă dărâmată

Mai întâi trebuie să înţelegem amploarea prejudiciului produs de infidelitate. Isus Cristos a explicat că Fondatorul căsătoriei a stabilit ca soţul şi soţia ‘să nu mai fie doi, ci un singur trup’. El a adăugat: „Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul să nu despartă“. Într-adevăr, căsătoria este menită să-i unească pe cei doi pentru totdeauna. Când o persoană încalcă jurământul de căsătorie comiţând adulter, apar consecinţe extrem de dureroase. — Matei 19:6; Galateni 6:7.

O confirmare a acestui fapt o constituie suferinţa de care are parte partenerul nevinovat. Efectele adulterului pot fi asemănate cu cele ale unui uragan care devastează casele. Dr. Shirley P. Glass a făcut următoarea observaţie: „Câţiva dintre pacienţii mei mi-au spus că le-ar fi fost mai uşor dacă le-ar fi murit partenerul“. Bineînţeles, unii dintre cei cărora le-a murit partenerul probabil că nu sunt de acord cu această părere. În orice caz, este clar că adulterul provoacă o durere sfâşietoare. Unele persoane niciodată nu-şi mai revin complet după trădare.

Având în vedere o astfel de suferinţă, unii s-ar putea întreba: „Trebuie ca adulterul să pună capăt unei căsnicii?“ Nu neapărat. Afirmaţia lui Isus referitoare la adulter scoate în evidenţă faptul că partenerul fidel are posibilitatea scripturală de a divorţa, dar nu este obligat să o facă. Făcând schimbările necesare, unele cupluri decid să refacă şi să consolideze relaţia care s-a rupt în urma rănii produse, chiar dacă nimic nu scuză adulterul.

Desigur, este mai bine ca într-o relaţie conjugală schimbările necesare să se facă atunci când partenerii îşi sunt fideli unul altuia. Totuşi, chiar şi în caz de infidelitate, unii dintre partenerii nevinovaţi decid să-şi salveze căsnicia. În loc să ia o astfel de decizie bazându-se pe speranţa că lucrurile vor decurge aşa cum va dori partenera nevinovatăb, aceasta va trebui să cântărească mai degrabă consecinţele. Probabil că ea va lua în considerare necesităţile copiilor ei, precum şi propriile sale necesităţi spirituale, afective, fizice şi financiare. De asemenea, ea va fi înţeleaptă şi va analiza dacă îşi mai pot salva căsnicia.

Poate fi salvată căsnicia?

Înainte de a încerca să reclădească o casă dărâmată de un uragan, un constructor trebuie să vadă dacă respectiva casă mai poate fi renovată. În mod asemănător, înainte de a încerca să refacă o relaţie care a fost distrusă prin infidelitate, un cuplu — în special partenera fidelă — va trebui să facă o evaluare realistă a posibilităţii de refacere a intimităţii şi a încrederii conjugale.

Un factor care trebuie luat în considerare este acela de a vedea dacă partenerul vinovat demonstrează căinţă sinceră sau dacă nu cumva comite încă adulter „în inima lui“ (Matei 5:27, 28). Deşi promite că se va schimba, ezită el oare să pună dintr-o dată capăt relaţiei lui imorale (Exodul 20:14; Leviticul 20:10; Deuteronomul 5:18)? Se mai uită el cu interes la altă femeie? Dă el vina pe soţia lui pentru adulterul pe care l-a comis? Dacă da, eforturile de a redobândi încredere în partener au puţine şanse de reuşită. Pe de altă parte, dacă el pune capăt aventurii lui nepermise, dacă îşi asumă răspunderea pentru conduita lui rea şi dacă demonstrează că face tot posibilul pentru a-şi reface căsnicia, soţia lui ar putea vedea în toate acestea o bază pe care să-şi clădească speranţa că într-o bună zi va putea avea din nou încredere deplină în el. — Matei 5:29.

De asemenea, ar putea oare partenera fidelă să-şi impună să ierte? Asta nu înseamnă că ea nu trebuie să-şi exprime sentimentele profund rănite de cele întâmplate sau că trebuie să pretindă că nimic nu s-a schimbat. Asta înseamnă că ea se va strădui ca, la timpul potrivit, să nu mai aibă resentimente adânci. O iertare de acest fel pretinde timp, dar poate contribui la punerea unei baze solide, pe care să poată fi refăcută căsnicia.

Înlăturarea „molozului“

După ce partenera fidelă a decis să salveze căsnicia, ce paşi ar putea să întreprindă în continuare cei doi? Aşa cum molozul din jurul unei case grav avariate de un uragan trebuie înlăturat, la fel şi „molozul“ din jurul unei căsnicii trebuie dat la o parte. Într-o anumită măsură, lucrul acesta este posibil în cazul în care cei doi îşi dezvăluie reciproc sentimentele. În Proverbele 15:22 se spune: „Planurile eşuează acolo unde nu există o discuţie confidenţială“ (NW). Cuvântul ebraic tradus prin „discuţie confidenţială“ implică intimitate şi este redat în Psalmul 89:7 prin „grup intim“ (NW). Prin urmare, termenul nu implică o simplă discuţie superficială, ci o comunicare sinceră, din tot sufletul, în care ambele părţi îşi dezvăluie sentimentele cele mai profunde. — Proverbele 13:10.

De exemplu, în unele cazuri poate că partenera fidelă vrea să-i pună soţului ei mai multe întrebări: Cum a început aventura? Cât timp a durat? Cine altcineva mai ştie despre ea? În mod sigur, pentru amândoi va fi dureros să discute aceste detalii. Totuşi, s-ar putea ca partenera fidelă să considere că trebuie să ştie aceste lucruri ca să-şi poată recâştiga încrederea. Dacă aşa stau lucrurile, cel mai bine este ca partenerul infidel să răspundă cinstit şi plin de consideraţie. El ar trebui să-i explice toate aceste lucruri într-un mod iubitor şi amabil, fără să piardă vreodată din vedere faptul că obiectivul pentru care dezvăluie aceste lucruri este acela de a aduce vindecare, nu de a răni (Proverbele 12:18; Efeseni 4:25, 26). Când îşi exprimă sentimentele referitoare la cele întâmplate, amândoi vor trebui să fie plini de tact, să se autocontroleze şi să se asculte cu empatiec. — Proverbele 18:13; 1 Corinteni 9:25; 2 Petru 1:6.

Cei care sunt Martori ai lui Iehova pot cere ajutor din partea bătrânilor de congregaţie. Bineînţeles, în cazul creştinilor, păcatele grave, cum este adulterul, trebuie mărturisite imediat bătrânilor, care sunt preocupaţi de bunăstarea spirituală a cuplului şi a congregaţiei. S-ar putea ca, atunci când discută cu bătrânii, cel care a comis adulter să demonstreze o căinţă sinceră şi, prin urmare, să i se permită să rămână în congregaţie. În cazul acesta, bătrânii le pot acorda în continuare ajutor ambilor parteneri. — Iacov 5:14, 15.

Refacerea căsniciei

După ce ambii parteneri şi-au limpezit — atât cât a fost posibil — sentimentele, ei îşi pot reface în linii mari căsnicia. În continuare va fi necesară o comunicare sinceră. Acolo unde au descoperit puncte slabe, trebuie făcute schimbările corespunzătoare.

Obligaţia de a face schimbări îi va reveni în principal partenerului vinovat. Totuşi, partenera fidelă trebuie să contribuie şi ea la consolidarea punctelor slabe ale căsniciei. Aceasta nu înseamnă că adulterul s-a comis din vina ei sau că poate fi scuzat. Pentru comiterea unui astfel de păcat nu există nici o scuză întemeiată (compară cu Geneza 3:12; 1 Ioan 5:3). Aceasta înseamnă pur şi simplu că în căsnicie probabil că au existat probleme care trebuiau rezolvate. Refacerea căsniciei este un proiect la realizarea căruia trebuie să contribuie ambii parteneri. Este necesar oare să aveţi mai multe valori şi obiective comune? Aţi neglijat cumva activităţile spirituale? Procesul acesta de descoperire a punctelor slabe majore şi de efectuare a schimbărilor necesare constituie însăşi esenţa refacerii unei căsnicii grav deteriorate.

Întreţinerea

Chiar şi o casă construită temeinic necesită cu regularitate efectuarea unor lucrări de întreţinere. Cu atât mai importantă este deci „întreţinerea“ unei relaţii refăcute. Cuplul nu trebuie să permită ca trecerea timpului să le erodeze hotărârea de a ţine la noile decizii luate. În loc să se descurajeze atunci când se confruntă cu mici regrese, cum ar fi reluarea unor obiceiuri legate de o comunicare superficială, ei ar trebui să întreprindă imediat paşii necesari pentru a reface o bună comunicare şi pentru a continua să meargă înainte. — Proverbele 24:16; Galateni 6:9.

Lucrul cel mai important pe care trebuie să-l facă soţul şi soţia este acela de a pune pe primul plan activităţile spirituale şi de a nu permite vreodată ca acestea sau căsnicia lor să devină mai puţin importante ca alte activităţi. În Psalmul 127:1 se spune: „Dacă nu zideşte DOMNUL casa, degeaba lucrează cei care o zidesc“. Iar Isus a avertizat şi el: „Oricine aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le face, va fi asemănat cu un om fără minte care şi-a zidit casa pe nisip. A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au izbit în casa aceea; ea s-a prăbuşit şi căderea i-a fost mare“. — Matei 7:24–27.

Da, dacă principiile Bibliei sunt ignorate considerându-se că sunt greu de aplicat, căsnicia va continua să rămână fără apărare în faţa unei noi furtuni — un nou test al fidelităţii. Însă, dacă soţul şi soţia respectă normele Bibliei în toate privinţele, căsnicia lor va avea parte de binecuvântarea divină. Ei vor avea totodată şi cel mai puternic motiv ca să-şi rămână fideli unul altuia: dorinţa de a-i plăcea Fondatorului căsătoriei, Iehova Dumnezeu. — Matei 22:36–40; Eclesiastul 4:12.

[Note de subsol]