Iehova pregăteşte calea

„Această veste bună a regatului va fi predicată.“ — MATEI 24:14, NW.

1. Ce anume s-a realizat prin intermediul lucrării de predicare atât în secolul I, cât şi în secolul al XX-lea?

DEOARECE Iehova este un Dumnezeu al iubirii, el doreşte ca „toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţă de adevăr“ (1 Timotei 2:4). Acest lucru presupune o campanie internaţională de predicare şi predare. În secolul I, datorită acestei lucrări de predicare congregaţia creştină era „stâlpul şi susţinerea adevărului“ (1 Timotei 3:15). A urmat o lungă perioadă de apostazie, în care lumina adevărului a slăbit în intensitate. În ultimii ani, pe parcursul „timpului sfârşitului“, „cunoştinţa adevărată“ (NW) a devenit din nou abundentă, dând la milioane de oameni o speranţă bazată pe Biblie în ce priveşte salvarea lor veşnică. — Daniel 12:4.

2. Ce a făcut Iehova în ce priveşte activitatea de predicare?

² În pofida eforturilor susţinute ale lui Satan de a împiedica realizarea scopului lui Dumnezeu, activitatea de predicare atât din secolul I, cât şi din secolul al XX-lea a fost încununată cu succes într-un mod uimitor. Acest lucru ne duce cu gândul la profeţia lui Isaia. Vorbind despre întoarcerea în Iuda a exilaţilor evrei în secolul al VI-lea î.e.n., Isaia a scris: „Orice vale să fie înălţată, orice munte şi orice deal să fie plecate; ce este strâmb va fi îndreptat şi locurile zgrunţuroase vor deveni netede“ (Isaia 40:4). De asemenea, Iehova a pregătit şi a netezit calea în vederea marilor campanii de predicare, atât cea din secolul I, cât şi cea din secolul al XX-lea.

3. În ce mod este Iehova capabil să-şi realizeze scopurile?

³ Acest lucru nu înseamnă că Iehova a influenţat în mod direct fiecare eveniment de pe pământ cu scopul de a face să progreseze lucrarea de predicare a veştii bune şi nici că Iehova s-a folosit de capacitatea sa de a prevedea pentru a şti în detaliu tot ceea ce urma să se întâmple. Este adevărat că el poate atât să prevadă, cât şi să dirijeze evenimentele care vor avea loc în viitor (Isaia 46:9–11). Totuşi el este capabil şi să reacţioneze la evenimente pe parcursul derulării lor. Iehova îşi îndrumă poporul asemenea unui păstor cu experienţă care ştie atât cum să-şi conducă turma, cât şi cum să şi-o apere. El îi conduce pe membrii poporului său spre salvare, ocrotindu-le spiritualitatea şi îndemnându-i să profite de situaţiile şi evenimentele care fac posibilă predicarea cu succes a veştii bune pe întreg pământul. — Psalmul 23:1–4.

O însărcinare dificilă

4, 5. De ce predicarea veştii bune a fost şi este o însărcinare dificilă?

⁴ Asemenea lucrării de construire a arcei din zilele lui Noe, lucrarea de predicare a Regatului a fost în secolul I, şi este şi în timpurile moderne, un proiect colosal. Însărcinarea de a comunica un mesaj la toate popoarele este destul de dificilă, însă, în secolul I, această însărcinare era foarte dificilă deoarece discipolii erau relativ puţini la număr. Conducătorul lor, Isus, fusese executat pe nedrept ca răzvrătit. Religia iudaică era bine consolidată. La Ierusalim se afla un templu impunător. Religiile neiudaice din bazinul Mării Mediterane erau şi ele bine consolidate, având temple şi preoţi. În mod asemănător, în 1914, când a început „timpul sfârşitului“, creştinii unşi erau puţini la număr, iar susţinătorii altor religii care pretindeau că îi slujesc lui Dumnezeu erau numeroşi. — Daniel 12:9.

⁵ Isus îşi avertizase continuatorii că aveau să fie persecutaţi. El a spus: „Vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî şi veţi fi urâţi de toate popoarele pentru numele Meu“ (Matei 24:9). Pe lângă toate aceste probleme, îndeosebi „în zilele din urmă“ creştinii aveau să se confrunte cu „timpuri critice, greu de suportat“ (2 Timotei 3:1, NW). Amploarea lucrării, persecuţiile şi dificultatea timpurilor au făcut ca această lucrare de predicare să fie dificil de efectuat. A fost şi este nevoie de o mare credinţă.

6. Ce asigurare le-a dat Iehova membrilor poporului său în ce priveşte succesul lucrării lor?

⁶ Deşi Iehova ştia că aveau să fie dificultăţi, el ştia şi că nimic nu va opri această lucrare. Succesul ei a fost prezis într-o bine cunoscută profeţie, cu o împlinire remarcabilă atât în secolul I, cât şi în secolul al XX-lea: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit“. — Matei 24:14, NW.

7. Cât de extinsă era activitatea de predicare în secolul I?

⁷ Plini de credinţă şi de spirit sfânt, slujitorii lui Dumnezeu din secolul I au pornit să ducă la îndeplinire misiunea primită. Întrucât Iehova s-a dovedit a fi cu ei, succesul de care s-au bucurat a fost cu mult peste aşteptările lor. În timpul când Pavel le-a scris colosenilor, cu aproximativ 27 de ani după moartea lui Isus, el a putut să spună că vestea bună era „vestită întregii creaţii de sub cer“ (Coloseni 1:23). În mod asemănător, spre sfârşitul secolului al XX-lea, vestea bună este predicată în 233 de ţări.

8. În ce fel de împrejurări au acceptat multe persoane vestea bună? Exemplificaţi.

⁸ În ultimele decenii, milioane de oameni au acceptat vestea bună, mulţi dintre aceştia în împrejurări nefavorabile — în timp de război, de interdicţie şi de persecuţii aprige. Acest lucru a avut loc şi în secolul I. Odată, Pavel şi Sila au fost bătuţi cu brutalitate cu nuiele şi apoi aruncaţi în temniţă. Se aflau într-o situaţie în care cu greu ar fi putut face discipoli. Totuşi Iehova s-a folosit de această situaţie pentru a face chiar acest lucru. Pavel şi Sila au fost eliberaţi, iar temnicerul împreună cu familia sa au devenit credincioşi (Faptele 16:19–33). Astfel de întâmplări arată că răspândirea veştii bune nu poate fi împiedicată de cei ce i se împotrivesc (Isaia 54:17). Totuşi istoria creştinismului nu s-a caracterizat tot timpul prin suferinţe şi persecuţii. Să ne concentrăm acum atenţia asupra unor evenimente favorabile care au contribuit la netezirea căii în vederea predicării cu succes a veştii bune atât în secolul I, cât şi în secolul al XX-lea.

Situaţia religioasă

9, 10. În ce fel a creat Iehova o stare de aşteptare în ce priveşte predicarea veştii bune atât în secolul I, cât şi în secolul al XX-lea?

⁹ Să vedem acum în ce moment s-au desfăşurat campaniile de predicare la nivel mondial. În ce priveşte contextul din secolul I, profeţia despre cele 70 de săptămâni de ani, consemnată în Daniel 9:24–27, a arătat cu claritate în ce an avea să apară Mesia, şi anume, în anul 29 e.n. Deşi evreii din secolul I nu au înţeles cu exactitate când aveau să aibă loc toate aceste evenimente, ei erau în aşteptarea lui Mesia (Luca 3:15). În Manuel Biblique, o lucrare în limba franceză, se spune: „Oamenii ştiau că cele şaptezeci de săptămâni de ani fixate de Daniel se apropiau de sfârşit; nimeni nu era surprins să-l audă pe Ioan Botezătorul anunţând că regatul lui Dumnezeu se apropiase“.

¹⁰ Ce putem spune despre contextul din timpurile moderne? Un eveniment deosebit de important a fost întronarea lui Isus în cer, care a marcat începutul prezenţei sale ca persoană învestită cu putere regală. Profeţiile biblice arată că acest eveniment a avut loc în anul 1914 (Daniel 4:13–17). De asemenea, anticiparea lui le-a determinat pe unele persoane religioase din timpurile moderne să aştepte acest eveniment. Starea de aşteptare a fost evidentă şi în rândul Studenţilor în Biblie sinceri, care în 1879 au început să publice această revistă sub numele de Zion’s Watch Tower and Herald of Christ’s Presence (Turnul de veghere al Sionului şi Mesagerul prezenţei lui Cristos). Astfel, atât în secolul I, cât şi în timpurile moderne, aşteptările religioase au pregătit cadrul pentru predicarea veştii bune.a

11. Ce temelii religioase erau puse în vederea sprijinirii lucrării de predicare a veştii bune?

¹¹ Alt factor care a contribuit la progresul lucrării creştinilor din ambele perioade a fost acela că mulţi oameni erau familiarizaţi cu Sfintele Scripturi. În secolul I, comunităţile evreieşti erau răspândite printre naţiunile păgâne dimprejur. Aceste comunităţi dispuneau de sinagogi, unde oamenii se întâlneau cu regularitate pentru a asculta citirea din Scripturi şi discuţiile pe marginea celor citite. Astfel, creştinii din secolul I au putut să zidească pe cunoştinţele religioase pe care oamenii le aveau deja (Faptele 8:28–36; 17:1, 2). La începutul secolului nostru, poporul lui Iehova s-a bucurat de o situaţie asemănătoare în multe ţări. Biblia era larg răspândită în creştinătate, îndeosebi în ţările protestante. Ea era citită în multe biserici; milioane de oameni aveau propriul exemplar. Biblia era deja în mâinile oamenilor, însă ei aveau nevoie de ajutor pentru a înţelege ceea ce posedau.

Foloasele legii

12. În ce fel a avut în general legea romană din secolul I un rol protector?

¹² Lucrarea de predicare creştină a beneficiat deseori de pe urma legilor statului. Imperiul Roman domina lumea secolului I, iar legile sale scrise exercitau o puternică influenţă asupra vieţii de zi cu zi. Acele legi confereau protecţie, iar creştinii din secolul I trăgeau foloase de pe urma lor. De exemplu, deoarece Pavel a recurs la legea romană, el a fost eliberat din închisoare şi scutit de biciuire (Faptele 16:37–39; 22:25, 29). Apelarea la prevederile sistemului legislativ roman a contribuit la calmarea unei gloate înfuriate din Efes (Faptele 19:35–41). Odată, în timp ce se afla la Ierusalim, Pavel a fost scăpat de violenţa evreilor deoarece era cetăţean roman (Faptele 23:27). Mai târziu, legea romană i-a permis să-şi apere pe cale legală credinţa înaintea Cezarului (Faptele 25:11). Deşi câţiva dintre cezari au exercitat o guvernare tiranică, legile din secolul I au permis, de obicei, „apărarea şi stabilirea legală a veştii bune“. — Filipeni 1:7, NW.

13. Cum beneficiază deseori lucrarea de predicare din timpurile noastre de pe urma legilor?

¹³ Acelaşi lucru se dovedeşte a fi valabil şi astăzi în multe ţări. Deşi au existat şi există persoane care „ar face din apăsare o lege“, legile scrise din majoritatea ţărilor consideră libertatea religioasă un drept fundamental (Psalmul 94:20). Fiind conştienţi de faptul că Martorii lui Iehova nu constituie o ameninţare pentru ordinea socială, multe guverne ne-au recunoscut din punct de vedere juridic. Legislaţia Statelor Unite, unde se efectuează o mare parte din lucrarea de tipărire a Martorilor, a făcut posibil ca revista Turnul de veghere să fie tipărită fără întrerupere timp de 120 de ani şi să fie citită pe tot pământul.

Perioade de pace şi toleranţă

14, 15. În ce fel a favorizat stabilitatea socială relativă activitatea de predicare din secolul I?

¹⁴ Activitatea de predicare a beneficiat şi beneficiază, de asemenea, de pe urma perioadelor de pace relativă. Deşi Isus a prezis cu exactitate că atât în secolul I, cât şi în timpurile noastre „un popor se va scula împotriva altui popor“, au existat şi perioade de stabilitate care au făcut posibilă predicarea intensă a Regatului (Matei 24:7). Creştinii din secolul I trăiau sub pax romana, adică pacea romană. Un istoric a scris: „Roma a exercitat un control deplin asupra popoarelor din societatea mediteraneană, astfel încât a pus capăt anilor aproape neîntrerupţi de război purtat de acestea“. Această perioadă de stabilitate le-a oferit primilor creştini posibilitatea de a călători relativ în siguranţă prin Imperiul Roman.

¹⁵ Imperiul Roman s-a străduit să unească popoarele sub mâna sa puternică. Această politică a permis nu numai schimbul de idei, propagarea şi tolerarea lor, ci şi apariţia conceptului de fraternitate internaţională. În cartea On the Road to Civilization (Pe calea civilizaţiei) se afirmă: „Unitatea Imperiului [Roman] a făcut ca terenul [pentru predicarea creştină] să fie favorabil. Barierele naţionale fuseseră doborâte. Un cetăţean roman era un cetăţean al lumii. . . . Mai mult decât atât, o religie care preda fraternitatea în rândul oamenilor putea fi înţeleasă într-un stat care dezvoltase conceptul de cetăţenie universală“. — Compară cu Faptele 10:34, 35; 1 Petru 2:17.

16, 17. Ce anume stă la baza eforturilor de a promova pacea în timpurile moderne, şi la ce concluzie au ajuns mulţi oameni?

¹⁶ Ce se poate spune despre perioada în care trăim noi? Secolul al XX-lea a fost martorul celor mai distructive războaie din istorie, iar războaiele locale continuă să sfâşie unele ţări (Apocalipsa 6:4). Cu toate acestea, au existat şi perioade de pace relativă. Marile puteri mondiale nu au luptat de peste 50 de ani una împotriva celeilalte într-un război de mare amploare. Această situaţie a favorizat într-o mare măsură predicarea veştii bune în aceste ţări.

¹⁷ Ororile războaielor din secolul al XX-lea i-au făcut pe mulţi oameni conştienţi de necesitatea existenţei unui guvern mondial. Teama de un război mondial a dus la fondarea Ligii Naţiunilor şi, ulterior, a Naţiunilor Unite (Apocalipsa 13:14). Unul dintre obiectivele declarate ale Ligii Naţiunilor a fost promovarea cooperării şi a păcii internaţionale şi acesta este şi obiectivul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Oamenii care simt această necesitate reacţionează de obicei favorabil la vestea bună despre guvernul mondial care va aduce adevărata pace, o pace durabilă — Regatul lui Dumnezeu.

18. Ce atitudine faţă de religie a favorizat lucrarea de predicare?

¹⁸ Deşi creştinii au fost uneori aspru persecutaţi, atât în secolul I, cât şi în secolul al XX-lea au existat perioade de toleranţă religioasă (Ioan 15:20; Faptele 9:31). Romanii adoptau fără rezerve zeii şi zeiţele poporului pe care îl cucereau şi se adaptau închinării aduse acestora. Profesorul Rodney Stark a scris: „În multe privinţe, Roma a permis un grad de libertate religioasă atât de mare, cum nu a mai existat decât după Revoluţia americană“. În timpurile moderne, oameni din multe ţări au devenit mai receptivi la alte puncte de vedere, ceea ce a avut drept rezultat dispoziţia lor de a asculta mesajul Bibliei pe care îl transmit Martorii lui Iehova.

Rolul tehnologiei

19. Cum au folosit creştinii din secolul I codexul?

¹⁹ În final, să analizăm modul în care Iehova le-a permis membrilor poporului său să tragă foloase de pe urma progreselor tehnologice. Deşi creştinii din secolul I nu au trăit într-o eră a progresului tehnologic rapid, unul dintre progresele de care s-au folosit a fost codexul, sau cartea cu foi. Codexul a luat locul incomodului sul. În cartea The Birth of the Codex se spune: „Spre deosebire de procesul progresiv şi lent de trecere de la sul la codex în literatura laică, în cazul creştinilor, acest proces pare să fi fost instantaneu şi larg răspândit“. În această lucrare de referinţă se mai spune: „În secolul al II-lea, folosirea codexului era atât de răspândită printre creştini, încât data la care a fost introdus acesta trebuie să fi fost cu mult înainte de anul 100 A.D.“. Codexul era mai uşor de folosit decât sulul. Textele scripturale puteau fi găsite mai uşor. Acest lucru i-a ajutat, bineînţeles, pe creştinii din secolul I, care, asemenea lui Pavel, nu numai că explicau Scripturile, dar şi „dovedeau cu citate“ lucrurile pe care le predau. — Faptele 17:2, 3, NW.

20. Cum folosesc membrii poporului lui Dumnezeu tehnologia modernă în activitatea mondială de predicare, şi de ce?

²⁰ Progresele tehnologice înregistrate în secolul nostru sunt uluitoare. Presele de tipar rapide fac posibilă publicarea simultană a literaturii biblice în numeroase limbi. Datorită tehnologiei moderne, ritmul desfăşurării lucrării de traducere a Bibliei a crescut. Camioanele, trenurile, vapoarele şi avioanele fac posibilă transportarea cu rapiditate a literaturii biblice pe întreg pământul. Datorită telefoanelor şi a faxurilor, comunicarea rapidă este acum o realitate. Prin intermediul spiritului său, Iehova îi îndeamnă pe slujitorii săi să folosească această tehnologie pentru a răspândi vestea bună pe întregul pământ. Ei nu se folosesc de aceste progrese din dorinţa de a cunoaşte şi de a utiliza cea mai modernă aparatură existentă în lume. Pe ei îi interesează în primul rând ceea ce îi va ajuta să-şi ducă la îndeplinire în cel mai eficient mod misiunea de a predica.

21. Cu privire la ce anume putem fi siguri?

²¹ „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit“, a prezis Isus (Matei 24:14, NW). Asemenea creştinilor din secolul I care au trăit o împlinire a acestei profeţii, şi noi astăzi asistăm la o împlinire a ei, dar la o scară mare. Vestea bună a fost şi este predicată în pofida amplorii şi a dificultăţii acestei lucrări, în timpuri favorabile şi nefavorabile, în pofida legilor şi a atitudinilor schimbătoare, în timp de război şi de pace şi în mijlocul a tot felul de progrese tehnologice. Nu vă umplu toate acestea de admiraţie pentru înţelepciunea şi capacitatea uluitoare a lui Iehova de a prevedea? Putem fi absolut siguri că lucrarea de predicare va fi dusă la bun sfârşit potrivit orarului lui Iehova şi că scopul său plin de iubire va fi realizat în vederea binecuvântării celor drepţi. Ei vor ajunge să stăpânească pământul şi să trăiască pe el pentru totdeauna (Psalmul 37:29; Habacuc 2:3). Dacă vom trăi în armonie cu scopul lui Iehova, şi noi ne vom număra printre aceştia. — 1 Timotei 4:16.

[Notă de subsol]

Idei recapitulative

◻ De ce lucrarea de predicare a veştii bune a fost şi este o însărcinare foarte dificilă?

◻ În ce privinţe a beneficiat lucrarea creştinilor de pe urma măsurilor guvernamentale şi a stabilităţii sociale relative?

◻ Cu privire la ce evenimente viitoare ne asigură faptul că Iehova binecuvântează lucrarea de predicare?