Martori creştini în favoarea suveranităţii divine

„Să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.“ — 1 PETRU 2:9.

1. Ce mărturie eficientă s-a depus despre Iehova în timpurile precreştine?

ÎN TIMPURILE precreştine, un mare număr de martori au mărturisit curajos că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat (Evrei 11:4–12:1). Având o credinţă puternică, ei au ascultat fără frică de legile lui Iehova şi au refuzat să facă compromis în ce priveşte închinarea. Ei au depus o puternică mărturie despre suveranitatea lui Iehova. — Psalmii 18:21–23; 47:1, 2.

2. a) Cine este cel mai mare Martor al lui Iehova? b) Cine a înlocuit naţiunea Israel ca martor al lui Iehova? De unde ştim aceasta?

² Ultimul şi cel mai mare martor precreştin a fost Ioan Botezătorul (Matei 11:11). El a avut privilegiul să anunţe venirea Celui Ales şi l-a prezentat pe Isus ca fiind promisul Mesia (Ioan 1:29–34). Isus, „Martorul credincios şi adevărat“, este cel mai mare Martor al lui Iehova (Apocalipsa 3:14). Deoarece israeliţii carnali l-au respins pe Isus, Iehova i-a respins şi el şi a numit o naţiune nouă — Israelul spiritual —, care să fie martorul său (Isaia 42:8–12; Ioan 1:11, 12; Galateni 6:16). Petru a citat o profeţie despre Israel şi a arătat că aceasta se aplica ‘Israelului lui Dumnezeu’ — congregaţia creştină —, spunând: „Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Şi l-a câştigat ca să fie al Lui, ca să vestiţi virtuţile Celui care v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată“. — 1 Petru 2:9; Exodul 19:5, 6; Isaia 43:21; 60:2.

3. Care este principala responsabilitate a Israelului lui Dumnezeu şi a ‘marii mulţimi’?

³ Cuvintele lui Petru arată că principala responsabilitate a Israelului lui Dumnezeu este de a depune mărturie publică despre gloria lui Iehova. În timpul nostru, la această naţiune spirituală s-a alăturat „o mare mulţime“ de martori care îl glorifică, de asemenea, pe Dumnezeu în mod public. Ei strigă cu glas tare, pentru ca toţi să audă: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru care stă pe scaunul de domnie şi a Mielului“ (Apocalipsa 7:9, 10; Isaia 60:8–10). Cum pot Israelul lui Dumnezeu şi însoţitorii săi să-şi îndeplinească lucrarea de mărturie? Ei pot face aceasta prin credinţă şi ascultare.

Martori falşi

4. De ce erau evreii din timpul lui Isus martori falşi?

⁴ Credinţa şi ascultarea pretind să trăim conform principiilor divine. Importanţa acestui lucru reiese din ceea ce a zis Isus despre conducătorii religioşi evrei din timpul său. Aceştia ‘stăteau pe scaunul lui Moise’ ca învăţători ai Legii. Ei chiar trimiteau misionari pentru a-i converti pe necredincioşi. Şi totuşi, Isus le-a zis: „Voi înconjuraţi marea şi uscatul ca să faceţi un prozelit şi, când a devenit aşa, faceţi din el un fiu al gheenei, de două ori mai rău decât sunteţi voi înşivă“. Aceşti religionişti erau martori falşi — aroganţi, ipocriţi şi lipsiţi de iubire (Matei 23:1–12, 15). Cu o anumită ocazie, Isus le-a zis unor evrei: „Voi aveţi de tată pe Diavolul şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru“. De ce le-a spus el aceasta unor membri ai naţiunii alese a lui Dumnezeu? Deoarece ei nu voiau să dea ascultare cuvintelor celui mai mare Martor al lui Iehova. — Ioan 8:41, 44, 47.

5. De unde ştim că creştinătatea a depus o mărturie falsă despre Dumnezeu?

⁵ În mod asemănător, de-a lungul secolelor care au trecut de la Isus până azi, sute de milioane de membri ai creştinătăţii au pretins că sunt discipoli ai săi, însă ei nu au înfăptuit voinţa lui Dumnezeu, astfel că nu sunt recunoscuţi de Isus (Matei 7:21–23; 1 Corinteni 13:1–3). Creştinătatea a trimis misionari, dintre care mulţi au fost, fără îndoială, sinceri. Totuşi, ei i-au învăţat pe oameni să se închine unui dumnezeu trinitar care îi arde pe păcătoşi în focul iadului. De asemenea, majoritatea persoanelor convertite de ei nu dovedesc că ar fi creştini. De exemplu, Rwanda, o ţară africană, a fost un teren fertil pentru misionarii romano-catolici. Totuşi, catolicii din Rwanda au participat cu trup şi suflet la recentele lupte interetnice din această ţară. Roadele culese de pe acest teren cultivat de misionari arată că el nu a primit o mărturie creştină autentică din partea creştinătăţii. — Matei 7:15–20.

Să trăim pe baza principiilor divine

6. În ce sens este conduita corectă o parte esenţială a lucrării de mărturie?

⁶ Conduita greşită a celor care pretind că sunt creştini aduce oprobriu asupra ‘căii adevărului’ (2 Petru 2:2). Un creştin adevărat trăieşte pe baza principiilor divine. El nu fură, nu minte, nu înşală şi nu comite imoralitate (Romani 2:22). Cu certitudine, el nu îşi ucide aproapele. Soţii creştini îşi exercită cu iubire autoritatea în familie. Soţiile sprijină cu respect această autoritate. Copiii sunt instruiţi de părinţi, fiind astfel pregătiţi să devină creştini adulţi cu simţul responsabilităţii (Efeseni 5:21—​6:4). Este adevărat că toţi suntem imperfecţi şi facem greşeli, dar un creştin adevărat respectă normele biblice şi depune eforturi sincere ca să le aplice. Lucrul acesta este observat de alţii şi constituie o excelentă mărturie. Uneori, observând conduita corectă a unui creştin, cei care înainte s-au opus adevărului au fost câştigaţi de partea acestuia. — 1 Petru 2:12, 15; 3:1.

7. Cât de important este ca creştinii să se iubească unii pe alţii?

⁷ Isus a arătat un aspect esenţial al conduitei creştine când a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“ (Ioan 13:35). Cei din lumea lui Satan se caracterizează prin ‘nedreptate, desfrânare, lăcomie, răutate; fiind plini de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; fiind şoptitori, bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, îngâmfaţi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi’ (Romani 1:29, 30). Într-un asemenea mediu, o organizaţie mondială care se caracterizează prin iubire este o dovadă puternică a acţiunii spiritului lui Dumnezeu şi o mărturie eficientă. Această organizaţie este formată din Martori ai lui Iehova. — 1 Petru 2:17.

Martorii sunt cercetători ai Bibliei

8, 9. a) Cum a fost psalmistul întărit prin studierea Legii lui Dumnezeu şi prin meditare asupra ei? b) În ce fel ne va întări studierea Bibliei şi meditarea asupra ei să continuăm să depunem mărturie?

⁸ Pentru a reuşi să depună o excelentă mărturie, un creştin trebuie să cunoască şi să iubească principiile drepte ale lui Iehova şi să urască sincer corupţia lumii (Psalmul 97:10). Lumea îşi propagă în mod insistent propria mentalitate, şi este greu să ne împotrivim spiritului ei (Efeseni 2:1–3; 1 Ioan 2:15, 16). Ce ne poate ajuta să ne păstrăm o mentalitate corespunzătoare? Studierea Bibliei cu regularitate şi în mod serios. Scriitorul Psalmului 119 a repetat de multe ori că iubea Legea lui Iehova. El o citea şi medita la ea permanent, „toată ziua“ (Psalmul 119:92, 93, 97–105). Iată de ce el a putut să scrie următoarele: „Urăsc şi nu pot să sufăr minciuna, dar iubesc legea Ta“. Mai mult decât atât, iubirea lui profundă l-a îndemnat la fapte. Iată ce declară el: „De şapte ori pe zi Te laud, pentru judecăţile Tale cele drepte“. — Psalmul 119:163, 164.

⁹ În mod asemănător, dacă vom studia Cuvântul lui Dumnezeu cu regularitate şi vom medita la el, inima noastră va fi sensibilizată şi ne va îndemna ‘să-L lăudăm’ — să depunem mărturie despre Iehova — deseori, chiar „de şapte ori pe zi“ (Romani 10:10). În armonie cu aceasta, scriitorul Psalmului 1 spune că cine meditează cu regularitate la cuvintele lui Iehova „va fi ca un pom sădit lângă nişte pâraie de apă, care îşi dă rodul la timpul său şi a cărui frunză nu se veştejeşte; tot ce începe, duce la bun sfârşit“ (Psalmul 1:3). Şi apostolul Pavel a scos în evidenţă puterea Cuvântului lui Dumnezeu când a scris: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să convingă, să îndrepte, să dea înţelepciune în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul pregătit pentru orice lucrare bună“. — 2 Timotei 3:16, 17.

10. Ce este evident cu privire la poporul lui Iehova în aceste ultime zile?

¹⁰ Creşterea rapidă a numărului de închinători adevăraţi în secolul al XX-lea este un indiciu al binecuvântării lui Iehova. Fără îndoială că, în calitate de grup, aceşti martori moderni ai suveranităţii lui Dumnezeu au cultivat în inima lor iubire pentru legea lui Iehova. Asemenea psalmistului, ei se simt îndemnaţi să asculte de legea Sa şi depun mărturie în mod fidel „zi şi noapte“ despre gloria lui Iehova. — Apocalipsa 7:15.

Lucrările puternice ale lui Iehova

11, 12. Ce s-a realizat prin miracolele făcute de Isus şi de continuatorii săi?

¹¹ În secolul I e.n., spiritul sfânt le-a dat putere martorilor creştini fideli să facă miracole, care au constituit dovezi puternice că mărturia lor era adevărată. Când era la închisoare, Ioan Botezătorul i-a trimis pe discipoli să-l întrebe pe Isus: „Tu eşti Acela care vine sau să aşteptăm pe altul?“ Isus nu a răspuns nici „da“, nici „nu“, ci a zis: „Duceţi-vă şi spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi: Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sunt curăţiţi, surzii aud, morţii sunt înviaţi şi săracilor li se predică Evanghelia. Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire“ (Matei 11:3–6). Aceste lucrări puternice au servit ca mărturie pentru Ioan că Isus era, într-adevăr, „Acela care vine“. — Faptele 2:22.

¹² În mod asemănător, unii dintre continuatorii lui Isus au vindecat bolnavi şi chiar au înviat morţi (Faptele 5:15, 16; 20:9–12). Aceste miracole au fost ca o mărturie pe care Dumnezeu însuşi a depus-o în folosul lor (Evrei 2:4). De asemenea, aceste lucrări au demonstrat că Iehova este atotputernic. De exemplu, este adevărat că Satan, „Prinţul lumii“, are mijloace de a cauza moarte (Ioan 14:30; Evrei 2:14). Dar când Petru a sculat-o pe fidela Dorca dintre morţi, el a putut face aceasta numai prin puterea lui Iehova, deoarece numai El poate să redea cuiva viaţa. — Psalmii 16:10; 36:9; Faptele 2:25–27; 9:36–43.

13. a) Cum depun şi azi mărturie despre puterea lui Iehova miracolele biblice? b) În ce fel joacă împlinirea profeţiilor un rol important în ce priveşte dovedirea divinităţii lui Iehova?

¹³ Azi nu mai au loc asemenea lucrări miraculoase. Ele şi-au atins scopul (1 Corinteni 13:8). Cu toate acestea, putem beneficia şi azi de faptul că ele sunt consemnate în Biblie şi că despre ele au depus mărturie mulţi martori oculari. Când creştinii de azi atrag atenţia asupra acestor relatări istorice, lucrările respective depun încă o mărturie eficientă despre puterea lui Iehova (1 Corinteni 15:3–6). În plus, în timpul lui Isaia, Iehova a arătat că o profeţie exactă este o dovadă remarcabilă a faptului că El este Dumnezeul adevărat (Isaia 46:8–11). În prezent se împlinesc multe profeţii biblice inspirate de Dumnezeu, o serie dintre ele referindu-se la congregaţia creştină (Isaia 60:8–10; Daniel 12:6–12; Maleahi 3:17, 18; Matei 24:9; Apocalipsa 11:1–13). Pe lângă faptul că precizează că trăim în „zilele din urmă“, împlinirea acestor profeţii confirmă că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat. — 2 Timotei 3:1.

14. Prin ce anume este istoria modernă a Martorilor lui Iehova o puternică mărturie că Iehova este Suveranul Domn?

¹⁴ În concluzie, Iehova mai face lucruri mari şi minunate pentru poporul său. Lumina mereu crescândă cu privire la adevărul biblic este dirijată de spiritul lui Iehova (Psalmul 86:10; Apocalipsa 4:5, 6). Creşterile spectaculoase înregistrate în toată lumea sunt o dovadă a faptului că Iehova ‘grăbeşte aceste lucruri, la timpul lor’ (Isaia 60:22). Când în multe ţări au izbucnit persecuţii aspre pe parcursul ultimelor zile, perseverenţa curajoasă a poporului lui Iehova a fost posibilă datorită ajutorului fortifiant al spiritului sfânt (Psalmul 18:1, 2, 17, 18; 2 Corinteni 1:8–10). Într-adevăr, istoria modernă a Martorilor lui Iehova este ea însăşi o puternică mărturie că Iehova este Suveranul Domn. — Zaharia 4:6.

Vestea bună trebuie predicată

15. Ce mărturie amplă urma să depună congregaţia creştină?

¹⁵ Iehova a numit Israelul ca martor al său pentru naţiuni (Isaia 43:10). Însă numai câtorva israeliţi le-a poruncit Dumnezeu să meargă şi să le predice neisraeliţilor, iar aceasta s-a făcut în general ca să se anunţe judecăţile lui Iehova (Ieremia 1:5; Iona 1:1, 2). Cu toate acestea, profeţiile din Scripturile ebraice arată că, într-o bună zi, Iehova îşi va îndrepta atenţia spre toate naţiunile, lucru pe care l-a făcut prin Israelul spiritual al lui Dumnezeu (Isaia 2:2–4; 62:2). Înainte de a se urca la cer, Isus le-a poruncit continuatorilor săi: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate popoarele [naţiunile, NW]“ (Matei 28:19). În timp ce Isus îşi concentrase atenţia asupra ‘oilor pierdute ale casei lui Israel’, continuatorii săi au fost trimişi la „toate naţiunile“, ba chiar „până la marginile pământului“ (Matei 15:24; Faptele 1:8). Mărturia creştină urma să fie auzită de toată omenirea.

16. Ce însărcinare a îndeplinit congregaţia creştină din secolul I e.n., şi în ce măsură?

¹⁶ Pavel a arătat că a înţeles bine lucrul acesta. În anul 61 e.n., el a putut spune că vestea bună ‘dădea roade şi mergea crescând în toată lumea’. Vestea bună nu a fost predicată doar unei naţiuni sau unei secte, cum era cea care practica ‘închinarea la îngeri’, ci, în mod deschis, „a fost vestită întregii creaţii de sub cer“ (Coloseni 1:6, 23; 2:13, 14, 16–18). Astfel, Israelul lui Dumnezeu din secolul I e.n. şi-a îndeplinit însărcinarea de a ‘vesti virtuţile Celui care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată’.

17. Cum continuă să se împlinească pe scară largă profeţia din Matei 24:14?

¹⁷ Totuşi, lucrarea de predicare din secolul I e.n. a fost numai un preludiu la ceea ce urma să se realizeze pe parcursul ultimelor zile. Îndreptându-şi atenţia în mod deosebit asupra timpului nostru, Isus a zis: „Evanghelia aceasta a împărăţiei va fi predicată în toată lumea ca o mărturie pentru toate popoarele. Şi atunci va veni sfârşitul“ (Matei 24:14; Marcu 13:10). S-a împlinit această profeţie? Categoric, da! De la un început modest în 1919, predicarea veştii bune s-a extins acum în peste 230 de ţări. Se depune mărturie în regiunile îngheţate ale Nordului şi în ţinuturile fierbinţi şi umede de la tropice. Sunt parcurse continente uriaşe şi sunt căutate insule îndepărtate ca să li se depună mărturie locuitorilor acestora. Vestea bună continuă să fie predicată chiar şi acolo unde au loc mari conflicte, cum este, de exemplu, războiul din Bosnia şi Herţegovina. Ca şi în secolul I e.n., mărturia dă roade „în toată lumea“. Vestea bună este anunţată în mod deschis „întregii creaţii de sub cer“. Ce rezultate s-au obţinut? În primul rând au fost adunaţi cei care au mai rămas din Israelul lui Dumnezeu — „din orice seminţie, de orice limbă, din orice popor şi din orice neam“. În al doilea rând, au început să fie aduse „din orice neam, din orice seminţie, din orice popor şi de orice limbă“ milioanele de membri ai ‘marii mulţimi’ (Apocalipsa 5:9; 7:9). Profeţia din Matei 24:14 continuă să se împlinească pe scară largă.

18. Numiţi câteva lucruri care se realizează prin predicarea mondială a veştii bune.

¹⁸ Predicarea veştii bune în toată lumea ajută să se dovedească faptul că prezenţa lui Isus ca rege a început (Matei 24:3). Pe lângă aceasta, ea este mijlocul principal prin care se efectuează „secerişul pământului“, deoarece ea îndreaptă atenţia oamenilor spre singura speranţă adevărată a omenirii: Regatul lui Iehova (Apocalipsa 14:15, 16). Întrucât numai creştinii adevăraţi participă la predicarea veştii bune, această lucrare importantă ajută să se facă deosebire între creştinii adevăraţi şi cei falşi (Maleahi 3:18). În felul acesta, ea are drept rezultat salvarea celor care predică, precum şi a celor care reacţionează pozitiv (1 Timotei 4:16). Dar lucrul cel mai important este că predicarea veştii bune îi aduce laude şi onoare lui Iehova Dumnezeu, adică celui care a poruncit ca ea să fie efectuată, care îi sprijină pe cei care o efectuează şi care face ca ea să rodească. — 2 Corinteni 4:7.

19. Ce hotărâre sunt îndemnaţi să manifeste toţi creştinii când intră în noul an de serviciu?

¹⁹ Nu e de mirare că apostolul Pavel s-a simţit îndemnat să spună: „Vai de mine, dacă nu vestesc Evanghelia!“ (1 Corinteni 9:16). Creştinii de azi îi împărtăşesc sentimentele. Este un minunat privilegiu şi o mare responsabilitate faptul de a fi „colaboratori ai lui Dumnezeu“ şi de a răspândi lumina adevărului în această lume întunecată (1 Corinteni 3:9; Isaia 60:2, 3). Lucrarea care a avut un început modest în 1919 a luat acum proporţii uluitoare. Aproape cinci milioane de creştini depun mărturie despre suveranitatea divină în timp ce folosesc peste un miliard de ore anual ca să le aducă altora mesajul de salvare. Ce bucuroşi suntem că participăm la lucrarea de sfinţire a numelui lui Iehova! Când intrăm în anul de serviciu 1996, să fim hotărâţi să nu slăbim pasul. Dimpotrivă, să dăm ascultare mai mult ca oricând cuvintelor adresate de Pavel lui Timotei: „Predică cuvântul, dedică-te stăruitor acestui lucru“ (2 Timotei 4:2; NW). În timp ce facem aşa, ne rugăm din toată inima ca Iehova să continue să ne binecuvânteze eforturile.

Vă amintiţi?

◻ Cine a înlocuit Israelul ca „martor“ al lui Iehova pentru naţiuni?

◻ Cum contribuie conduita creştină la depunerea de mărturie?

◻ De ce sunt studierea Bibliei şi meditarea asupra ei esenţiale pentru martorul creştin?

◻ Cum serveşte istoria modernă a Martorilor lui Iehova ca dovadă că Iehova este Dumnezeul adevărat?

◻ Ce se realizează prin predicarea veştii bune?

[Legenda fotografiilor de la pagina 15]

Nefiind câtuşi de puţin supusă restricţiilor, vestea bună este predicată acum „întregii creaţii de sub cer“.