Ce înseamnă ‘să-i iubești pe dușmanii tăi’?
Răspunsul Bibliei
În celebra Predică de pe munte, Isus a zis: „Să-i iubiți pe dușmanii voștri”. (Matei 5:44; Luca 6:27, 35) De aici înțelegem că trebuie să-i tratăm cu iubire pe cei care ne urăsc sau se poartă nedrept cu noi.
Isus a arătat iubire față de dușmani iertându-i pe cei care s-au purtat rău cu el. (Luca 23:33, 34) Învățătura de a-ți iubi dușmanii, predată de Isus, este în deplină armonie cu ceea ce e scris în Scripturile ebraice, cunoscute în general ca Vechiul Testament. (Exodul 23:4, 5; Proverbele 24:17; 25:21)
„Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri și să vă rugați pentru cei care vă persecută.” (Matei 5:43, 44)
În acest articol:
De ce să-ți iubești dușmanii?
Dumnezeu ne dă cel mai bun exemplu. Dumnezeu „este bun cu cei nerecunoscători și răi”. (Luca 6:35) „El face să răsară soarele său . . . peste cei răi.” (Matei 5:45)
Iubirea poate schimba atitudinea unui dușman. Biblia ne îndeamnă să-i tratăm cu bunătate pe dușmanii noștri, spunând că în acest mod ‘vom îngrămădi cărbuni aprinși pe capul lor’. (Proverbele 25:22) Această metaforă face referire la procesul de topire a minereurilor pentru a extrage metale prețioase. Astfel, dacă suntem buni cu cineva care ne urăște, îi putem topi în sens metaforic mânia și putem scoate ce e mai bun din el.
Modalități de a ne iubi dușmanii
„Să le faceți bine celor ce vă urăsc.” (Luca 6:27) „Dacă dușmanului tău îi este foame, dă-i să mănânce, dacă îi este sete, dă-i să bea”, se spune în Biblie. (Romani 12:20) Poți arăta iubire față de dușmani și în alte moduri, aplicând Regula de aur, așa cum este ea cunoscută: „Ceea ce vreți să vă facă vouă oamenii faceți-le voi lor”. (Luca 6:31)
„Să-i binecuvântați pe cei care vă blestemă.” (Luca 6:28) Îi binecuvântăm pe dușmani când le vorbim cu amabilitate și cu considerație, chiar dacă ei ne vorbesc urât. Biblia spune: „Nu plătiți cu . . . insultă pentru insultă, ci răspundeți cu o binecuvântare”. (1 Petru 3:9) Acest sfat ne poate ajuta să întrerupem cercul vicios al urii.
„Să vă rugați pentru cei care vă insultă.” (Luca 6:28) Dacă cineva te insultă, ‘nu-i întoarce rău pentru rău’. (Romani 12:17) Dimpotrivă, roagă-l pe Dumnezeu să-l ierte. (Luca 23:34; Faptele 7:59, 60) În loc să te răzbuni, lasă lucrurile în mâna lui Dumnezeu, care va rezolva situația potrivit normelor sale de dreptate perfecte. (Leviticul 19:18; Romani 12:19)
„Continuați să-i iubiți pe dușmanii voștri, să le faceți bine celor ce vă urăsc, să-i binecuvântați pe cei care vă blestemă și să vă rugați pentru cei care vă insultă.” (Luca 6:27, 28)
Să fiți ‘răbdători și buni.’ (1 Corinteni 13:4) În bine-cunoscuta descriere pe care a făcut-o iubirii, apostolul Pavel a folosit o formă a aceluiași cuvânt grecesc (agápē) care apare în Matei 5:44 și în Luca 6:27, 35. Noi arătăm acest tip de iubire creștină chiar și față de dușmani fiind răbdători și buni, nu invidioși, aroganți sau nepoliticoși.
„Iubirea este răbdătoare și bună. Iubirea nu este invidioasă, nu se laudă, nu se îngâmfă, nu se comportă indecent, nu își caută propriile interese, nu se irită ușor. Nu ține cont de răul suferit. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură cu adevărul. Îndură totul, crede totul, speră totul, suportă totul. Iubirea nu dă greș niciodată.” (1 Corinteni 13:4-8)
Ar trebui să mergem la război împotriva dușmanilor noștri?
Nu, întrucât Isus și-a învățat continuatorii să nu lupte împotriva dușmanilor lor. De exemplu, când i-a avertizat că Ierusalimul urma să fie atacat, el nu le-a spus să rămână în oraș și să lupte, ci să fugă. (Luca 21:20, 21) În plus, Isus i-a spus apostolului Petru: „Pune-ți sabia la loc, pentru că toți cei care iau sabia de sabie vor muri”. (Matei 26:52) Atât Biblia, cât și istoricii arată că, în secolul I, continuatorii lui Isus nu au mers la război împotriva dușmanilor lor.a (2 Timotei 2:24)
Concepții greșite despre ce înseamnă a-ți iubi dușmanii
Concepție greșită: Legea lui Dumnezeu le cerea israeliților să-și urască dușmanii.
Adevăr: În Legea mozaică nu exista o astfel de poruncă. De fapt, ea le cerea israeliților să-și iubească semenii. (Leviticul 19:18) Termenul „semen” se referea la toți ceilalți oameni, însă unii iudei au restrâns sensul, considerând că se referea doar la conaționalii lor și că neiudeii le erau dușmani, care trebuiau urâți. (Matei 5:43, 44) Isus le-a corectat punctul de vedere spunându-le pilda despre bunul samaritean. (Luca 10:29-37)
Concepție greșită: A-ți iubi dușmanii înseamnă a aproba conduita lor greșită.
Adevăr: Biblia arată că poți iubi o persoană fără să-i aprobi conduita greșită. De exemplu, Isus a condamnat violența, dar s-a rugat pentru cei care urmau să-l execute. (Luca 23:34) El ura păcatul, dar și-a dat viața pentru păcătoși. (Ioan 3:16; Romani 6:23)
a În cartea The Rise of Christianity, de Ernest William Barnes, se spune: „O examinare atentă a tuturor informațiilor disponibile arată că, până în timpul lui Marcus Aurelius [care a domnit între anii 161 și 180 e.n.], niciun creștin nu a devenit soldat; și niciun soldat, după ce a devenit creștin, nu a rămas în serviciul militar”.