Când „vântul ne este împotrivă“

Relatând întâmplarea prin care au trecut discipolii lui Isus în timp ce se străduiau să traverseze Marea Galileii într-o corabie, evanghelistul Marcu spune că ei „se munceau cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă“. Când se afla încă pe ţărm, Isus a văzut în ce situaţie disperată se aflau ei şi, în mod miraculos, a mers pe mare pentru a-i ajunge. Când s-a suit la ei în corabie, vântul s-a potolit. — Marcu 6:48–51.

Acelaşi scriitor biblic a consemnat că într-o ocazie precedentă „s-a stârnit o mare furtună de vânt“. Văzând aceasta, Isus „a certat vântul şi . . . vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare“. — Marcu 4:37–39.

Deşi azi nu avem privilegiul de a fi martori la asemenea evenimente miraculoase, din ele putem învăţa multe lucruri. Întrucât suntem oameni imperfecţi şi trăim în timpuri periculoase, noi nu suntem imuni la vântul adversităţii (2 Timotei 3:1–5). De fapt, uneori simţim probabil că suferinţa produsă de unele încercări cu care ne confruntăm atinge intensitatea unei furtuni. Totuşi uşurarea este posibilă! Isus adresează invitaţia: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă“. — Matei 11:28.

Când avem impresia că „vântul ne este împotrivă“, putem simţi în inimă „o linişte mare“. Cum anume? Încrezându-ne în promisiunile infailibile ale lui Iehova Dumnezeu. — Compară cu Isaia 55:9–11; Filipeni 4:5–7.