CÂND un discipol i-a cerut lui Isus îndrumare cu privire la rugăciune, Isus nu a refuzat să i-o dea. Conform cu Luca 11:2–4, Isus a răspuns: „Când vă rugaţi, să ziceţi: «Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator; şi nu ne duce în ispit㻓. Aceasta este cunoscută în general ca Rugăciunea Domnului sau Tatăl nostru. Ea transmite o mulţime de informaţii.

Mai întâi, chiar primul cuvânt ne spune cui trebuie să ne adresăm rugăciunile: Tatălui nostru. Să observăm că Isus a exclus posibilitatea de a ne ruga unei alte persoane, imagini, unui „sfânt“ sau chiar lui. În fond, Dumnezeu declarase: „Slava Mea n-o voi da altuia, nici cinstea Mea idolilor ciopliţi“ (Isaia 42:8). Prin urmare, rugăciunile îndreptate spre altcineva sau altceva decât Tatăl nostru ceresc nu sunt ascultate de el, indiferent cât de sincer ar fi închinătorul. În Biblie, numai Iehova Dumnezeu este numit ‘Cel care ascultă rugăciunea’. — Psalmul 65:2.

Poate că unii spun că „sfinţii“ acţionează doar ca mijlocitori între om şi Dumnezeu. Însă Isus însuşi a învăţat următoarele: „Eu sunt calea şi adevărul şi viaţa; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie preamărit în Fiul“ (Ioan 14:6, 13). Astfel, Isus a exclus ideea că cineva numit sfânt ar putea servi ca mijlocitor. Observaţi totodată ce a spus apostolul Pavel cu privire la Cristos: „Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi“. ‘El trăieşte pururea, ca să mijlocească pentru cei care se apropie prin El de Dumnezeu.’ — Romani 8:34; Evrei 7:25.

Numele care trebuie să fie sfinţit

Următoarele cuvinte din rugăciunea lui Isus au fost: „Sfinţească-se Numele Tău“. Cum ar putea cineva să sfinţească, sau să pună deoparte, numele lui Dumnezeu dacă nici nu l-a cunoscut şi nu l-a folosit? În „Vechiul Testament“, Dumnezeu este menţionat cu numele său personal, Iehova, de peste 6 000 de ori.

O notă de subsol de la Exodul 6:3 din Biblia catolică Douay Version spune referitor la numele lui Dumnezeu: „Anumiţi biblişti moderni au format numele de Iehova . . . , deoarece adevărata pronunţare a numelui [lui Dumnezeu], care apare în textul ebraic, s-a pierdut, nemaifiind utilizată de mult timp“. Prin urmare, versiunea catolică New Jerusalem Bible foloseşte numele Yahweh. Deşi unii erudiţi preferă forma „Yahweh“, „Iehova“ este un mod legitim de pronunţare a numelui divin şi de mult intrat în uz în limba română. Alte limbi au propriul lor mod de pronunţare a numelui divin. Cel mai important lucru este să folosim numele în aşa fel încât să-l sfinţim. V-a învăţat biserica dumneavoastră să folosiţi numele Iehova în rugăciune?

Subiecte potrivite pentru rugăciune

În continuare, Isus şi-a învăţat discipolii să se roage: „Vie împărăţia Ta“. Evanghelia după Matei adaugă cuvintele: „Facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“ (Matei 6:10). Împărăţia, sau Regatul, lui Dumnezeu este un guvern încredinţat lui Isus Cristos (Isaia 9:6, 7). Potrivit profeţiilor biblice, acest guvern va înlătura în curând toate guvernele omeneşti şi va inaugura o eră de pace mondială (Psalmul 72:1–7; Daniel 2:44; Apocalipsa 21:3–5). Ca urmare, adevăraţii creştini fac din venirea Regatului un subiect frecvent de rugăciune. V-a învăţat biserica dumneavoastră să procedaţi astfel?