Reacția lui Isus la moartea lui Lazăr dezvăluie sentimentele deosebit de tandre manifestate de Fiul lui Dumnezeu. Emoțiile puternice pe care le-a resimțit cu această ocazie indică cu claritate că era animat de dorința puternică de a-i învia pe cei morți. Iată ce citim în acest sens: „Maria, când a ajuns în locul unde era Isus și l-a văzut, a căzut la picioarele lui, zicându-i: «Doamne, dacă ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit!» Când a văzut-o plângând și i-a văzut plângând și pe iudeii care veniseră cu ea, a gemut în spirit și s-a tulburat. Și a întrebat: «Unde l-ați pus?» Ei i-au zis: «Doamne, vino și vezi». Lui Isus i-au dat lacrimile. De aceea, iudeii au început să zică: «Iată, câtă afecțiune avea pentru el!»”. (Ioan 11:32-36)

Compasiunea sinceră manifestată de Isus este redată aici prin trei expresii: „a gemut”, „s-a tulburat” și „i-au dat lacrimile”. Termenii din limba originală folosiți pentru relatarea acestei emoționante scene indică faptul că Isus a fost atât de profund mișcat de moartea iubitului său prieten Lazăr și de înfățișarea surorilor lui Lazăr care plângeau, încât ochii I se umpluseră de lacrimi.a

Dar un lucru deosebit de important este faptul că, anterior, Isus adusese deja la viață alte două persoane. Și era absolut hotărât să facă același lucru și în cazul lui Lazăr. (Ioan 11:11, 23, 25) Cu toate acestea, lui Isus „i-au dat lacrimile”. Totuși, aducerea oamenilor la viață nu era pentru Isus o simplă rutină. Sentimentele profunde și delicate manifestate de el cu această ocazie indică cu claritate faptul că Isus dorea cu ardoare să anuleze prejudiciile cauzate de moarte.