Ei au făcut voinţa lui Iehova
Dând ascultare cuvintelor de rămas bun ale lui Isus
ÎN SEARA zilei de 14 Nisan a anului 33 e.n., Isus Cristos şi cei 11 apostoli fideli s-au pus la masă în camera de sus a unei case din Ierusalim. Conştient de iminenţa morţii sale, el le-a spus: „Mai sunt puţin cu voi“ (Ioan 13:33). De fapt, Iuda Iscarioteanul plecase deja ca să comploteze cu oamenii răi care doreau moartea lui Isus.
Nici unul din camera aceea nu simţea urgenţa situaţiei mai mult decât Isus. El ştia bine că se afla în pragul suferinţei. Isus ştia, de asemenea, că apostolii îl vor abandona chiar în noaptea aceea (Matei 26:31; Zaharia 13:7). Întrucât aceasta era ultima ocazie dinaintea morţii sale în care Isus putea vorbi cu apostolii, putem fi siguri că cuvintele sale de rămas bun s-au concentrat asupra unor chestiuni de cea mai mare importanţă.
„Să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“
Împreună cu apostolii săi fideli, Isus a instituit o nouă sărbătoare care lua locul Paştelui evreiesc. Apostolul Pavel a numit-o „cina Domnului“ (1 Corinteni 11:20). Luând o pâine nedospită, Isus a spus o rugăciune. Apoi a rupt pâinea şi le-a dat-o apostolilor. „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu“, a spus el. Apoi a luat un pahar cu vin, a rostit o rugăciune de mulţumire şi li l-a dat apostolilor, zicând: „Beţi toţi din el, căci acesta este sângele Meu, al legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor“. — Matei 26:26–28.
Care era semnificaţia acestui eveniment? Aşa cum a menţionat Isus, pâinea reprezenta trupul său fără păcat (Evrei 7:26; 1 Petru 2:22, 24). Vinul simboliza sângele vărsat al lui Isus, care avea să facă posibilă iertarea păcatelor. Sângele său de jertfă valida, totodată, noul legământ dintre Iehova Dumnezeu şi cei 144 000 de oameni care vor domni, în final, cu Isus în ceruri (Evrei 9:14; 12:22–24; Apocalipsa 14:1). Invitându-i să se împărtăşească din această cină, Isus le-a arătat apostolilor că vor avea parte alături de el în Regatul ceresc.
Cu privire la această cină comemorativă, Isus a poruncit: „Să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea!“ (Luca 22:19). Da, Cina Domnului avea să fie un eveniment anual, aşa cum fusese Paştele. În timp ce Paştele comemora eliberarea israeliţilor din sclavia Egiptului, Cina Domnului avea să se concentreze asupra unei eliberări mult mai mari: eliberarea omenirii răscumpărabile din sclavia păcatului şi a morţii (1 Corinteni 5:7; Efeseni 1:7). În plus, celor care urmau să se împărtăşească din pâinea şi vinul simbolice avea să li se aducă aminte de viitoarele lor privilegii de regi şi preoţi în Regatul ceresc al lui Dumnezeu. — Apocalipsa 20:6.
Moartea lui Isus Cristos a fost, cu adevărat, cel mai important eveniment din istoria umană. Cei care apreciază ce a făcut Isus respectă porunca sa privitoare la Cina Domnului: „Să faceţi lucrul acesta în amintirea Mea“. Martorii lui Iehova comemorează moartea lui Isus în fiecare an, în ziua care corespunde datei de 14 Nisan. În 1996, această zi cade pe 2 aprilie, după apusul soarelui. Sunteţi invitat cu căldură să asistaţi la Sala Regatului din zona dumneavoastră.
„Vă dau o poruncă nouă“
Pe lângă faptul că a instituit Cina Domnului, Isus avea câteva sfaturi de despărţire pentru apostoli. În pofida instruirii excelente pe care o primiseră, aceşti bărbaţi mai aveau încă multe de învăţat. Ei nu discernuseră în mod deplin scopul lui Dumnezeu cu privire la Isus, la ei înşişi sau la viitor. Însă Isus nu a încercat să clarifice toate problemele în acel moment (Ioan 14:26; 16:12, 13). În schimb, el a vorbit despre ceva foarte important. „Vă dau o poruncă nouă, a spus el: Să vă iubiţi unul pe altul. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul!“ Apoi, Isus a adăugat: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste între voi“. — Ioan 13:34, 35.
În ce sens era aceasta „o poruncă nouă“? De fapt, Legea mozaică poruncea: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi“ (Leviticul 19:18). Însă Isus le-a cerut continuatorilor săi să manifeste o iubire marcată de sacrificiu de sine, care să meargă până acolo încât să renunţe la propria viaţă în favoarea celorlalţi creştini. Bineînţeles, ‘legea iubirii’ era valabilă şi în situaţii mai puţin dramatice. Un continuator al lui Isus Cristos urma să ia iniţiativa în a manifesta iubire în toate situaţiile, ajutându-i pe alţii atât în privinţă spirituală, cât şi în alte privinţe. — Galateni 6:10.
În ultima noapte a vieţii sale pământeşti, iubirea l-a îndemnat pe Isus să se roage lui Iehova Dumnezeu în favoarea discipolilor săi. În parte, el s-a rugat: „Ei sunt în lume şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte în Numele Tău pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una ca Noi“ (Ioan 17:11). Este remarcabil faptul că, în această implorare adresată Tatălui său, Isus s-a rugat pentru unitatea continuatorilor săi, unitate marcată de iubire (Ioan 17:20–23). Ei trebuiau să se ‘iubească unii pe alţii aşa cum i-a iubit Isus’. — Ioan 15:12.
Apostolii fideli au dat ascultare cuvintelor de rămas bun ale lui Isus. Şi noi ar trebui să ne conformăm poruncilor sale. În aceste ‘zile din urmă’ critice este mai important ca oricând să existe iubire şi unitate între închinătorii adevăraţi (2 Timotei 3:1). De fapt, adevăraţii creştini ascultă de poruncile lui Isus şi manifestă iubire frăţească. Aceasta include respectarea poruncii sale de a celebra Cina Domnului.