Dezvoltarea logică a materialului

ÎNAINTE de a-ţi structura materialul după o anumită logică trebuie să-ţi cunoşti bine obiectivul. Vrei doar să informezi cu privire la un subiect, de exemplu o doctrină, o atitudine, o calitate, o anumită conduită sau un mod de viaţă? Intenţionezi să susţii sau să conteşti o idee? Doreşti să cultivi apreciere faţă de ceva sau să îndemni la acţiune pe cineva? Pentru a-ţi prezenta materialul în aşa fel încât să producă efectul scontat, trebuie să ţii cont de atitudinea şi de cunoştinţele pe care le are deja auditoriul cu privire la subiect. Apoi, aranjează-ţi materialul în aşa mod încât să-ţi poţi realiza obiectivul propus.

Referitor la ministerul efectuat de Saul (Pavel) în Damasc, Faptele 9:22 relatează că apostolul „îi uluia pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedind în mod logic că acesta este Cristosul“. În ce constau aceste dovezi logice? Aşa cum reiese din relatarea despre lucrarea pe care a îndeplinit-o mai târziu în Antiohia şi în Tesalonic, Pavel s-a bazat la început pe faptul că iudeii acceptau Scripturile ebraice şi că afişau credinţă în ceea ce spuneau ele despre Mesia. Apoi, Pavel a ales din Scripturi fragmentele care se refereau la viaţa şi la ministerul lui Mesia. El a citat versetele respective şi le-a comparat cu evenimentele din viaţa lui Isus. În cele din urmă, el a prezentat concluzia evidentă că Isus este Cristosul, sau Mesia (Fap. 13:16–41; 17:2, 3). Dacă şi tu vei expune adevărul biblic într-un mod logic, vei avea putere de convingere.

Structurează-ţi materialul. Un material poate fi structurat în diverse moduri logice. La nevoie, ai putea să combini mai multe metode. Să analizăm câteva dintre acestea.

După subiect. Aceasta presupune structurarea materialului pe secţiuni, fiecare secţiune contribuind la realizarea obiectivului pe care ţi l-ai propus. Aceste secţiuni pot fi ideile principale care concură la înţelegerea temei. Sau pot fi nişte argumente pertinente care susţin sau combat o idee. În funcţie de auditoriu sau de obiectivul propus, poţi adăuga sau omite anumite idei chiar dacă au legătură cu subiectul.

Să observăm următorul model de aranjare după subiect. O prezentare scurtă referitoare la numele lui Dumnezeu ar putea arăta: 1) de ce este important să cunoaştem numele lui Dumnezeu, 2) care este numele lui Dumnezeu şi 3) cum putem onora acest nume.

Putem învăţa multe despre structurarea unui material în funcţie de subiect făcând o analiză atentă a publicaţiilor editate de „sclavul fidel şi prevăzător“ pentru studiile biblice la domiciliu (Matei 24:45). În general, aceste publicaţii cuprind o serie de teme menite a-i ajuta pe elevi să-şi facă o imagine de ansamblu asupra adevărurilor biblice fundamentale. Publicaţiile mai cuprinzătoare au subtitluri care împart capitolele în fragmente. Subiectul fiecărui subtitlu îl pregăteşte pe elev pentru informaţiile de la următoarele subtitluri şi contribuie la crearea unei imagini generale asupra textului.

Cauză-efect. O altă metodă de prezentare a informaţiilor într-un mod logic este aceea de a-ţi formula argumentaţia conform principiului cauză-efect.

Această metodă de abordare ar putea fi eficientă când te adresezi unui grup sau unui individ care trebuie să înţeleagă mai bine consecinţele anumitor acţiuni prezente sau viitoare. În Proverbele, capitolul 7 ni se oferă un excelent exemplu în acest sens. Capitolul descrie deosebit de sugestiv modul în care un tânăr lipsit de experienţă şi „fără minte“ (cauza) s-a încurcat cu o prostituată, suferind consecinţe dezastruoase (efectul). — Prov. 7:7.

Pentru a accentua şi mai bine ideea, ai putea pune în antiteză consecinţele grave de care au parte cei ce deviază de la căile lui Iehova şi rezultatele pozitive de care se bucură cei ce ascultă de Iehova. Îndemnat fiind de spiritul lui Iehova, Moise s-a folosit de o astfel de antiteză când i-a vorbit naţiunii Israel înainte de intrarea în Ţara Promisă. — Deut., cap. 28.

Uneori este mai bine să-ţi începi discursul descriind o situaţie (efectul) şi prezentând apoi factorii care au generat-o (cauza). Aceasta presupune de obicei o abordare de tip problemă-soluţie.

Problemă-soluţie. Când discuţi cu oamenii în ministerul de teren despre o problemă ce-i preocupă şi le spui că există o soluţie salutară, îi poţi determina să asculte. Această problemă poate fi adusă în discuţie de tine sau de interlocutor.

De exemplu, te-ai putea referi la faptul că oamenii îmbătrânesc şi mor, la creşterea delincvenţei sau la răspândirea pe scară largă a nedreptăţii. Nu este nevoie să te lansezi într-o discuţie prea amplă pentru a demonstra existenţa acestui gen de probleme, întrucât ele sunt evidente. Fă doar o referire la problemă şi prezintă în continuare soluţia oferită de Biblie.

Problema ar putea fi însă şi una strict personală, de exemplu dificultăţile pe care le întâmpină un părinte fără partener, descurajarea provocată de o boală gravă sau suferinţa cauzată de tratamentul dur la care este supusă o persoană. Pentru a-ţi ajuta cât mai bine interlocutorul, trebuie să fii mai întâi un bun ascultător. Biblia conţine soluţii valoroase la toate aceste probleme; dar trebuie folosite cu discernământ. Pentru ca discuţia să-i fie cât mai utilă interlocutorului, trebuie să fii realist. Specifică dacă te referi la o soluţie permanentă, la o ameliorare de scurtă durată sau doar la cum se poate îndura o situaţie ce nu poate fi schimbată în acest sistem de lucruri. Cu alte cuvinte, asigură-te că argumentul biblic pe care îl prezinţi este suficient pentru a-ţi susţine concluzia. În caz contrar, s-ar putea ca soluţia pe care o propui să nu-i pară deloc logică interlocutorului.

În ordine cronologică. Anumite materiale se pretează la o abordare cronologică. De exemplu, în cartea Exodul, cele zece plăgi sunt descrise în ordinea în care au avut loc. În Evrei, capitolul 11, lista cu bărbaţii şi femeile ce au avut o credinţă exemplară este prezentată de apostolul Pavel în ordine cronologică.

Dacă evoci anumite evenimente din trecut în ordine cronologică, îţi vei ajuta auditoriul să înţeleagă cauza anumitor situaţii. Această metodă se pretează atât la evenimentele istoriei moderne, cât şi la cele din timpurile biblice. În felul acesta, poţi să combini metoda analizei cronologice cu raţionamentul cauză-efect. Dacă intenţionezi să vorbeşti despre evenimentele care, potrivit Bibliei, se vor întâmpla în viitor, prezentarea cronologică este, poate, cea mai indicată, pentru că îi ajută pe ascultători să te urmărească mai uşor şi să reţină informaţiile pe care li le furnizezi.

Totuşi, abordarea cronologică nu se cere întotdeauna chiar de la început. În unele situaţii e mai eficient să începi prezentând un anumit eveniment important. De exemplu, când aminteşti o experienţă, ai putea începe menţionând cum a fost pusă la încercare integritatea cuiva faţă de Dumnezeu. După ce trezeşti interesul publicului prin relatarea acestui episod, continuă să prezinţi în ordine cronologică împrejurările în care a avut loc acesta.

Foloseşte doar informaţii pertinente. Indiferent de modul în care îţi structurezi materialul, străduieşte-te să foloseşti doar informaţii pertinente. Alegerea lor ar trebui să depindă de temă şi de profilul auditoriului. Pentru o categorie de ascultători, o anumită idee ar putea fi esenţială, în timp ce pentru o altă categorie, aceeaşi informaţie ar putea fi nesemnificativă. De asemenea, trebuie să fii convins că toate părţile materialului de care dispui te vor ajuta să-ţi îndeplineşti obiectivul propus. Altminteri, prezentarea ta, deşi captivantă, nu va produce efectul scontat.

În timp ce faci cercetări, vei găsi o multitudine de informaţii interesante legate de subiectul tău. Câte dintre ele vei folosi? Dacă-ţi vei obosi auditoriul cu prea multe, nu-ţi vei atinge obiectivul. Mai puţine idei, dar bine dezvoltate, vor fi mai uşor de reţinut decât o rafală de informaţii turuite. Evident, aceasta nu înseamnă că nu putem include niciodată unele aspecte interesante. Trebuie doar să fim atenţi să nu ne abatem de la obiectivul propus. Observaţi cu cât tact sunt introduse astfel de detalii în Biblie la Marcu 7:3, 4 şi la Ioan 4:1–3, 7–9.

Când vrei să treci de la o idee la alta, ai grijă să nu o faci atât de brusc, încât auditoriul să piardă firul argumentaţiei. Pentru ca ideile să se îmbine armonios, va trebui să creezi o anumită punte de legătură între ele — o propoziţie sau o frază. În multe limbi, cuvintele de legătură sunt folosite pentru a indica relaţia dintre ideea nou-enunţată şi ideile precedente.

Folosind un material adecvat şi structurându-l în ordine logică, vei reuşi să-ţi realizezi obiectivul propus.