Watchtower – BIBLIOTECĂ ONLINE
Watchtower
BIBLIOTECĂ ONLINE
Română
  • BIBLIA
  • PUBLICAȚII
  • ÎNTRUNIRI
  • bt cap. 3 pag. 20–27
  • „Toți s-au umplut de spirit sfânt”

Nu este disponibil niciun material video.

Ne pare rău, a apărut o eroare la încărcarea materialului video.

  • „Toți s-au umplut de spirit sfânt”
  • Să depunem „o mărturie temeinică“ despre Regatul lui Dumnezeu
  • Subtitluri
  • Materiale similare
  • „Toți erau împreună în același loc” (Faptele 2:1-4)
  • „Fiecare îi auzea vorbind în limba lui” (Faptele 2:5-13)
  • „Petru s-a ridicat în picioare” (Faptele 2:14-37)
  • „Fiecare dintre voi să fie botezat” (Faptele 2:38-47)
  • Petru predică la Penticostă
    Turnul de veghere anunță Regatul lui Iehova – 1996
  • Creştinismul se răspândeşte printre evreii din secolul I
    Turnul de veghe anunță Regatul lui Iehova – 2005
  • Pont
    Perspicacitate pentru înțelegerea Scripturilor, volumul 2
  • Întrebări de la cititori
    Turnul de veghe anunță Regatul lui Iehova – 2003
Vedeți mai multe
Să depunem „o mărturie temeinică“ despre Regatul lui Dumnezeu
bt cap. 3 pag. 20–27

CAPITOLUL 3

„Toți s-au umplut de spirit sfânt”

Rezultatele turnării spiritului sfânt la Penticostă

Faptele 2:1-47

1. Descrieți atmosfera de la Sărbătoarea Penticostei.

ESTE o dimineață plăcută de primăvară din anul 33 e.n. Străzile Ierusalimului sunt inundate de mulțimi gălăgioase.a De la altarul templului se înalță fumul jertfelor, în timp ce leviții cântă psalmii Hallel (Psalmii 113–118), probabil în stil antifonic: o voce sau mai multe cântă un vers, iar un cor răspunde cu alt vers. Vizitatorii au venit de departe, din Elam, din Mesopotamia, din Capadocia, din Pont, din Egipt și din Roma.b Au călătorit mult pentru a fi prezenți la această ocazie specială, Penticosta, numită și „ziua primelor roade coapte”. (Num. 28:26) Această sărbătoare anuală marchează sfârșitul secerișului orzului și începutul secerișului grâului. Este o zi plină de veselie.

Hartă cu locurile de unde proveneau cei care au auzit vestea bună la Penticosta din 33 e.n. 1) Regiuni: Libia, Egipt, Etiopia, Bitinia, Pont, Capadocia, Iudeea, Mesopotamia, Babilonia, Elam, Media și Parția. 2) Orașe: Roma, Alexandria, Memfis, Antiohia (din Siria), Ierusalim și Babilon. 3) Mări: Marea Mediterană, Marea Neagră, Marea Roșie, Marea Caspică și Golful Persic.

IERUSALIMUL, CENTRUL IUDAISMULUI

Majoritatea evenimentelor descrise în primele capitole ale cărții Faptele au avut loc în Ierusalim. Acest oraș este situat între culmile lanțului muntos central al Iudeei, la aproximativ 55 km est de Marea Mediterană. Istoria orașului ne poartă până în anul 1070 î.e.n., când regele David a cucerit fortăreața de pe muntele Sion. Orașul care s-a dezvoltat în jurul acestei fortărețe a devenit capitala Israelului antic.

Lângă muntele Sion, se află muntele Moria, unde, potrivit tradiției antice evreiești, Avraam a fost gata să-l jertfească pe fiul său Isaac. Acest episod s-a petrecut cu aproximativ 1 900 de ani înainte de evenimentele descrise în Faptele. Ierusalimul a ajuns să includă muntele Moria când Solomon a construit primul templu al lui Iehova pe vârful acestuia. Templul a devenit centrul închinării la Iehova și al vieții sociale evreiești.

La templul din Ierusalim se adunau cu regularitate evreii credincioși din toate colțurile lumii ca să aducă jertfe, să i se închine lui Iehova și să participe la sărbătorile anuale. Ei respectau astfel porunca lui Dumnezeu: „De trei ori pe an, toți bărbații tăi să se prezinte înaintea lui Iehova, Dumnezeul tău, în locul pe care îl va alege el”. (Deut. 16:16) Tot în Ierusalim se afla și sediul Marelui Sanhedrin, care era instanța supremă a evreilor și consiliul administrativ național.

2. Ce evenimente uluitoare au avut loc la Penticosta din 33 e.n.?

2 În această zi, urmează să se întâmple ceva ce va uimi oamenii secole la rând. Pe la ora 9, din cer se aude deodată „un zgomot ca vâjâitul unui vânt puternic”, sau „ca vuietul puternic al unui uragan”. (Fap. 2:2; Noul Testament pe înțelesul tuturor, 1984) Sunetul asurzitor umple casa în care sunt adunați aproximativ 120 de discipoli ai lui Isus. Apoi se petrece un lucru uluitor: apar niște limbi ca de foc, care se așază câte una pe fiecare discipol.c Discipolii ‘se umplu de spirit sfânt’ și încep să vorbească în alte limbi. Când aceștia ies din casa în care s-au întrunit, oamenii veniți la sărbătoare în Ierusalim rămân uimiți pentru că discipolii le vorbesc în limbile lor. Da, fiecare îi aude „vorbind în limba lui”! (Fap. 2:1-6)

3. a) De ce putem spune că la Penticosta din 33 e.n. a avut loc un eveniment deosebit de important pentru închinarea adevărată? b) Ce legătură există între cuvântarea lui Petru și folosirea ‘cheilor Regatului’?

3 Această relatare impresionantă prezintă un eveniment deosebit de important pentru închinarea adevărată: nașterea unei noi națiuni, Israelul spiritual, congregația creștinilor unși. (Gal. 6:16) Mai mult, când s-a adresat mulțimii în acea zi, Petru a folosit prima dintre cele trei ‘chei ale Regatului’. Ele aveau să deschidă calea spre privilegii speciale unor grupuri de oameni. (Mat. 16:18, 19) Prima cheie le-a dat evreilor și prozeliților posibilitatea să accepte vestea bună și să fie unși cu spiritul sfânt al lui Dumnezeu.d Astfel, ei puteau deveni o parte a Israelului spiritual, având speranța de a domni ca regi și preoți în Regatul mesianic. (Rev. 5:9, 10) Cu timpul, acest privilegiu urma să le fie acordat și samaritenilor, iar ulterior oamenilor din națiuni. Ce lecții pot desprinde creștinii de azi din evenimentele importante care au avut loc la Penticosta din 33 e.n.?

„Toți erau împreună în același loc” (Faptele 2:1-4)

4. De ce se poate spune despre congregația creștină din zilele noastre că își are originea în congregația înființată în 33 e.n.?

4 La înființarea ei, congregația creștină număra aproximativ 120 de discipoli care erau „împreună în același loc” – într-o cameră de sus a unei case – și care au fost unși cu spirit sfânt. (Fap. 2:1) Însă, la sfârșitul acelei zile, congregația număra mii de membri botezați. Și acesta nu a fost decât începutul! Congregația creștină continuă să crească în zilele noastre. Această comunitate de bărbați și femei care se tem de Dumnezeu constituie mijlocul prin care ‘vestea bună despre Regat’ continuă să fie „predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate națiunile” înainte să vină sfârșitul actualului sistem. (Mat. 24:14)

5. De ce binecuvântări se bucurau cei ce făceau parte din congregația creștină în secolul I, lucru valabil și în prezent?

5 În plus, congregația creștină avea să constituie o sursă de forță spirituală pentru membrii ei: pentru cei unși, iar, mai târziu, și pentru „alte oi”. (Ioan 10:16) În scrisoarea către creștinii din Roma, Pavel a arătat cât de mult aprecia sprijinul pe care membrii congregației și-l acordau unii altora: „Doresc mult să vă văd, ca să vă dau un dar spiritual pentru întărirea voastră sau, mai degrabă, ca să ne încurajăm reciproc, fiecare prin credința celuilalt, eu prin a voastră și voi prin a mea”. (Rom. 1:11, 12)

ROMA, CAPITALA UNUI IMPERIU

În perioada în care s-au petrecut evenimentele relatate în cartea Faptele, Roma era orașul cel mai mare și cel mai important din punct de vedere politic al lumii cunoscute atunci. Era capitala unui imperiu, care, la apogeu, se întindea din Britannia până în nordul Africii și de la Oceanul Atlantic până la Golful Persic.

Roma era un oraș cosmopolit, în care se putea întâlni un amestec de culturi, rase, limbi și superstiții. O rețea de drumuri bine întreținute aducea aici călători și mărfuri din toate colțurile imperiului. Aproape de Roma, era portul Ostia, unde ancorau corăbii ce navigau pe rute comerciale importante și aprovizionau capitala cu alimente și mărfuri de lux.

În secolul I e.n., Roma avea peste un milion de locuitori. Se pare că jumătate din populație era alcătuită din sclavi: infractori condamnați, copii vânduți sau abandonați de părinți și prizonieri luați în timpul campaniilor militare ale legiunilor romane. Printre acești sclavi se numărau și evrei din Ierusalim, care fuseseră aduși la Roma după ce generalul roman Pompei cucerise Ierusalimul în 63 î.e.n.

Cea mai mare parte a populației libere din Roma era foarte săracă, locuind în imobile cu mai multe etaje și depinzând de sprijinul material al statului. Cu toate acestea, împărații au împodobit capitala cu unele dintre cele mai impunătoare edificii publice din câte existaseră până atunci. Printre ele se numărau teatre și stadioane foarte mari, unde se organizau, spre amuzamentul maselor, spectacole, lupte de gladiatori și întreceri de care. Intrarea era liberă.

6, 7. Cum îndeplinește congregația creștină de astăzi misiunea încredințată de Isus de a predica tuturor națiunilor?

6 Astăzi, congregația creștină are aceleași obiective ca în secolul I. Isus le-a încredințat discipolilor o lucrare care, deși nu era ușoară, avea să le aducă multe satisfacții. El le-a spus: „Faceți discipoli din oamenii tuturor națiunilor, botezându-i în numele Tatălui, al Fiului și al spiritului sfânt și învățându-i să respecte tot ce v-am poruncit”. (Mat. 28:19, 20)

7 În prezent, această lucrare se realizează prin intermediul congregației creștine a Martorilor lui Iehova. Desigur, nu este deloc ușor să li se predice oamenilor din toate națiunile. Cu toate acestea, Martorii lui Iehova produc materiale bazate pe Biblie în peste 1 000 de limbi! Participi și tu cu regularitate la întrunirile congregației creștine și la lucrarea de predicare a Regatului și de facere de discipoli? Dacă da, ai toate motivele să fii bucuros, deoarece și tu te numeri printre relativ puținele persoane care au astăzi privilegiul de a depune o mărturie temeinică despre numele lui Iehova.

8. Ce ajutor primim prin intermediul congregației creștine?

8 Pentru a ne ajuta să perseverăm cu bucurie în aceste timpuri critice, Iehova Dumnezeu ne-a dăruit o comunitate mondială de frați. Pavel le-a scris creștinilor evrei: „Să ne interesăm unii de alții ca să ne îndemnăm la iubire și la fapte bune și să nu neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alții, și aceasta cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie!”. (Evr. 10:24, 25) Congregația creștină este un dar de la Iehova prin care putem să-i încurajăm pe alții și, la rândul nostru, să fim încurajați. Să rămânem deci aproape de frații și surorile noastre de credință! Să nu neglijăm niciodată întrunirile creștine!

„Fiecare îi auzea vorbind în limba lui” (Faptele 2:5-13)

Discipoli ai lui Isus predicându-le iudeilor și prozeliților pe o stradă aglomerată.

„Îi auzim vorbind în limbile noastre despre lucrurile mărețe ale lui Dumnezeu.” (Faptele 2:11)

9, 10. Cum s-au pus unii la dispoziție pentru a le predica celor ce vorbesc o altă limbă?

9 Ce entuziasm trebuie să fi cuprins acea mulțime de evrei și prozeliți la Penticosta din 33 e.n.! Probabil că majoritatea celor prezenți vorbeau greaca sau ebraica, limbi cunoscute de mulți la vremea aceea. Însă acum, „fiecare îi auzea [pe discipoli] vorbind în limba lui”. (Fap. 2:6) Faptul că mesajul le-a fost transmis în limba maternă trebuie să le fi sensibilizat inima. Creștinii de azi nu sunt înzestrați cu darul miraculos al vorbirii în limbi. Însă mulți dintre ei s-au pus la dispoziție pentru ca mesajul despre Regat să le fie anunțat oamenilor din toate grupurile naționale. De exemplu, unii au învățat o altă limbă pentru a putea sluji într-o congregație de limbă străină din zona în care locuiesc sau chiar pentru a se muta în altă țară. Deseori, oamenii sunt impresionați de eforturile lor și îi ascultă.

10 De exemplu, Christine a urmat un curs de limbă gujarati împreună cu alți șapte vestitori. La noul ei loc de muncă, a cunoscut o colegă a cărei limbă maternă era gujarati. Când Christine a salutat-o în limba ei maternă, tânăra a rămas uimită și a vrut să știe de ce făcea eforturi să învețe gujarati, o limbă atât de grea. Atunci, Christine a avut ocazia să-i depună o mărturie excelentă, iar tânăra i-a spus: „Înțeleg că trebuie să aveți ceva important de spus!”.

11. Ce putem face pentru a le putea predica mesajul despre Regat oamenilor din alte grupuri lingvistice?

11 Desigur, nu toți putem învăța o altă limbă. Cu toate acestea, toți putem să le predicăm mesajul despre Regat oamenilor din alte grupuri lingvistice. Cum? O modalitate este aceea de a folosi aplicația JW Language® pentru a învăța o formulă de salut simplă într-o limbă străină vorbită frecvent în zona noastră. De asemenea, putem învăța câteva propoziții pentru a le stârni interesul față de adevăr celor ce vorbesc limba respectivă. Am putea să prezentăm site-ul jw.org și, dacă este posibil, să îndreptăm atenția spre varietatea de publicații și videouri existente în limba lor. Folosind aceste instrumente de predare, vom experimenta bucuria pe care au simțit-o creștinii din secolul I când au văzut uimirea străinilor care auzeau vestea bună în limba lor.

EVREII ÎN MESOPOTAMIA ȘI ÎN EGIPT

Într-o carte se spune: „În Mesopotamia, în Media și în Babilonia, trăiau și descendenții evreilor din regatul celor zece triburi [ale Israelului] și din regatul lui Iuda care fuseseră exilați odinioară aici de asirieni și de babilonieni”. (The History of the Jewish People in the Age of Jesus Christ: 175 B.C. – A.D. 135) Potrivit cu Ezra 2:64, din exilul babilonian s-au întors la Ierusalim doar 42 360 de israeliți. Aceasta s-a întâmplat în 537 î.e.n. Istoricul Josephus Flavius afirmă că, în secolul I e.n., „în Babilonia locuiau” zeci de mii de evrei. Aceste comunități au contribuit între secolele al III-lea și al V-lea e.n. la elaborarea lucrării cunoscute ca Talmudul babilonian.

Și în Egipt locuiau mulți evrei. Există documente care atestă prezența lor în această țară încă din secolul al VI-lea î.e.n. În acea perioadă, Ieremia le-a transmis un mesaj evreilor care locuiau în diferite localități de aici, inclusiv în Nof, numit și Memfis. (Ier. 44:1, n.s.) Se pare că mulți se stabiliseră în Egipt în epoca elenistică. Potrivit istoricului Josephus, evreii s-au numărat printre primii coloniști ai orașului Alexandria. Cu timpul, ei au ajuns să ocupe o bună parte a orașului. În secolul I e.n., scriitorul evreu Filon a afirmat că un milion dintre conaționalii săi erau răspândiți pe tot teritoriul Egiptului, de la „granița cu Libia până la granița cu Etiopia”.

„Petru s-a ridicat în picioare” (Faptele 2:14-37)

12. a) Cum a profețit Ioel miracolul care a avut loc la Penticosta din 33 e.n.? b) De ce profeția lui Ioel urma să aibă o împlinire în secolul I?

12 „Petru s-a ridicat în picioare” și s-a adresat acelei mulțimi de oameni de diferite naționalități. (Fap. 2:14) El le-a explicat că Dumnezeu le dăduse discipolilor în mod miraculos capacitatea de a vorbi în limbi, așa cum profețise prin Ioel: „Voi turna spiritul meu peste oameni de orice fel”. (Ioel 2:28) În plus, înainte de a se înălța la cer, Isus le spusese discipolilor săi: „Îl voi ruga pe Tatăl, iar el vă va da un alt ajutor”, ajutor pe care Isus l-a numit „spiritul”. (Ioan 14:16, 17)

13, 14. Cum a reușit Petru să sensibilizeze inima ascultătorilor săi și cum putem să-i imităm exemplul?

13 În încheierea cuvântării sale, Petru a spus cu hotărâre: „Toată casa lui Israel să știe sigur că Dumnezeu l-a făcut Domn și Cristos pe acest Isus pe care voi l-ați țintuit pe stâlp”. (Fap. 2:36) Desigur, majoritatea celor ce-l ascultau pe Petru nu fuseseră de față la uciderea lui Isus pe stâlpul de tortură. Dar, ca națiune, ei purtau o vină colectivă. Să remarcăm însă că Petru li s-a adresat conaționalilor săi cu respect și într-un mod care să le sensibilizeze inima. Petru nu dorea să-i condamne pe ascultătorii săi, ci să-i îndemne la căință. S-au simțit ei jigniți de cuvintele lui? Nicidecum, ci „au fost străpunși în inimă” și au întrebat: „Ce trebuie să facem?”. Modul respectuos de adresare al lui Petru trebuie să fi contribuit la sensibilizarea inimii multora, astfel că aceștia s-au căit. (Fap. 2:37)

14 Și noi putem imita exemplul lui Petru. Când le depunem mărturie altora, nu trebuie să corectăm orice idee exprimată de locatar care nu este în conformitate cu Biblia. Mai degrabă, trebuie să discutăm despre lucruri cu privire la care suntem de aceeași părere. Dacă stabilim o bază comună de discuție, putem aduce apoi cu tact argumente din Cuvântul lui Dumnezeu. Adesea, când adevărurile biblice sunt prezentate într-o manieră pozitivă, cei sinceri sunt mult mai dispuși să ne asculte.

CREȘTINISMUL ÎN PONT

Printre cei ce au ascultat cuvântarea ținută de Petru la Penticosta din 33 e.n. au fost și evrei din Pont, o provincie din nordul Asiei Mici. (Fap. 2:9) Unii dintre aceștia au dus vestea bună în țara lor. Se poate spune acest lucru deoarece printre credincioșii cărora Petru le-a adresat prima sa scrisoare se numărau și cei „răspândiți în Pont”.g (1 Pet. 1:1) În scrisoarea lui Petru, se arată că acești creștini ‘trecuseră prin diferite încercări’ datorită credinței lor. (1 Pet. 1:6) Aceste încercări includeau, probabil, opoziție și persecuții.

Despre încercările la care au fost supuși creștinii din Pont se vorbește și în corespondența dintre Pliniu cel Tânăr, guvernator al provinciei romane Bitinia și Pont, și împăratul Traian. Într-o scrisoare trimisă din Pont în aproximativ 112 e.n., Pliniu spunea că „molima” creștinismului amenința pe oricine, indiferent de sex, vârstă sau rang. Pliniu le dădea celor acuzați că sunt creștini posibilitatea să-și renege credința. Cei ce nu-și renegau credința erau omorâți, dar cei care îl blestemau pe Cristos sau adresau rugăciuni zeilor ori statuii lui Traian erau eliberați. Pliniu a recunoscut: „Nimic nu-i poate determina pe cei ce sunt cu adevărat creștini să facă” asemenea lucruri.

g Termenul grecesc tradus prin „răspândiți” înseamnă, literalmente, „din diaspora”. Acest cuvânt duce cu gândul în primul rând la evrei, ceea ce indică faptul că mulți dintre primii convertiți proveneau din comunitățile evreiești.

„Fiecare dintre voi să fie botezat” (Faptele 2:38-47)

15. a) Ce a spus Petru și cum au reacționat ascultătorii săi? b) Cum a fost posibil ca mii de persoane să fie pregătite pentru botez în aceeași zi în care au auzit vestea bună?

15 În acea zi extraordinară, Penticosta din 33 e.n., Petru le-a spus evreilor și prozeliților receptivi: „Căiți-vă și fiecare dintre voi să fie botezat”. (Fap. 2:38) Drept urmare, aproximativ 3 000 de oameni s-au botezat în bazinele din Ierusalim sau din apropiere.e Au acționat ei sub impulsul momentului? Constituie acest episod un precedent pentru ca aceia care studiază Biblia și copiii din familiile creștine să se boteze înainte de a fi pregătiți? Nu. Să nu uităm că evreii și prozeliții care s-au botezat la Penticosta din 33 e.n. studiau cu sârguință Cuvântul lui Dumnezeu și făceau parte dintr-o națiune dedicată lui Iehova. În plus, ei își dovediseră deja zelul, unii dintre ei venind de la mari distanțe pentru a fi prezenți la această sărbătoare anuală. După ce au acceptat adevărurile fundamentale referitoare la rolul lui Isus Cristos în împlinirea scopului lui Dumnezeu, ei au fost gata să continue să-i slujească lui Iehova, dar în calitate de discipoli botezați ai lui Cristos.

CINE ERAU PROZELIȚII?

Cei cărora le-a predicat Petru la Penticosta din 33 e.n. au fost „atât iudei, cât și prozeliți”. (Fap. 2:10)

Printre bărbații calificați care fuseseră numiți să se ocupe de ‘activitatea necesară’ a împărțirii zilnice a hranei era și Nicolae, „un prozelit din Antiohia”. (Fap. 6:3-5) Prozeliții erau neevrei convertiți la iudaism. Ei erau considerați evrei în toate privințele, deoarece îl acceptaseră pe Dumnezeul Israelului și Legea dată de el, îi respinseseră pe toți ceilalți dumnezei, fuseseră circumciși (bărbații) și se alăturaseră națiunii Israel.

După ce evreii au fost eliberați din exilul babilonian în 537 î.e.n., mulți s-au stabilit în diferite regiuni situate departe de Israel, dar au continuat să practice iudaismul. Astfel, oameni de pe tot cuprinsul Orientului Apropiat și din regiunile din jur au ajuns să cunoască religia iudaică. Scriitori antici, precum Horațiu și Seneca, arată că, în diferite țări, mulți oameni au fost impresionați de evrei și de convingerile lor și s-au alăturat comunităților acestora, devenind prozeliți.

16. Cum au dovedit creștinii din secolul I spirit de sacrificiu?

16 Acel grup s-a bucurat de binecuvântarea lui Iehova. Relatarea spune: „Toți cei care deveniseră credincioși erau împreună și aveau toate lucrurile în comun. Își vindeau bunurile și proprietățile, iar ce primeau împărțeau tuturor, după cum avea nevoie fiecare”.f (Fap. 2:44, 45) Desigur, toți creștinii adevărați trebuie să imite iubirea și spiritul de sacrificiu al discipolilor din secolul I.

17. Ce pași trebuie să facă o persoană pentru a se putea boteza?

17 Potrivit Bibliei, pentru a ajunge la dedicare și botez, o persoană trebuie să facă anumiți pași. Mai întâi, trebuie să asimileze cunoștință din Cuvântul lui Dumnezeu. (Ioan 17:3) Apoi, trebuie să manifeste credință și să se căiască, dovedind că îi pare sincer rău de modul său de viață din trecut. (Fap. 3:19) De asemenea, trebuie să se convertească, sau ‘să se întoarcă’, și să facă ce este drept, în armonie cu voința lui Dumnezeu. (Rom. 12:2; Ef. 4:23, 24) După acești pași, persoana respectivă trebuie să i se dedice lui Dumnezeu în rugăciune, urmând apoi să se boteze. (Mat. 16:24; 1 Pet. 3:21)

18. Ce privilegiu au discipolii botezați ai lui Cristos?

18 Dacă ești un discipol dedicat și botezat al lui Isus Cristos, fii recunoscător pentru privilegiul ce ți s-a acordat. Asemenea discipolilor din secolul I, care au fost umpluți de spirit sfânt, și tu poți fi folosit într-un mod remarcabil pentru a depune o mărturie temeinică și pentru a înfăptui voința lui Iehova!

a Vezi chenarul „Ierusalimul, centrul iudaismului”.

b Vezi chenarele „Roma, capitala unui imperiu”, „Evreii în Mesopotamia și în Egipt” și „Creștinismul în Pont”.

c „Limbile” nu erau de foc, ci „ca de foc”. Lucrul acesta sugerează că ceea ce se putea vedea deasupra fiecărui discipol avea aspectul și strălucirea unei flăcări de foc.

d Vezi chenarul „Cine erau prozeliții?”.

e În 7 august 1993, la un congres internațional ținut de Martorii lui Iehova la Kiev, Ucraina, 7 402 persoane au fost botezate în șase bazine. Botezul a durat două ore și un sfert.

f Prin această măsură organizatorică temporară, s-au asigurat cele necesare vizitatorilor care au rămas la Ierusalim pentru a afla mai multe despre noua lor credință. Aceasta a fost o acțiune voluntară și nu trebuie confundată cu vreo formă de comunism. (Fap. 5:1-4)

    Publicații în limba română (1970-2025)
    Deconectare
    Conectare
    • Română
    • Partajează
    • Preferințe
    • Copyright © 2025 Watch Tower Bible and Tract Society of Pennsylvania
    • Condiții de utilizare
    • Politică de confidențialitate
    • Setări de confidențialitate
    • JW.ORG
    • Conectare
    Partajează