• „Au vorbit cu îndrăzneală prin autoritatea primită de la Iehova”
    Să depunem „o mărturie temeinică“ despre Regatul lui Dumnezeu

    • 12 Ce învățăm din aceste cuvinte bine alese? În primul rând, să remarcăm că Pavel și Barnaba nu s-au considerat superiori oamenilor cărora le vorbeau. Ei n-au pretins că sunt ceea ce nu erau, ci au recunoscut cu umilință că aveau aceleași slăbiciuni ca ascultătorii lor păgâni. Este adevărat, Pavel și Barnaba primiseră spiritul sfânt și fuseseră eliberați de învățăturile false. De asemenea, fuseseră binecuvântați cu speranța de a domni alături de Cristos. Însă acești doi misionari știau că și locuitorii Listrei puteau primi aceleași daruri dacă ascultau de Cristos.

      13 Ce se poate spune despre noi? Care este atitudinea noastră față de cei cărora le predicăm? Îi considerăm egali cu noi? Iar când îi învățăm pe alții adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, dovedim aceeași atitudine ca Pavel și Barnaba, evitând să fim admirați sau lăudați în mod exagerat? Charles Taze Russell, un învățător remarcabil ce s-a aflat în fruntea lucrării de predicare la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, a fost un bun exemplu în această privință. Iată ce a scris el: „Nu dorim omagiu, nici reverență pentru noi înșine sau pentru scrierile noastre; nici nu dorim să fim numiți reverend sau rabi”. Fratele Russell a avut aceeași atitudine umilă ca Pavel și Barnaba. În mod asemănător, prin lucrarea de predicare, noi nu căutăm să ni se aducă onoare, ci vrem să-i ajutăm pe oameni să se întoarcă la „Dumnezeul cel viu”.