Pentru că nu i-au găsit, au apelat la mai-marii oraşului. Astfel, „i-au târât pe Iason şi pe câţiva fraţi la conducătorii oraşului, strigând: «Oamenii aceştia care au răscolit pământul locuit sunt şi aici»“ (Faptele 17:5, 6).

Fiind capitala Macedoniei, Tesalonicul se bucura de o anumită autonomie. Conducerea era asigurată parţial de o adunare a poporului, sau un consiliu cetăţenesc, care se ocupa de chestiunile publice locale. „Conducătorii oraşului“, sau „politarhii“,b erau funcţionari de rang înalt, care aveau responsabilitatea de a menţine ordinea şi de a rezolva situaţiile ce ar fi putut duce la intervenţia romanilor şi la pierderea privilegiilor de care se bucura oraşul. De aceea, vestea că liniştea publică era ameninţată de aceşti oameni i-a îngrijorat pe conducătorii oraşului.