AQUILA

[din lat.; înseamnă „acvilă”].

Un evreu din naștere, originar din Pont, în nordul Asiei Mici. Priscila, soția sa loială, este menționată de fiecare dată împreună cu el. După ce au fost expulzați din Roma prin decretul dat de împăratul Claudiu împotriva evreilor în anul 49 sau la începutul anului 50 e.n., s-au stabilit în Corint. (Fa 18:1, 2) În toamna anului 50 e.n., când Pavel a ajuns acolo, Aquila și Priscila l-au primit cu bunătate în casa lor. Întrucât au lucrat împreună la confecționarea de corturi, iar Aquila și Priscila l-au ajutat, fără îndoială, pe Pavel să întărească noua congregație din Corint, între ei s-a legat o prietenie foarte strânsă. (Fa 18:3)

În primăvara anului 52 e.n., probabil când Pavel s-a îmbarcat spre Siria la finalul celei de-a doua călătorii misionare, Aquila și Priscila au mers împreună cu el până la Efes. (Fa 18:18, 19) Ei au rămas acolo cel puțin până când Pavel le-a scris corintenilor, în jurul anului 55 e.n. Casa lor a fost folosită ca loc de întrunire a congregației. Tot acolo, ei au avut privilegiul de a-l ajuta pe Apolo, un orator elocvent, să înțeleagă mai exact calea lui Dumnezeu. (1Co 16:19; Fa 18:26) În jurul anului 56 e.n., când Pavel a scris scrisoarea către romani, domnia lui Claudiu se încheiase, iar Aquila și Priscila se întorseseră la Roma, întrucât Pavel le-a transmis salutări și lor, „colaboratorii” săi. (Ro 16:3) Și la Roma, congregația se întrunea în casa lor. (Ro 16:5) În timp ce colaborau cu Pavel, Aquila și Priscila „și-au pus capul în pericol” pentru el la un moment dat, atrăgându-și astfel recunoștința tuturor congregațiilor. (Ro 16:4) Ulterior, ei s-au mutat înapoi în Efes, întrucât Pavel, chiar înainte de a fi executat la Roma, (cca 65 e.n.) l-a rugat pe Timotei să le transmită salutări Priscăi și lui Aquila la Efes. (1Ti 1:3; 2Ti 4:19)