Ce trebuiau să facă creştinii evrei?

12. Ce întrebare rămăsese fără răspuns?

¹² Corpul de guvernare a arătat cât se poate de clar că păgânii deveniţi creştini nu trebuiau să se circumcidă. Dar ce trebuiau să facă creştinii evrei? Decizia corpului de guvernare nu vizase în mod direct acest aspect al problemei.

13. De ce era greşit să se susţină că pentru a fi salvat era necesar să se respecte Legea mozaică?

¹³ Unii creştini evrei care erau „zeloşi pentru Lege“ au continuat să-şi circumcidă copiii şi să respecte anumite cerinţe ale Legii (Faptele 21:20).

[Chenarul/Ilustraţia de la pagina 24]

Pavel reacţionează cu umilinţă la o încercare

În 56 e.n., după un tur misionar încununat cu succes, Pavel a ajuns la Ierusalim. Aici îl aştepta o încercare. Congregaţia aflase că el îi învăţa pe oameni că Legea fusese înlăturată. Bătrânii se temeau că creştinii evrei nou-convertiţi s-ar fi putut poticni de ceea ce Pavel predica în mod deschis despre Lege şi că ar fi putut trage concluzia că creştinii erau lipsiţi de respect faţă de dispoziţiile lui Iehova. În congregaţie erau patru creştini evrei care făcuseră un jurământ, probabil un jurământ de nazireu. Ei trebuiau să se ducă la templu ca să îndeplinească toate cerinţele jurământului lor.

Bătrânii l-au rugat pe Pavel să-i însoţească pe cei patru la templu şi să se îngrijească de cheltuielile lor. Pavel scrisese sub inspiraţie divină cel puţin două scrisori în care argumenta că, pentru a fi salvat, nu era necesară respectarea Legii. Totuşi, el a avut consideraţie faţă de conştiinţa celorlalţi. El scrisese mai înainte: „Pentru cei ce sunt sub lege am devenit ca şi cum aş fi sub lege . . . ca să-i câştig pe cei ce sunt sub lege“ (1 Corinteni 9:20–23). Deşi nu a făcut niciodată compromis când erau implicate principii fundamentale din Scripturi, Pavel a considerat că putea acţiona în armonie cu sugestia bătrânilor (Faptele 21:15–26). Nu era greşit să facă aşa. Dispoziţia referitoare la jurăminte nu contravenea deloc Scripturilor, iar templul fusese folosit pentru închinarea pură, nu pentru idolatrie. Aşadar, ca să nu fie o pricină de poticnire, Pavel a făcut cum i s-a cerut (1 Corinteni 8:13). Fără îndoială că Pavel a trebuit să dea dovadă de multă umilinţă, lucru care ne adânceşte aprecierea faţă de el.