Tinerii se întreabă . . .

Homosexualitatea — Oare este un lucru atât de rău?

„Încă de când eram copil am nutrit dorinţe homosexuale. Întrucât nu le înţelegeam, nu am luat măsuri de precauţie. Aceasta m-a adus în stare să fac ceva foarte rău cu un prieten. Eram cuprins de un sentiment profund de vinovăţie şi am crezut că Iehova nu mă va ierta niciodată.“

„TELEVIZIUNEA încearcă să-i atragă pe copiii noştri spre homosexualitate.“ Acesta a fost titlul unui articol scris de un jurnalist care publică articole simultan la mai multe ziare. Autorul făcea următoarea remarcă: „Telespectatorii sunt supuşi la o pletoră de programe care prezintă într-o lumină favorabilă modul de viaţă al homosexualilor“. Televiziunea însă este numai unul dintre numeroasele mijloace folosite în prezent pentru a promova homosexualitatea în rândul tinerilor. Propaganda în favoarea homosexualităţii este promovată, de asemenea, de profesori, de colegi, de filme, de cărţi şi de reviste.

Specialiştii în domeniul medical s-au asociat şi ei celor care promovează homosexualitatea. În mod tradiţional, medicii au considerat homosexualitatea ca fiind o boală. Însă în 1973, American Psychiatric Association (Asociaţia Americană de Psihiatrie) a declarat că homosexualitatea nu va mai fi considerată drept o tulburare psihică. De atunci încoace, mulţi specialişti în domeniul medical aproape că au ajuns să aprobe modul de viaţă homosexual. Psihoterapeutul Albert Ellis, de exemplu, a declarat că relaţiile homosexuale „nu sunt deloc perverse, ci constau într-un comportament sexual uman sănătos. . . . Dacă le preferaţi, bucuraţi-vă de ele şi nu permiteţi nimănui să vă facă să credeţi că sunt «imorale» sau «anormale»“.

Asemenea opinii sunt atât de răspândite, încât revista Newsweek afirmă: „Încurajaţi de imaginile difuzate de mediile de informare şi de un nou climat de toleranţă, adolescenţii încearcă într-un mod mai deschis homosexualitatea şi bisexualismul“. Deşi în trecut adolescenţii dezaprobau în mod energic legăturile cu persoane de acelaşi sex, în prezent nu se exagerează deloc dacă se spune că un număr crescând de tineri le consideră „la modă“. Chiar şi tinerii care nu se angajează în acte homosexuale se dovedesc adesea foarte toleranţi faţă de cei care fac acest lucru. „Cred că, dacă un prieten de-al meu mi-ar spune că este homosexual, eu i-aş rămâne în continuare prieten“, afirmă un tânăr pe nume Darren. Un tânăr, student la colegiu, şi-a exprimat chiar îngrijorarea că s-ar putea să nu fie tocmai sănătos, întrucât lui îi „plac numai fetele“!

Atmosfera libertină din prezent poate aşadar să-i deruteze pe creştinii tineri — în special pe aceia care, pentru un motiv oarecare, simt o atracţie sexuală faţă de persoanele de acelaşi sex.a Ei ştiu că Dumnezeu dezaprobă homosexualitatea şi doresc cu sinceritate să o evite. Uneori însă, lupta pe care o duc pentru a-şi ţine în frâu sentimentele poate fi atât de epuizantă, încât ei pot începe să se întrebe dacă punctul de vedere al Bibliei este corect sau rezonabil. „Oare este homosexualitatea un lucru atât de rău?“, se pot întreba ei.

Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu

Pentru a primi răspuns, citeşte tu însuţi cuvintele apostolului Pavel consemnate în 1 Corinteni 6:9, 10: „Ce! Nu ştiţi că cei nedrepţi nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu? Nu vă lăsaţi induşi în eroare. Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi pentru scopuri nenaturale [efeminaţii, Sănta scriptură, 1874], nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi [sodomiţii, Sănta Scriptură, 1874; homosexualii, Biblia Cornilescu Revizuită, 1991], nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici cei care insultă, nici extorcatorii nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (NW). Observaţi că Pavel se referă în mod concret la cei care, potrivit datelor, joacă un rol pasiv şi la cei care joacă un rol „masculin“ mai activ în cadrul relaţiilor lor sexuale imorale. Astfel, el arată în mod clar că Dumnezeu dezaprobă toate actele homosexuale.

Acest lucru rezultă în mod evident şi din cuvintele lui Pavel consemnate în Romani 1:18–27: „Mânia lui Dumnezeu se dezvăluie din cer împotriva oricărei impietăţi şi nedreptăţi a oamenilor care reprimă adevărul în mod nedrept . . . Dumnezeu, conform dorinţelor inimii lor, i-a lăsat pradă necurăţeniei, pentru ca trupurile lor să fie dezonorate printre ei . . . Iată de ce Dumnezeu i-a lăsat la discreţia unor apetituri sexuale ruşinoase, căci femeile lor au schimbat folosirea naturală a corpurilor lor cu una care este contrară naturii; şi la fel şi bărbaţii au părăsit întrebuinţarea naturală a femeii şi s-au aprins cu patimă în dorinţa lor lacomă unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi, făcând lucruri obscene“ (NW). Aici Pavel a condamnat în mod concret atât homosexualitatea masculină, cât şi pe cea feminină. El a condamnat practicile homosexuale ca fiind nenaturale şi „obscene“.

Dăunătoare sau sănătoasă?

Probabil că mulţi ar răspunde spunând că punctul de vedere al Bibliei este pur şi simplu învechit, demodat. Însă, dacă stai să te gândeşti, cine cunoaşte structura noastră fizică, mintală, afectivă şi spirituală mai bine decât Creatorul nostru? Dumnezeu a făcut bărbatul şi femeia şi i-a înzestrat cu puternica atracţie pe care o simt unul faţă de celălalt (Geneza 1:27, 28). El nu i-a făcut astfel încât să simtă o atracţie sexuală faţă de cineva de acelaşi sex. În plus, Dumnezeu a stabilit ca relaţiile sexuale dintre un bărbat şi o femeie să aibă loc numai în cadrul aranjamentului căsătoriei. — Evrei 13:4.

Acest lucru nu ne cauzează dificultăţi. În Isaia 48:17, Iehova Dumnezeu spune că el este „Cel care te învaţă să tragi tu însuţi foloase“ (NW). Da, el ştie ce anume ne ajută şi ce anume ne dăunează. Cu toate că pentru unii învăţăturile Bibliei par greu de urmat, acestea sunt întotdeauna ‘învăţături sănătoase’, adică binefăcătoare pentru minte şi pentru trup (Tit 2:1). Pe de altă parte, homosexualitatea nu poate fi decât dăunătoare pentru bunăstarea fizică, afectivă şi spirituală a unei persoane.

Criza cauzată de SIDA este un exemplu care arată cât de nesănătos este modul de viaţă homosexual. În America de Nord, bărbaţii homosexuali sunt ameninţaţi de contractarea acestei boli mult mai mult decât oricine altcineva. Însă SIDA nu este decât una dintr-o multitudine de boli — hepatită, infecţii ale ficatului, gonoree, sifilis şi paraziţi gastrointestinali — care îi chinuie în general pe homosexuali. Ce anume favorizează această răspândire a bolii? Dr. Joseph Nicolosi explică: „Elementele care creează dependenţa, comportamentul compulsiv legat de modul de viaţă al homosexualilor se regăsesc în documentele multor scriitori“. Un studiu amplu a arătat că „28 la sută dintre bărbaţii homosexuali au avut relaţii sexuale cu o mie de parteneri sau chiar cu mai mulţi. . . . Aproape 50 la sută dintre bărbaţii homosexuali albi . . . au afirmat că avuseseră cel puţin 500 de parteneri sexuali“.

Cartea Homosexual Behavior (Comportamentul homosexual) arată că în rândul multor homosexuali „există teama de ataşament interpersonal, de intimitate sau de responsabilitate . . . Dorinţa fierbinte după relaţii sexuale impersonale are uneori un puternic caracter compulsional. Este posibil ca unii dintre aceşti indivizi să fie implicaţi în zece sau mai multe legături sexuale în decursul unei singure zile sau seri“. Ar putea fi considerat sănătos un asemenea comportament scăpat de sub control? Nu este el mai degrabă dăunător şi degradant? Cei care se implică în promiscuitate cu atâta frenezie sunt, în mod clar, „robi ai stricăciunii“ (2 Petru 2:19).

În plus, relaţiile homosexuale sunt adesea înfiorătoare, marcate de violenţă şi de-a dreptul sadice. Apostolul Pavel a spus: „Este ruşine numai să se spună ce fac ei în ascuns“ (Efeseni 5:12). O asemenea violenţă trădează mânia şi durerea care se ascund dincolo de aparenţa modului de viaţă aşa-zis „vesel“. Este adevărat, unii homosexuali pretind că nu-şi duc viaţa în promiscuitate. Însă homosexualii „monogami“ constituie o minoritate — iar legăturile lor sunt în general de scurtă durată. Chiar şi atunci când legăturile cu parteneri de acelaşi sex ar dura, acestea nu ar putea fi un rezultat al iubirii descrise în Biblie. O asemenea iubire „nu se poartă necuviincios“. — 1 Corinteni 13:4, 5.

Consecinţele

În Romani 1:27, Pavel spune următoarele: „Bărbaţii cu bărbaţi au înfăptuit aceste orori scandaloase, primind, desigur, consecinţele perversităţii sexuale în propriile lor persoane“ (The New Testament in Modern English, de J. B. Phillips). În ce privinţe? Referitor la una dintre aceste consecinţe, cartea Homosexual Behavior arată: „Femeile homosexuale suferă mult mai mult în urma consumului excesiv de alcool decât femeile heterosexuale“. Unii cercetători afirmă, de asemenea, că tentativele de sinucidere sunt neobişnuit de frecvente în rândul tinerilor homosexuali.

Însă cele mai dăunătoare consecinţe sunt cele care vizează spiritualitatea persoanei. Homosexualii se află „în întuneric mintal şi înstrăinaţi de viaţa care îi aparţine lui Dumnezeu“ (Efeseni 4:18, NW). Dar ce se poate spune despre tinerii temători de Dumnezeu care, în pofida faptului că cunosc principiile Bibliei, constată că se simt atraşi de persoane de acelaşi sex? Cu siguranţă că ei au de dus o adevărată luptă. Desigur, cunoaşterea modului în care priveşte Dumnezeu homosexualitatea le ajută pe asemenea persoane să ‘aibă oroare faţă de ceea ce este rău’ (Romani 12:9, NW). Există, de asemenea, anumite măsuri practice pe care aceste persoane le pot lua pentru a nu ceda în faţa dorinţelor imorale. Acesta va constitui subiectul unui articol viitor.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Modul de viaţă al homosexualilor este marcat de promiscuitate, de tulburări afective şi de boală.