„Slujiţi-i lui Iehova ca sclavi“

1. a) Ce concepţie au mulţi oameni despre sclavie? b) În ce sens este deosebită sclavia menţionată în Romani 12:11?

SCLAVIA creştină este foarte diferită de ceea ce înseamnă pentru mulţi oameni ideea de sclavie. Pentru ei, a fi sclav înseamnă a fi tratat în mod crud, opresiv şi nedrept. Însă Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu vorbeşte despre un tip de sclavie în care cineva poate alege să fie sclavul unui Stăpân iubitor. Când apostolul Pavel i-a îndemnat pe creştinii din secolul I ‘să-i slujească lui Iehova ca sclavi’, el s-a referit la un serviciu adus lui Dumnezeu din iubire (Rom. 12:11). Ce presupune acest tip de sclavie? Ce putem face pentru a nu ajunge sclavii lui Satan şi ai lumii sale? Şi ce răsplăţi primesc cei care îi slujesc cu fidelitate lui Iehova ca sclavi?

‘ÎL IUBESC CU ADEVĂRAT PE STĂPÂNUL MEU’

2. a) Ce l-ar fi putut îndemna pe un israelit să decidă să rămână sclav? b) Ce semnificaţie avea străpungerea urechii unui sclav?

² Din Legea pe care Dumnezeu a dat-o Israelului înţelegem ce presupune faptul de a fi sclavi ai lui Iehova. Un sclav evreu trebuia să fie eliberat în al şaptelea an de sclavie (Ex. 21:2). Totuşi, Legea lui Iehova conţinea o prevedere pentru sclavul care îşi iubea cu adevărat stăpânul şi care dorea să rămână în slujba lui. Stăpânul trebuia să-l apropie de uşă sau de uşorul uşii şi să-i străpungă urechea cu o sulă (Ex. 21:5, 6). De ce? Termenul ebraic care transmite ideea de ascultare are legătură cu auzul. Aşadar, străpungerea urechii arăta că sclavul dorea să-i slujească în continuare stăpânului său şi să fie ascultător. De aici înţelegem ce presupune dedicarea noastră lui Iehova: să ascultăm de el de bunăvoie, motivaţi de iubire.

3. Ce stă la baza dedicării noastre?

³ Înainte să ne botezăm, noi am luat deja decizia să-i slujim lui Iehova, sau să fim sclavii săi. Noi ne-am dedicat deoarece am dorit să ascultăm de Iehova şi să îndeplinim voinţa sa. Nimeni nu ne-a obligat să luăm această decizie. Da, chiar şi tinerii care se botează fac acest lucru nu doar pentru a fi pe placul părinţilor, ci pentru că au decis personal să i se dedice lui Iehova. La baza dedicării noastre stă iubirea faţă de Iehova, Stăpânul nostru ceresc. Apostolul Ioan a scris: „Iată ce înseamnă iubirea de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale“ (1 Ioan 5:3).

LIBERI, ŞI TOTUŞI SCLAVI

4. Ce trebuie să facem pentru a deveni „sclavi ai dreptăţii“?

⁴ Suntem foarte recunoscători că Iehova ne-a oferit posibilitatea să fim sclavii săi! Credinţa în jertfa de răscumpărare a lui Cristos ne-a eliberat de sub jugul păcatului. Deşi suntem încă imperfecţi, noi am ales să ascultăm de Iehova şi de Isus. Pavel a explicat cu claritate acest lucru în una dintre scrisorile sale inspirate. El a scris: „Consideraţi-vă într-adevăr morţi cu privire la păcat, dar vii pentru Dumnezeu prin Cristos Isus“. Apoi a avertizat: „Nu ştiţi că, dacă vă prezentaţi cuiva ca sclavi ca să ascultaţi de el, sunteţi sclavii lui fiindcă ascultaţi de el, fie ai păcatului, pentru moarte, fie ai ascultării, pentru dreptate? Dar mulţumesc lui Dumnezeu că voi, care eraţi sclavi ai păcatului, aţi ascultat din inimă de modelul de învăţătură căruia i-aţi fost încredinţaţi de El. Da, întrucât aţi fost eliberaţi din păcat, aţi ajuns sclavi ai dreptăţii“ (Rom. 6:11, 16–18). Aşa cum reiese din cuvintele lui Pavel, trebuie ‘să ascultăm din inimă’. Astfel, când ne dedicăm lui Iehova, devenim „sclavi ai dreptăţii“.

5. Ce luptă interioară avem de purtat şi de ce?

⁵ Însă există unele obstacole pe care trebuie să le depăşim pentru a trăi la înălţimea dedicării noastre. În acest sens, trebuie să luptăm pe două fronturi. În primul rând, trebuie să luptăm împotriva imperfecţiunii, la fel ca Pavel. El a scris: „Într-adevăr, după omul lăuntric îmi place legea lui Dumnezeu, dar văd în mădularele mele o altă lege, care poartă război împotriva legii minţii mele şi mă ţine captiv sub legea păcatului care este în mădularele mele“ (Rom. 7:22, 23). Întrucât suntem imperfecţi, şi noi trebuie să luptăm în permanenţă împotriva dorinţelor cărnii. Apostolul Petru ne-a îndemnat: „Purtaţi-vă ca oameni liberi, având totuşi libertatea nu ca paravan al răutăţii, ci ca sclavi ai lui Dumnezeu“ (1 Pet. 2:16).

6, 7. Cum face Satan ca lumea să pară atractivă?

⁶ În al doilea rând, trebuie să luptăm împotriva acestei lumi, care se află sub influenţa demonilor. Satan, conducătorul lumii, îşi foloseşte toate armele în încercarea de a ne face să nu rămânem loiali faţă de Iehova şi faţă de Isus. Prin influenţa sa corupătoare, el ne ispiteşte ca să ne facă sclavii săi. (Citeşte Efeseni 6:11, 12.) De exemplu, Satan face ca lumea lui să pară atractivă, fascinantă. Apostolul Ioan ne-a avertizat: „Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea de Tatăl nu este în el, pentru că tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume“ (1 Ioan 2:15, 16).

⁷ Oamenii din lume doresc să aibă cât mai multe lucruri materiale. Satan îi face să creadă că banii aduc fericirea. Hipermarketurile sunt tot mai răspândite. Industria publicităţii promovează un stil de viaţă axat pe acumularea de bunuri şi pe distracţie. Agenţiile de turism oferă vacanţe în locuri exotice, de multe ori în compania unor oameni cu o atitudine lumească. Din toate părţile suntem îndemnaţi să avem o viaţă „mai bună“, însă după normele acestei lumi.

8, 9. Ce pericol există şi de ce?

⁸ Referindu-se la creştinii din secolul I care adoptaseră o atitudine lumească, Petru a avertizat: „Pentru ei este o plăcere să trăiască în desfătări în plină zi. Sunt pete şi murdării, oameni care se lasă cu o plăcere nestăpânită în voia învăţăturilor lor amăgitoare, în timp ce se ospătează împreună cu voi. Pentru că rostesc vorbe pompoase şi deşarte, iar prin dorinţele cărnii şi prin moravuri uşoare îi ademenesc pe cei care tocmai au scăpat de oamenii care umblă în nelegiuire. În timp ce le promit libertatea, ei înşişi sunt sclavii degradării. Fiindcă cel învins de altul este sclavul aceluia“ (2 Pet. 2:13, 18, 19).

⁹ Un om care îşi satisface „dorinţa ochilor“ nu devine liber. Dimpotrivă, el devine sclav al lui Satan Diavolul, stăpânul invizibil al acestei lumi (1 Ioan 5:19). Pericolul de a ajunge sclavi ai materialismului este cât se poate de real. Materialismul reprezintă o formă de sclavie din care este greu să te eliberezi.

O CARIERĂ PLINĂ DE SATISFACŢII

10, 11. a) Cine constituie o ţintă preferată a lui Satan? b) Cu ce problemă s-ar putea confrunta tinerii care aleg să urmeze o instruire superioară?

¹⁰ La fel ca în Eden, Satan îi atacă şi în prezent pe cei lipsiţi de experienţă, o ţintă preferată fiind tinerii. Satan nu este deloc bucuros când un tânăr, sau oricine altcineva, alege să-i slujească lui Iehova ca sclav. Duşmanul lui Dumnezeu ar vrea ca niciunul dintre cei care şi-au dedicat viaţa lui Iehova să nu reuşească să rămână loial.

¹¹ Să ne întoarcem la exemplul sclavului care accepta ca urechea să-i fie străpunsă. Sclavul simţea pe moment o oarecare durere. Însă, după puţin timp, aceasta dispărea, iar el rămânea cu un semn permanent, care arăta că a ales să rămână sclav. În mod asemănător, decizia de a avea un mod de viaţă diferit de al celor din jur i-ar putea aduce unui tânăr anumite neplăceri sau chiar dureri. Satan promovează ideea că o carieră în lumea sa aduce satisfacţii, însă slujitorii lui Iehova nu trebuie să uite cât de important este să-şi satisfacă necesităţile spirituale. Isus a spus: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale“ (Mat. 5:3). Creştinii dedicaţi trăiesc pentru a înfăptui voinţa lui Dumnezeu, nu a lui Satan. Ei îşi găsesc plăcerea în legea lui Iehova şi meditează la ea zi şi noapte. (Citeşte Psalmul 1:1–3.) Totuşi, de multe ori, instruirea superioară din această lume nu-i lasă unui slujitor al lui Iehova prea mult timp ca să mediteze şi să-şi satisfacă necesităţile spirituale.

12. Ce alegere au de făcut mulţi tineri?

¹² Un stăpân din lume ar putea să-i facă viaţa foarte grea unui sclav al lui Iehova. În prima scrisoare adresată creştinilor din Corint, Pavel a pus următoarea întrebare: „Ai fost chemat când erai sclav?“. Apoi a spus: „Nu te îngrijora, dar, dacă poţi să devii liber, foloseşte-te de ocazie“ (1 Cor. 7:21). Aşadar, era mai bine dacă un creştin putea să devină liber. În prezent, în multe ţări, şcoala este obligatorie un anumit număr de ani. Apoi, elevii trebuie să aleagă ce vor face în continuare. Cei care aleg să urmeze o instruire superioară pentru a avea o carieră în această lume s-ar putea să nu mai aibă libertatea de a-i sluji lui Iehova în serviciul cu timp integral. (Citeşte 1 Corinteni 7:23.)

INSTRUIRE SUPERIOARĂ SAU CEA MAI BUNĂ INSTRUIRE?

13. Ce tip de instruire îi ajută cel mai mult pe slujitorii lui Iehova?

¹³ Pavel i-a avertizat pe creştinii din Colose: „Luaţi seama să nu vă fure cineva prin filozofie şi amăgire deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor, potrivit lucrurilor elementare ale lumii şi nu potrivit lui Cristos“ (Col. 2:8). ‘Filozofia şi amăgirea deşartă, potrivit tradiţiei oamenilor,’ sunt evidente în prezent în modul de gândire promovat de mulţi intelectuali. Deseori, instruirea superioară, care pune accent pe studiul academic, nu le oferă studenţilor cunoştinţe şi deprinderi practice şi nu-i pregăteşte pentru a face faţă realităţilor vieţii. Însă slujitorii lui Iehova aleg o instruire în urma căreia dobândesc cunoştinţe şi deprinderi care îi vor ajuta să ducă o viaţă simplă în serviciul lui Dumnezeu. Ei acordă atenţie sfatului pe care Pavel i l-a dat lui Timotei: „Bineînţeles, devoţiunea sfântă însoţită de mulţumire este un mare câştig. Astfel, având hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu acestea“ (1 Tim. 6:6, 8). De aceea, în loc să caute să obţină diplome şi titluri academice, creştinii adevăraţi se străduiesc să obţină „scrisori de recomandare“ participând din plin la lucrarea de predicare. (Citeşte 2 Corinteni 3:1–3.)

14. Cum a considerat Pavel privilegiul de a fi sclav al lui Dumnezeu şi al lui Cristos?

¹⁴ Să ne gândim la exemplul apostolului Pavel. El a fost instruit la picioarele lui Gamaliel, un învăţător al Legii mozaice. Instruirea primită de Pavel poate fi asemănată cu instruirea universitară din prezent. Însă cum a considerat Pavel instruirea pe care o primise în comparaţie cu privilegiul de a fi sclav al lui Dumnezeu şi al lui Cristos? El a scris: „Consider că toate lucrurile sunt o pierdere, datorită valorii inestimabile a cunoştinţei despre Cristos Isus, Domnul meu“. Apoi a adăugat: „De dragul lui am acceptat să pierd toate lucrurile şi le consider nişte gunoaie, ca să-l câştig pe Cristos“ (Filip. 3:8). Concluzia la care a ajuns Pavel îi poate ajuta pe tineri şi pe părinţii lor temători de Dumnezeu să facă o alegere înţeleaptă în ce priveşte instruirea. (Vezi imaginile.)

URMAŢI CEA MAI BUNĂ INSTRUIRE

15, 16. a) Ce instruire oferă organizaţia lui Iehova? b) Care este obiectivul acestei instruiri?

¹⁵ Care este atmosfera în multe instituţii de învăţământ superior? Nu sunt imoralitatea şi consumul excesiv de alcool foarte răspândite în rândul studenţilor? Nu promovează aceste instituţii teoria evoluţiei? (Ef. 2:2) Spre deosebire de acestea, organizaţia lui Iehova oferă cea mai bună instruire în atmosfera paşnică a congregaţiei. Fiecare dintre noi are posibilitatea să urmeze săptămânal cursurile Şcolii de Serviciu Teocratic. În plus, există cursuri speciale pentru fraţii necăsătoriţi care slujesc ca pionieri (Şcoala Biblică pentru Fraţi Necăsătoriţi), dar şi pentru cuplurile de pionieri (Şcoala Biblică pentru Cupluri Creştine). Instruirea oferită la aceste şcoli ne ajută să ascultăm de Iehova, Stăpânul nostru ceresc.

¹⁶ Putem găsi multe comori spirituale în Indexul publicaţiilor Watch Tower sau în Watchtower Library, pe CD-ROM. Obiectivul principal al acestei instruiri este să ne ajute să ne închinăm lui Iehova. Ea ne arată cum să-i ajutăm pe oameni să se împace cu Dumnezeu (2 Cor. 5:20). Apoi, la rândul lor, ei îi vor putea învăţa şi pe alţii (2 Tim. 2:2).

RĂSPLĂŢILE PE CARE LE PRIMESC SCLAVII LUI IEHOVA

17. Ce răsplăţi aduce alegerea celei mai bune instruiri?

¹⁷ În parabola lui Isus despre talanţi, cei doi sclavi fideli au fost lăudaţi şi s-au bucurat împreună cu stăpânul lor, care a arătat că-i aprobă încredinţându-le mai multe responsabilităţi. (Citeşte Matei 25:21, 23.) Alegerea celei mai bune instruiri aduce bucurie şi multe răsplăţi. Să ne gândim la exemplul lui Michael. Pentru că avea rezultate foarte bune la învăţătură, profesorii săi l-au invitat la o discuţie despre posibilitatea de a urma cursurile unei universităţi. Însă, spre surprinderea lor, Michael a ales să urmeze un curs de calificare de scurtă durată, care i-a permis apoi să se întreţină şi să slujească în calitate de pionier regular. Consideră el că a pierdut ceva? Michael spune: „Instruirea teocratică pe care am primit-o ca pionier, iar mai târziu ca bătrân de congregaţie este de o valoare inestimabilă. Binecuvântările şi privilegiile pe care le am valorează mult mai mult decât banii pe care i-aş fi putut câştiga. Sunt foarte bucuros că am ales să nu urmez o instruire superioară“.

18. Ce anume te îndeamnă să alegi cea mai bună instruire?

¹⁸ Cea mai bună instruire ne ajută să cunoaştem voinţa lui Dumnezeu şi să-i slujim lui Iehova ca sclavi. Ea ne oferă perspectiva de a fi ‘eliberaţi din sclavia stricăciunii’ şi de a primi, în cele din urmă, „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Rom. 8:21). Mai presus de toate, ea ne arată cum putem demonstra că-l iubim cu adevărat pe Iehova, Stăpânul nostru ceresc (Ex. 21:5).