Însă, pentru mulţi, îndemnul din Romani 13:1 de a fi supuşi „autorităţilor superioare” a însemnat că trebuiau să se înroleze în armată, să îmbrace uniforma militară şi chiar să poarte armă; dar, când li se cerea să-şi omoare duşmanul, trebuiau să tragă în aer.

Din 1929 însă, publicaţiile noastre au susţinut şi că autorităţile superioare la care se face referire în Romani 13:1 nu sunt conducătorii din această lume, ci Iehova şi Isus. Era necesară, aşadar, o înţelegere mai clară.

²⁴ Datorită îndrumării spiritului sfânt, continuatorii lui Cristos au ajuns la o astfel de înţelegere în 1962, când au fost publicate în numerele din 15 noiembrie şi 1 decembrie ale Turnului de veghe articole care clarificau Romani 13:1-7. În sfârşit, slujitorii lui Dumnezeu înţeleseseră principiul supunerii relative care reiese din bine-cunoscutele cuvinte ale lui Isus: „Să daţi . . . Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu” (Luca 20:25). Creştinii adevăraţi înţeleg acum că autorităţile superioare sunt autorităţile laice ale acestei lumi şi că trebuie să se supună lor. Totuşi, această supunere este relativă. Când autorităţile laice ne cer să nu ascultăm de Iehova, noi răspundem precum apostolii: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni” (Fap. 5:29).