Fiecare dintre noi să-i placă aproapelui său în ceea ce este bine pentru zidirea lui.

6. Cum putem să imităm reacţia lui Isus la opoziţie şi defăimare?

⁶ O altă trăsătură excelentă a lui Isus a fost un mod de gândire şi de acţiune care era întotdeauna constructiv. El nu a permis niciodată ca atitudinea negativă a altora să-i influenţeze atitudinea excelentă faţă de serviciul adus lui Dumnezeu; nici noi nu ar trebui să permitem acest lucru. Când a fost defăimat şi persecutat pentru că i se închina cu fidelitate lui Dumnezeu, Isus a suportat cu răbdare şi fără să se plângă. El ştia că cel care încearcă să-i placă aproapelui său „în ceea ce este bine pentru zidirea lui“ se poate aştepta la opoziţie din partea lumii necredincioase şi neînţelegătoare.

7. Cum a manifestat Isus răbdare, şi de ce ar trebui să-l imităm?

⁷ Isus a demonstrat şi în alte privinţe o atitudine bună. El nu s-a dovedit niciodată nerăbdător în relaţiile sale cu Iehova, ci a aşteptat cu răbdare îndeplinirea scopurilor Sale (Psalmul 110:1; Matei 24:36; Faptele 2:32–36; Evrei 10:12, 13). De asemenea, Isus nu şi-a pierdut răbdarea faţă de continuatorii săi. El le-a spus: „Învăţaţi de la mine“; întrucât avea un „temperament blând“, instruirea pe care a dat-o el a fost ziditoare şi înviorătoare. Şi, pentru că avea „o inimă umilă“, el nu a fost niciodată plin de sine sau îngâmfat (Matei 11:29). Pavel ne îndeamnă să imităm aceste aspecte ale atitudinii lui Isus spunând: „Păstraţi în voi această atitudine mintală ce era şi în Cristos Isus, care, deşi exista în formă de Dumnezeu, nu s-a gândit la o uzurpare, şi anume să fie egal cu Dumnezeu. Nu, ci s-a golit pe sine, a luat formă de sclav şi a ajuns să fie în asemănarea oamenilor“. — Filipeni 2:5–7.

8, 9. a) De ce trebuie să depunem eforturi pentru a cultiva o atitudine neegoistă? b) De ce nu trebuie să ne descurajăm când, uneori, nu reuşim să imităm exemplul lăsat de Isus, şi cum s-a dovedit Pavel un bun exemplu în acest sens?

⁸ Este uşor să spunem că vrem să le slujim altora şi că vrem să punem necesităţile lor mai presus de ale noastre. Însă o examinare sinceră a atitudinii noastre mintale ar putea dezvălui că nu dorim din toată inima să procedăm aşa. De ce? În primul rând, pentru că am moştenit trăsături egoiste de la Adam şi Eva, iar, în al doilea rând, pentru că trăim într-o lume care promovează egoismul (Efeseni 4:17, 18). Cultivarea unei atitudini neegoiste înseamnă deseori cultivarea unui mod de gândire contrar naturii noastre imperfecte moştenite. Aceasta pretinde hotărâre şi eforturi.