CORINTENI (SCRISORI CĂTRE)
Două scrisori canonice, scrise de Pavel sub inspirație divină în secolul I e.n și adresate creștinilor din Grecia. În majoritatea edițiilor Scripturilor grecești creștine, ele reprezintă a șaptea, respectiv a opta carte. Pavel se identifică drept scriitor al acestor cărți; el adresează prima scrisoare ʻcongregației lui Dumnezeu din Corintʼ, iar pe a doua ʻcongregației lui Dumnezeu din Corint și tuturor sfinților din toată Ahaiaʼ. (1Co 1:1, 2; 2Co 1:1)
Nu există obiecții plauzibile în ceea ce privește faptul că Pavel a scris cele două scrisori către corinteni. Pe lângă mărturia apostolului însuși, există dovezi externe care atestă autenticitatea scrisorilor și care i-au determinat pe mulți să-l accepte pe Pavel drept scriitor. Scriitori din secolele I-III e.n. îi atribuie lui Pavel scrisorile către corinteni și citează din ele. De asemenea, Canonul lui Atanasie (367 e.n.) enumeră printre cele „paisprezece scrisori ale apostolului Pavel” și „două către corinteni”. Acesta este primul catalog care prezintă cărțile din Scripturile grecești creștine în ordinea pe care o cunoaștem în prezent, el fiind realizat cu 30 de ani înaintea celui publicat de Conciliul, sau Sinodul, de la Cartagina (Africa), în 397 e.n.
Serviciul lui Pavel în Corint. Pavel a sosit în Corint aproximativ în anul 50 e.n. La început, „el ținea câte o cuvântare în sinagogă în fiecare sabat și îi convingea pe iudei și pe greci”. (Fa 18:1-4) Însă, după ce s-a confruntat cu opoziția și insultele celor din sinagogă, apostolul și-a îndreptat atenția spre „oamenii națiunilor”, neevreii din Corint. Pavel a ținut întruniri cu aceștia într-o casă de lângă sinagogă, iar mulți „au crezut și s-au botezat”. După ce Domnul i-a spus într-o viziune că are „mulți oameni în acest oraș”, apostolul a rămas acolo un an și șase luni, „predând cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul lor”. (Fa 18:5-11) Deoarece a avut un rol esențial în întemeierea congregației creștine din Corint, Pavel le-a spus pe bună dreptate: „Chiar dacă ați avea zece mii de tutori în Cristos, cu siguranță că nu aveți mulți tați, fiindcă în Cristos Isus eu am devenit tatăl vostru prin vestea bună”. (1Co 4:15)
Imoralitatea crasă practicată în Corint a afectat treptat și congregația creștină din acest oraș. Astfel, Pavel a considerat necesar să mustre congregația în una dintre scrisori, deoarece în mijlocul ei apăruse un caz de ʻfornicație cum nu exista nici chiar la națiuniʼ: un bărbat trăia cu soția tatălui său. (1Co 5:1-5) Folosind o ilustrare pe care o puteau înțelege ușor, Pavel i-a încurajat pe corinteni să rămână fideli. Ei cunoșteau bine întrecerile sportive de la Jocurile Istmice, organizate lângă Corint. De aceea, Pavel le-a scris: „Nu știți că alergătorii într-o cursă aleargă toți, dar numai unul primește premiul? Alergați în așa fel încât să-l obțineți. Pe lângă aceasta, oricine ia parte la o competiție manifestă stăpânire de sine în toate lucrurile. Ei fac aceasta ca să primească o coroană pieritoare, însă noi facem aceasta pentru una nepieritoare”. (1Co 9:24, 25)
Prima scrisoare către corinteni. În cea de-a treia călătorie de misionariat, Pavel a petrecut un timp în Efes. (Fa 19:1) Probabil în ultimul an al șederii sale acolo, apostolul a primit vești îngrijorătoare despre situația congregației din Corint. „Cei din casa lui Cloe” i-au spus lui Pavel că între corinteni existau neînțelegeri. (1Co 1:11) Ștefana, Fortunat și Ahaic, care veniseră și ei din Corint, i-au adus, probabil, informații despre situația de acolo. (1Co 16:17, 18) De asemenea, apostolul primise o scrisoare cu întrebări din partea congregației din Corint. (1Co 7:1) Astfel, motivat de grija profundă pentru bunăstarea spirituală a fraților săi de credință, Pavel a scris prima scrisoare către congregația din Corint în jurul anului 55 e.n. Aceasta a fost redactată în Efes, după cum reiese din 1 Corinteni 16:8, unde el spune: „Rămân totuși în Efes până la sărbătoarea Penticostei”.
În introducerea primei scrisori către corinteni, Pavel menționează un colaborator, pe Sosten. Având în vedere că în încheierea scrisorii apostolul spune: „Iată salutul meu, al lui Pavel, scris cu mâna mea”, este posibil ca Sosten să fi scris scrisoarea dictată de Pavel. (1Co 1:1; 16:21)
A doua scrisoare către corinteni. Pavel a redactat, probabil, a doua scrisoare către corinteni în vara sau în toamna anului 55 e.n. El scrisese prima scrisoare în Efes, unde a stat, probabil, cel puțin până la Penticosta din acel an, așa cum intenționase. (1Co 16:8) Apoi Pavel a plecat spre Troa. Aici, spre dezamăgirea lui, Pavel nu l-a putut întâlni pe Tit, întrucât acesta fusese trimis la Corint să ia parte la strângerea ajutoarelor pentru sfinții din Iudeea. Astfel, Pavel a mers mai departe în Macedonia. Aici l-a întâlnit pe Tit, care i-a descris reacția corintenilor la prima sa scrisoare. (2Co 2:12, 13; 7:5-7) Pavel a scris atunci a doua scrisoare către corinteni și a trimis-o, din câte se pare, prin intermediul lui Tit. După câteva luni, Pavel a reușit să ajungă în Corint pentru a doua oară. După prima vizită, în care a întemeiat congregația din Corint, apostolul a făcut planuri să revină, dar nu a reușit. Însă, în aproximativ 56 e.n., el a revenit în Corint, fiind „a treia oară” când a făcut pregătiri în această privință. (2Co 1:15; 12:14; 13:1) În timpul celei de-a doua vizite în Corint, Pavel a redactat scrisoarea către romani.
De ce a fost scrisă scrisoarea. Tit i-a adus lui Pavel vești îmbucurătoare. Prima scrisoare trezise în corinteni ʻo întristare după voința lui Dumnezeu, căință, străduință, dezvinovățire, indignare, teamă și îndreptare a răuluiʼ. În a doua scrisoare, Pavel i-a lăudat pentru modul în care au primit și au aplicat sfaturile și i-a îndemnat ʻsă-l ierte cu bunăvoință și să-l mângâieʼ pe cel care fusese exclus din congregație, dar care acum se căise. (2Co 7:8-12; 2:1-11; compară cu 1Co 5:1-5.) De asemenea, Pavel i-a încurajat să continue să se implice în acțiunile de ajutorare a fraților nevoiași din Iudeea. (2Co 8:1-15) Apoi, Pavel a trebuit să își apere apostolatul, deoarece în congregație existau persoane care continuau să conteste poziția și autoritatea sa de apostol; în scrisoare, Pavel a vorbit cu fermitate și în termeni laudativi despre numirea sa de apostol, dar nu pentru el însuși, ci „pentru Dumnezeu”, adică pentru a salva congregația lui Dumnezeu. (2Co 5:12, 13; 10:7-12; 11:16-20, 30-33; 12:11-13)
Clarificări cu privire la scrierile inspirate existente. Pavel a dat greutate argumentelor din scrisorile către corinteni folosind Scripturile ebraice. El a demascat nebunia înțelepciunii lumești, afișată de apostolii falși, demonstrând astfel importanța faptului de a dobândi înțelepciunea superioară a lui Dumnezeu. Pentru aceasta, a folosit cuvintele scrise de psalmist cu multe generații înainte: „Gândurile oamenilor . . . sunt ca un abur” (Ps 94:11; 1Co 3:20) și a pus aceleași întrebări adresate de Isaia iudeilor rebeli: „Cine a măsurat spiritul lui Iehova? Cine poate . . . să-l învețe ceva?”. (Is 40:13; 1Co 2:16) Pavel a demonstrat că slujitorii creștini au dreptul să primească ajutor material, arătând că textul din Deuteronomul 25:4 – „să nu pui botniță taurului când treieră” – se referă în primul rând la acești slujitori. (1Co 9:9, 10) Referindu-se la cuvintele din Isaia 25:8 și Osea 13:14, potrivit cărora moartea va fi înghițită, Pavel a arătat că Dumnezeu promisese de mult timp învierea morților. (1Co 15:54, 55) În plus, Pavel a adus clarificări în ce privește Cina Domnului, analizând în detaliu cuvintele rostite de Isus când a instituit această sărbătoare. (Lu 22:19, 20; 1Co 11:23-34)
Pavel a arătat ce atitudine a avut dintotdeauna Dumnezeu față de curățenia spirituală citând sau făcând referire la Deuteronomul 17:17, Leviticul 26:11, 12, Isaia 43:6; 52:11 și Osea 1:10. (1Co 5:13; 2Co 6:14-18) El a menționat că slujitorii lui Dumnezeu din trecut nu au ignorat importanța generozității și că Iehova îi privește în mod aprobator pe creștinii generoși. (Ps 112:9; 2Co 9:9) De asemenea, Pavel a arătat că principiul potrivit căruia orice lucru trebuie stabilit prin gura a doi sau trei martori se aplică și în congregația creștină. (De 19:15; 2Co 13:1) Astfel de precizări pun într-o lumină mai clară scrierile inspirate din trecut și clarifică modul în care le putem aplica.
[Chenarul de la pagina ]
PRIMA SCRISOARE CĂTRE CORINTENI – IDEI IMPORTANTE
Scrisoare trimisă de Pavel congregației din Corint, după ce primește vești îngrijorătoare despre disensiunile și imoralitatea din acea congregație și ca răspuns la o întrebare legată de căsătorie
Scrisă în Efes, în jurul anului 55 e.n.
Îndemn la unitate (1:1–4:21)
Faptul de a urma oameni provoacă dezbinări
Contează ceea ce Dumnezeu consideră a fi înțelepciune sau nebunie
Să nu ne lăudăm cu oamenii, ci în Iehova, care ne dă toate lucrurile prin Cristos
Să fim persoane mature, spirituale, care înțeleg că Dumnezeu determină creșterea spirituală și că Cristos este temelia pe care se construiește personalitatea creștină
Nimeni să nu se umfle de mândrie, considerându-se superior colaboratorilor săi creștini
Congregația trebuie păstrată curată pe plan moral (5:1–6:20)
Oricine devine fornicator, lacom, idolatru, insultător, bețiv sau extorcator trebuie exclus
Mai bine să ne lăsăm păgubiți decât să ne ducem la judecată cu fratele nostru înaintea unor necredincioși
Necurăția morală profanează templul lui Dumnezeu și îi împiedică pe cei ce o practică să intre în Regat
Sfaturi privitoare la căsătorie și celibat (7:1-40)
Datoria conjugală trebuie îndeplinită, însă arătându-se considerație
Pentru cei care ard de pasiune este mai bine să se căsătorească decât să rămână celibatari
Creștinul căsătorit nu trebuie să se despartă de partenerul necredincios; l-ar putea ajuta, în cele din urmă, să fie salvat și el
Când cineva devine creștin, nu e necesar să-și schimbe statutul civil
Căsătoria aduce cu sine mai multe îngrijorări; celibatul poate fi avantajos pentru cei care doresc să-i slujească Domnului fără distragere
Preocupare pentru bunăstarea spirituală a altora (8:1–10:33)
Nu trebuie să-i poticnim pe alții consumând alimente oferite idolilor
Pentru a nu-i împiedica pe alții să accepte vestea bună, Pavel a refuzat să profite de dreptul său de a primi ajutor material
Să acordăm atenție exemplelor-avertisment date de israeliți în timpul peregrinării prin pustiu, ca sã tragem foloase și să nu le dăm altora motive de poticnire
Nu toate lucrurile permise zidesc
Ordinea în congregație (11:1–14:40)
Să respectăm principiul creștin al autorității; femeia să-și acopere capul
Să manifestăm respect pentru Cina Domnului
Darurile spiritului trebuie folosite înțelegând sursa și scopul lor
Iubirea este calea care le întrece pe toate celelalte
Întrunirile congregației să se desfășoare în mod ordonat
Speranța învierii este sigură (15:1–16:24)
Învierea lui Cristos constituie o garanție
Creștinii unși trebuie mai întâi să moară pentru a putea fi înviați și pentru a primi nemurirea și neputrezirea
Truda noastră în legătură cu Domnul nu este zadarnică; să rămânem neclintiți în credință
[Chenarul de la pagina ]
A DOUA SCRISOARE CĂTRE CORINTENI – IDEI IMPORTANTE
A doua scrisoare către corinteni este continuarea primei scrisori și face referire la măsurile luate de frați pentru a păstra congregația curată, la cultivarea dorinței corintenilor de a-i ajuta pe frații din Iudeea și la combaterea influenței apostolilor falși
Scrisă de Pavel în anul 55 e.n., cu câteva luni înainte de a ajunge în Corint pentru cea de-a doua și ultima sa vizită
Grija plină de iubire a lui Pavel; poziția lui Pavel și a lui Timotei în relațiile cu frații (1:1–7:16)
Necazul prin care au trecut Pavel și Timotei din cauză că erau creștini le-a pus viața în pericol, dar faptul că Dumnezeu i-a salvat le putea aduce mângâiere altora
Ei s-au purtat cu sfințenie și sinceritate; nu erau stăpâni pe credința altora, ci colaboratori spre bucuria lor
Prima scrisoare a fost scrisă cu multe lacrimi și având ca motivație iubirea; bărbatul care fusese imoral trebuia acum iertat și consolat
Pavel și colaboratorii săi sunt calificați de Dumnezeu ca slujitori ai noului legământ; corintenii sunt scrisoarea lor de recomandare, scrisă pe inimile lor
În înfăptuirea acestui serviciu, ei nu falsifică cuvântul lui Dumnezeu, ci îl predică pe Cristos ca Domn; vestea bună este acoperită cu văl doar pentru cei orbiți de dumnezeul acestui sistem
Deși sunt încă pe pământ, în corpuri asemănătoare unor corturi, Pavel și Timotei, precum și corintenii nutresc speranța de a locui veșnic în cer; totuși, fiecare va dezvălui clar ce fel de persoană este înaintea scaunului de judecată al lui Cristos
Cei ce sunt uniți cu Cristos sunt o creație nouă; toți iau parte la misiunea împăcării; toți, în calitate de ambasadori, imploră: „Împăcați-vă cu Dumnezeu!”
Pavel și colaboratorii săi se recomandă ca slujitori ai lui Dumnezeu prin ceea ce au suferit în serviciul lor și demonstrând că spiritul lui Dumnezeu acționează în viața lor
Cu inimile larg deschise, ei îi îndeamnă pe frați să se lărgească în iubire, să nu se înjuge la un jug inegal cu cei necredincioși și să se curețe de tot ce murdărește carnea și spiritul
Reacția pozitivă a corintenilor la sfaturile din prima sa scrisoare îi aduce multă mângâiere lui Pavel
Corintenii sunt îndemnați să-și ajute frații din Iudeea, care trec prin necazuri (8:1–9:15)
Macedonenii, deși foarte săraci, au implorat să li se permită să facă o donație
Cristos a devenit sărac pentru ca astfel creștinii din Corint (și alții) să devină bogați
Corintenii sunt lăudați pentru că au fost gata să dăruiască
Fiecare să facă așa cum a hotărât în inima lui; Dumnezeu îl iubește pe cel ce dă cu bucurie
Argumente pentru a combate influența apostolilor falși (10:1–13:14)
Pavel le răspunde împotrivitorilor care susțin că este „slab”, „inferior”, „nepriceput în vorbire”, „irațional”, că a intrat ‘în teritoriul care le aparține lor’ și că nu s-a dovedit un apostol asemenea lor când s-a umilit prestând o muncă laică
În privința genealogiei, Pavel nu este cu nimic mai prejos decât ei; le este superior în ce privește persecuțiile și greutățile îndurate pentru Cristos, grija iubitoare pentru congregații, viziunile și dovezile apostolatului
Să verificăm mereu dacă suntem în credință