Tinerii se întreabă . . .

Cum pot să devin un prieten al lui Dumnezeu?

„LOIALITATE.“ „Devotament personal.“ Oamenii folosesc deseori aceşti termeni pentru a-şi descrie ataşamentul faţă de cei mai apropiaţi prieteni. Ştiai că aceşti termeni pot descrie şi ataşamentul faţă de Marele Creator al acestui impresionant univers, cu alte cuvinte, ştiai că însuşi Dumnezeu îţi poate fi prieten? Da, Biblia vorbeşte despre faptul de a avea devoţiune sfântă, iar această expresie implică nu numai ascultare, ci şi un ataşament personal faţă de Dumnezeu, apropiere care izvorăşte dintr-o inimă plină de apreciere.

Articolelea precedente din această serie au arătat că un astfel de ataşament este posibil şi, totodată, benefic. Dar cum poţi încheia o astfel de prietenie personală cu Dumnezeu? Nu posezi prin naştere şi nici nu moşteneşti automat aşa ceva de la nişte părinţi credincioşi. Dimpotrivă, aceasta se dobândeşte numai depunând eforturi sincere. Apostolul Pavel i-a spus tânărului Timotei să se ‘antreneze având drept ţel devoţiunea sfântă’. Da, el trebuia să depună nişte eforturi asemănătoare celor depuse de atleţi când se antrenează (1 Timotei 4:7, 8, 10, NW)! Tu trebuie să faci la fel dacă vrei ca Dumnezeu să devină prietenul tău. Dar cum poţi începe „antrenamentul“ în această privinţă?

Cunoştinţa personală despre Dumnezeu

Întrucât devoţiunea sfântă izvorăşte din inimă, trebuie să-ţi umpli inima cu cunoştinţa despre Dumnezeu. Cu regret trebuie să spunem că, din cei peste 500 de tineri cărora li s-a pus întrebarea: „Cât de des citeşti Biblia când eşti singur?“, 87% au răspuns prin „rareori“, „aproape niciodată“ sau „niciodată“. Evident, majoritatea tinerilor sunt de părere că citirea Bibliei este un lucru neinteresant şi plictisitor. Însă nu trebuie să fie aşa! Reflectează la următorul aspect: De ce unii tineri memorează tot felul de ştiri sportive sau învaţă versurile cântecelor preferate? Deoarece îi interesează aceste lucruri. În mod asemănător, studierea Bibliei devine interesantă dacă te laşi absorbit de ea (1 Timotei 4:15). Apostolul Petru ne-a îndemnat astfel: „Nutriţi o dorinţă arzătoare pentru laptele nefalsificat, care aparţine cuvântului“ (1 Petru 2:2, NW). Într-adevăr, trebuie să-ţi formezi, sau să cultivi, un astfel de interes faţă de Scripturi. Probabil că lucrul acesta pretinde eforturi, însă vei vedea că merităb.

În primul rând, citirea şi studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi a publicaţiilor bazate pe Biblie vor dezvălui „frumuseţea DOMNULUI“ (Psalmul 27:4). O tânără creştină, pe nume Amber, şi-a propus să citească Biblia în întregime. Pentru aceasta, ea a avut nevoie de aproape un an de zile. „Nu cred că în viaţă există multe lucruri care să pretindă atâta timp şi eforturi, dar care să aducă atât de multe recompense“, mărturisea Amber. „Când citeam, mă simţeam ca şi cum Iehova mă lua în poală, asemenea unui tată, şi mă învăţa. Am aflat foarte multe lucruri despre Iehova — lucruri care m-au apropiat de el şi m-au făcut să doresc să manifest o teamă plină de respect faţă de el pentru tot restul vieţii mele.“

Când citeşti Biblia, afli despre numeroasele ocazii în care Dumnezeu şi-a sprijinit în mod loial prietenii (Psalmii 18:25; 27:10). Afli că normele lui sunt întotdeauna cele mai bune şi au în vedere binele nostru etern (Isaia 48:17). Când citeşti despre calităţile inegalabile ale lui Dumnezeu, cum ar fi iubirea şi înţelepciunea sa, îţi doreşti să-l imiţi (Efeseni 5:1). Dar pentru ca aceste informaţii să-ţi mişte inima, trebuie să şi meditezi asupra lor. În timp ce citeşti, întreabă-te: „Ce învăţ de aici despre Iehova? Cum îmi influenţează aceasta gândirea şi acţiunile? Cum arată aceasta că Dumnezeu este cel mai bun prieten pe care l-aş putea avea?“.

Cunoştinţa pe care o dobândeşti despre Dumnezeu printr-un studiu personal sau prin intermediul întrunirilor congregaţiei te va ajuta să te apropii de el şi într-un alt sens. Un proverb franţuzesc spune: „Numai aceia sunt prieteni adevăraţi, care gândesc ca unul singur“. Dar cum poţi gândi „ca unul singur“ cu Dumnezeu? O tânără, pe nume Denise, ne explică: „Cu cât studiezi şi cercetezi mai mult despre un subiect, cu atât afli mai multe despre punctul de vedere al lui Iehova cu privire la lucrul respectiv. Îţi este de folos să ştii ce gândeşte el despre un anumit lucru“.

O conduită dreaptă este vitală

Dumnezeu îi alege ca prieteni ai săi numai pe cei care respectă normele sale morale. El „îşi dezvăluie secretul celor drepţi“, se arată în Proverbele 3:32. Un tânăr care se străduieşte să fie drept ‘va lua seama să umble în legea Domnului’ (2 Împăraţi 10:31). Cât de mult se va apropia de Dumnezeu o persoană cu o astfel de conduită ascultătoare? Isus Cristos a spus: „Tatăl meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el“ (Ioan 14:21–24). Cât de plină de afecţiune este această descriere! Imaginează-ţi, aceste două persoane, cele mai proeminente din Univers, îi acordă în permanenţă atenţie şi îi poartă de grijă unui om! Dacă vei lua seama să umbli potrivit legii lui Iehova, şi cu tine se va întâmpla lucrul acesta.

Ca să fii drept, înseamnă oare că trebuie să fii perfect? Câtuşi de puţin! Dacă greşeşti din cauza unei slăbiciuni nu înseamnă că ai abandonat „cărarea poruncilor“ lui Dumnezeu (Psalmul 119:35). Să analizăm ce ne spune Biblia despre regele David. În pofida faptului că îi era prieten loial lui Dumnezeu, din cauza slăbiciunii, el a comis câteva greşeli grave. Cu toate acestea, Iehova a spus că el a umblat „cu inimă întreagă şi cu curăţie“ (1 Împăraţi 9:4). Regele David întotdeauna a manifestat căinţă sinceră pentru orice greşeală săvârşită şi s-a străduit din răsputeri să facă ce era plăcut înaintea lui Dumnezeu. — Psalmul 51:1–4.

Deşi David îl iubea pe Dumnezeu, el ştia cât de greu poate fi uneori să acţionezi în mod corect. Acesta a fost motivul pentru care s-a rugat lui Dumnezeu astfel: „Fă-mă să umblu în adevărul Tău“. Da, el a manifestat o frică sinceră, sau o teamă de a nu-l supăra pe Dumnezeu. De aceea, David a putut spune: „Prietenia DOMNULUI este cu cei care se tem de El“ (Psalmul 25:5, 14). Aceasta nu este o teamă morbidă, ci o veneraţie profundă faţă de Creator şi o teamă sănătoasă de a-i displăcea. Această teamă sfântă este fundamentul unei conduite corespunzătoare. Să ilustrăm aceasta prin exemplul unui tânăr creştin pe nume Iosua.

Iosua a primit un bilet de la o colegă de şcoală care îi declara că îl place şi că vrea să aibă „relaţii amoroase“ cu el. Deşi se simţea atras de ea, Iosua şi-a dat seama că asocierea cu o persoană necredincioasă ar putea duce la imoralitate şi i-ar pune în pericol prietenia cu Iehova. Astfel, Iosua i-a spus colegei lui cât se poate de clar că nu îl interesează aşa ceva! Ulterior, când i-a povestit mamei lui cum a rezolvat problema, mama lui a exclamat fără să se gândească: „Vai, Iosua, cred că ai rănit-o!“. La care Iosua i-a răspuns: „Dar, mamă, mai bine o rănesc pe ea decât pe Iehova“. Teama sfântă, teama de a-i displăcea Prietenului său ceresc, l-a determinat să-şi păstreze o conduită dreaptă.

Alege-ţi prieteni buni

O tânără pe nume Lynn intra mereu în încurcături. Care era cauza? Nu îşi alegea prieteni potriviţi (Exodul 23:2; 1 Corinteni 15:33). Care era soluţia? Să-şi găsească prieteni noi! „Dacă ai în jur prieteni care îl iubesc pe Iehova — spunea Lynn în încheiere —, îţi este mai uşor să ai o conştiinţă sensibilă şi să eviţi necazurile. Când ei îşi exprimă dezgustul faţă de o conduită incorectă, ajungi să împărtăşeşti şi tu acelaşi simţământ.“

De fapt, alegerea greşită a prietenilor poate fi cea mai mare piedică în calea unei prietenii cu Dumnezeu. Ann, în vârstă de optsprezece ani, recunoştea următoarele: „Prietenii exercită o mare influenţă asupra ta. Mai devreme sau mai târziu vei fi ca ei. Ei te determină să gândeşti ca ei. Aproape întotdeauna se vorbeşte, probabil, despre sex. Asta îţi poate stârni curiozitatea. Te întrebi cum ar fi să faci sex“. Ann a învăţat toate acestea trecând printr-o experienţă amară. Ea relatează: „Ştiu cât de mult te influenţează asocierile rele. La 15 ani am ajuns să comit imoralitate şi am rămas însărcinată“.

În cele din urmă, Ann s-a convins de veridicitatea următoarelor cuvinte consemnate în Biblie: „Aşa că cine vrea să fie prieten cu lumea, se face vrăjmaş cu Dumnezeu“ (Iacov 4:4). Într-adevăr, Ann a vrut să fie — a ales să fie — prietenă cu lumea. Dar lumea nu i-a adus decât necaz după necaz. Din fericire, Ann şi-a revenit. Ea a regretat profund modul în care s-a comportat şi a apelat la ajutorul părinţilor şi al bătrânilor de congregaţie. În plus, ea şi-a făcut un nou cerc de prieteni (Psalmul 111:1). După numeroase eforturi, Ann a putut fi din nou prietenă cu Dumnezeu. Acum, după ce au trecut câţiva ani, ea ne spune: „Prietenia mea cu Iehova este mult mai strânsă“.

Printr-un studiu personal al Bibliei, prin meditare, printr-o conduită dreaptă şi printr-o asociere sănătoasă şi tu poţi cultiva o prietenie strânsă cu Dumnezeu. Păstrarea acestei prietenii este însă o altă chestiune. Cum este oare posibil lucrul acesta, în pofida greutăţilor şi a slăbiciunilor cu care ne confruntăm fiecare? Un articol viitor din această serie va analiza această chestiune.

[Note de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Mă vor ajuta prietenii să fiu prieten cu Dumnezeu?