Celibatul în timpuri de dificultăţi economice
„AM VRUT să mă căsătoresc la 25 de ani“, a spus Chuks, un tânăr din Africa de Vest. „Aveam în minte o fată şi ea îmi împărtăşea dorinţa. Problema erau banii. Tata şi fratele meu mai mare erau şomeri, iar fraţii şi surorile mele mai mici erau la şcoală. Toată familia depindea de mine. Apoi, ca şi cum nu ar fi fost de-ajuns, părinţii mei s-au îmbolnăvit, ceea ce însemna că era nevoie de bani în plus pentru cheltuielile medicale.“
Chuks, care era Martor al lui Iehova, nu dorea să se căsătorească fără să fie în stare să-şi întreţină soţia. El avea în vedere cuvintele lui Pavel consemnate în 1 Timotei 5:8: „Dacă cineva nu poartă de grijă de ai săi şi mai ales de cei din casa lui, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios“.
„Eu lucram din greu, continuă Chuks, însă nu aveam niciodată bani suficienţi pentru un astfel de proiect. Ca urmare, a trebuit să ne amânăm de repetate ori planurile de căsătorie. În cele din urmă am primit o scrisoare de la fată, prin care îmi spunea că altcineva o ceruse de la tatăl ei în căsătorie. Tatăl a fost de acord. La câteva zile după sosirea scrisorii, familia a sărbătorit logodna.“
La fel ca Chuks, mulţi bărbaţi creştini şi-au văzut planurile de căsătorie spulberate sau amânate din cauza dificultăţilor economice. În multe ţări inflaţia este foarte ridicată. De exemplu, într-o ţară din Africa Centrală, preţurile au crescut cu 8 319% într-un singur an! În unele ţări este greu să obţii un loc de muncă. Şi, adeseori, salariile sunt atât de modeste, încât unui bărbat îi este greu să se întreţină singur, cu atât mai puţin să întreţină o soţie şi copii. Un tânăr din Nigeria se plângea că serviciul cu normă întreagă care i se oferise într-o întreprindere era plătit cu numai 17 dolari pe lună — mai puţin decât îi trebuia pentru călătoria cu autobuzul până la locul de muncă şi înapoi!
Şi în cazul multor femei creştine celibatare, dificultăţile economice le împiedică planurile de căsătorie. Deseori ele trebuie să lucreze pentru a-şi întreţine familia. Unii bărbaţi necăsătoriţi, observând situaţia, ezită să se căsătorească cu ele, înţelegând că bărbatul care se căsătoreşte în astfel de circumstanţe va trebui să câştige suficient ca să întreţină nu numai o soţie, dar şi familia ei. Ayo, o absolventă de facultate, se străduieşte să se întreţină pe ea, pe mama ei, precum şi pe fraţii şi surorile ei mai mici. „Vreau să mă căsătoresc, se lamentează ea, însă, când alţii vin şi văd lungul meu trailer [responsabilităţile financiare], ei se retrag.“
În pofida dificultăţilor financiare, mulţi creştini necăsătoriţi se simt presaţi de rude şi de alte persoane să se căsătorească şi să aibă copii. Câteodată, această presiune îmbracă o formă de batjocură. În unele părţi ale Africii, de exemplu, se obişnuieşte ca, atunci când saluţi un adult, să-l întrebi de sănătatea partenerului şi a copiilor. Uneori, astfel de saluturi sunt folosite pentru a lua peste picior persoanele necăsătorite. John, care are aproape 50 de ani, spune: „Când oamenii mă tachinează, întrebându-mă: «Ce mai face soţia ta?», eu le răspund: «Vine îndată». În realitate, cum aş putea să-mi caut o soţie când nu o pot întreţine?“
Pentru John şi pentru mulţi alţii ca el, situaţia poate fi exprimată prin cuvintele unui proverb yoruba: „Dacă te căsătoreşti repede n-ai de ce să te lauzi; mai greu este să-ţi întreţii familia“.
Profită la maximum de situaţia ta
Cât de uşor ne putem întrista atunci când ceva după care tânjim nu se realizează! În Proverbele 13:12 se spune: „O speranţă amânată îmbolnăveşte inima“. Probabil că nutreşti acest sentiment dacă tânjeşti după căsătorie, dar nu ai o situaţie materială corespunzătoare. Acest lucru poate fi valabil mai ales dacă eşti printre cei pe care apostolul Pavel îi descrie ca fiind „aprinşi de pasiune“. — 1 Corinteni 7:9, NW.
Poate că nu este uşor să depăşeşti problemele, însă poţi face ceva pentru a suporta situaţia şi chiar pentru a găsi bucurie în ea. Isus Cristos, un bărbat necăsătorit, a stabilit un principiu biblic practic, care te poate ajuta să depăşeşti dezamăgirea datorată unei aşteptări amânate. El a spus: „Este mai ferice să dai decât să primeşti“. — Faptele 20:35.
Poţi aplica acest principiu făcând lucruri bune pentru familia ta şi pentru alţii din congregaţie. Totodată ţi-ai putea intensifica activitatea în ministerul creştin. Dacă eşti ocupat din plin în dăruirea altruistă, ai putea constata că ‘ai luat în inima ta o hotărâre tare şi ai stăpânire peste voinţa ta’. — 1 Corinteni 7:37, nota de subsol.
Un alt bărbat necăsătorit, apostolul Pavel, a consemnat acest sfat util: „Luaţi seama deci cu amănunţime cum umblaţi, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi, răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele“ (Efeseni 5:15, 16). Mulţi creştini necăsătoriţi au ‘găsit odihnă pentru sufletele lor’ folosindu-şi timpul pentru a se apropia mai mult de Iehova prin intermediul rugăciunii, prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu şi prin participare la întrunirile creştine (Matei 11:28–30). Dacă procedezi astfel vei reuşi să faci faţă mai uşor unei situaţii economice dificile. Acest fapt îţi va permite totodată să dai dovadă de mai multă spiritualitate, ceea ce va face din tine un soţ sau o soţie mai bună, dacă te vei căsători în cele din urmă.
Nu uita niciodată că Iehova se îngrijeşte de toţi cei care îl slujesc. El este conştient de problemele şi de dificultăţile prin care treci. Iubitorul nostru Tată ceresc ştie totodată ce anume este spre binele tău de durată, atât din punct de vedere spiritual, cât şi afectiv. Dacă aplici cu răbdare principiile din Cuvântul său în viaţa ta cotidiană, poţi fi sigur că el îţi va aduce alinare la timpul stabilit de el şi îţi va satisface necesităţile şi dorinţele într-un mod care are în vedere binele tău veşnic. Biblia ne dă asigurarea că Iehova „nu lipseşte de nici un bine pe cei care umblă în neprihănire“. — Psalmul 84:11.
Priveşte partea pozitivă a lucrurilor
Păstrează în minte şi faptul că, fiind necăsătorit, ai avantaje categorice. Apostolul Pavel scria: „Cine se căsătoreşte bine face; şi cine nu se căsătoreşte, mai bine face“. — 1 Corinteni 7:38.
De ce este „mai bine“ pentru celibatari decât pentru cei căsătoriţi? Pavel explică: „Cine nu este căsătorit se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului. Dar cine este căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei. Şi între o soţie şi o fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului ei“. — 1 Corinteni 7:32–34.
Cu alte cuvinte, creştinii căsătoriţi sunt preocupaţi, aşa cum şi trebuie, de necesităţile partenerului lor, de ceea ce îi place şi de ceea ce nu îi place acestuia. Însă creştinii celibatari se pot concentra mai mult asupra serviciului pentru Iehova. În comparaţie cu cei căsătoriţi, creştinii celibatari pot fi mai uşor „în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere“. — 1 Corinteni 7:35, NW.
Pavel nu spune că creştinii celibatari nu sunt distraşi deloc. Dacă eşti împovărat de probleme economice, poate simţi că există multe lucruri care ameninţă să te distragă de la ministerul tău. Cu toate acestea, libertatea personală de a-l sluji pe Dumnezeu este, în general, mai mare în cazul unui bărbat sau al unei femei necăsătorite decât în cazul celor căsătoriţi.
Chiar dacă apostolul Pavel a recomandat celibatul drept calea mai bună, el nu a spus că este greşit să te căsătoreşti. El a scris: „Dacă te însori, nu păcătuieşti“. Însă el a avertizat: „Fiinţele acestea [căsătorite] vor avea necazuri pământeşti“. — 1 Corinteni 7:28.
Ce a vrut el să spună prin aceasta? Căsătoria aduce unele îngrijorări. În timpuri de dificultăţi economice, un astfel de necaz poate include preocuparea unui tată ca să-şi hrănească soţia şi copiii. Şi boala poate adăuga poveri financiare şi emoţionale pentru familie.
Deci chiar dacă situaţia în care te afli nu este cum ai dori, poate că eşti într-o situaţie mai bună decât dacă ai fi căsătorit şi ai avea responsabilitatea de a-ţi hrăni copiii. Dificultăţile cu care te confrunţi în prezent sunt temporare; ele vor fi înlăturate în noul sistem al lui Dumnezeu — şi unele poate chiar mai curând. — Compară cu Psalmul 145:16.
Îţi poţi extinde ministerul?
Deşi nu oricine poate face aceasta, unii au putut intra în serviciul cu timp integral în pofida problemelor financiare. Chuks, menţionat anterior, cumpăra şi vindea articole de papetărie ca să-şi întreţină familia. Cam în aceeaşi perioadă în care planurile lui de căsătorie au eşuat, el a primit o scrisoare prin care era invitat să lucreze temporar în cadrul unui program de construcţie la filiala locală a Societăţii Watch Tower. Fiind îngrijorat de situaţia materială, fratele lui mai mare l-a descurajat ca să nu meargă. Însă Chuks s-a gândit că Iehova l-a ajutat să întreprindă acţiunea cu articolele de papetărie, deci trebuia să pună interesele Regatului pe primul plan şi să aibă încredere în capacitatea lui Dumnezeu de a se îngriji de el. (Matei 6:25–34). În plus, se gândea el, nu va dura decât trei luni de zile.
Chuks a acceptat invitaţia şi i-a plasat fratelui său afacerea. După şase ani, Chuks se află tot în serviciul cu timp integral, este bătrân în congregaţia creştină şi, din punct de vedere financiar, este pregătit de căsătorie. Regretă el modul în care s-au derulat evenimentele în viaţa sa? Chuks spune: „Am fost dezamăgit că nu m-am putut căsători când am vrut, însă totul a decurs într-adevăr în favoarea mea. Am avut parte de multe bucurii şi privilegii de serviciu pe care, probabil, nu le-aş fi gustat dacă m-aş fi căsătorit atunci şi aş fi avut o familie“.
Securitate pentru viitor
În timpuri dificile, mulţi caută securitatea căsătoriei ca pe un refugiu împotriva greutăţilor financiare viitoare. Unele ţări, împovărate de datorii, le oferă celor în vârstă puţin ajutor sau chiar deloc. Prin urmare, părinţii se bazează, de obicei, pe familiile lor şi mai ales pe copiii lor ca să-i susţină la bătrâneţe. În consecinţă, bărbaţii şi femeile celibatare sunt adesea presaţi să se căsătorească şi să aibă copii, chiar dacă situaţia lor financiară este precară.
Însă căsătoria şi creşterea copiilor nu garantează securitatea. Unii copii din lume nu sunt dispuşi să îşi îngrijească părinţii în vârstă, alţii nu sunt în stare să o facă, iar alţii mor înaintea părinţilor lor. Creştinii caută securitate în principal în altă parte, păstrând în minte promisiunea lui Dumnezeu: „Nicidecum n-am să te las, cu nici un chip nu te voi părăsi“. — Evrei 13:5.
Cei care au amânat căsătoria cu scopul de a-l sluji cu timp integral pe Iehova nu au fost părăsiţi. Christina este o soră celibatară în vârstă de 32 de ani. În ultimii nouă ani ea a slujit ca pionier regular în Nigeria. Ea spune: „Îmi pun încrederea în Iehova, care ne asigură că nu îşi va abandona niciodată slujitorii. Îmi bazez încrederea pe promisiunea lui. Iehova are grijă de mine atât din punct de vedere spiritual, cât şi material. El s-a dovedit a fi un Tată generos. De exemplu, m-am mutat într-o zonă unde este mare nevoie de Martori, ca să fac pionierat. Deşi condiţiile de trai nu sunt grozave, am învăţat să mă descurc. Când am fost internată în spital pentru tifos, fraţii din fosta mea congregaţie mi-au purtat de grijă.
Sunt foarte mulţumită în serviciul cu timp integral. Consider că este un mare privilegiu să colaborez cu Creatorul universului şi cu atât de mulţi fraţi şi surori din întreaga lume. Observ mulţi tineri care sunt frustraţi şi fără nici o speranţă din cauza lucrurilor care se întâmplă în jurul lor. Cât despre mine, viaţa mea este plină de sens; privesc viitorul cu încredere. Ştiu că faptul de a fi aproape de Iehova este cea mai bună soluţie la problemele cu care ne confruntăm astăzi“.
Dacă doreşti foarte mult să te căsătoreşti, dar nu poţi din cauza greutăţilor economice, nu fi descurajat! Nu eşti singurul în această situaţie! Multe persoane aflate într-o situaţie similară perseverează cu ajutorul lui Iehova. Profită la maximum de situaţia ta, străduindu-te să faci lucruri bune pentru alţii şi să-ţi consolidezi spiritualitatea. Apropie-te de Dumnezeu; el te va ajuta întrucât se îngrijeşte cu adevărat de tine. — 1 Petru 5:7.