Cum a inspirat Dumnezeu Biblia?

ÎN PREZENT, comunicarea este mai fascinantă ca oricând. Telefoane, faxuri, calculatoare — cu ani în urmă cine şi-ar fi putut imagina că va veni vremea când mesajele vor fi transmise numaidecât în orice loc de pe glob?

Dar comunicarea ce fascinează cel mai mult este cea pe care omul nu o poate stăpâni: inspiraţia divină. Iehova a inspirat circa 40 de scriitori umani să alcătuiască Cuvântul său scris, Sfânta Biblie. Aşa cum oamenii dispun de mai mult decât de un mijloc de comunicare, tot aşa Iehova s-a folosit de diverse metode de comunicare pentru a inspira Scripturile.

Dictarea. Dumnezeu a comunicat mesaje concrete care, mai târziu, au fost consemnate în Biblie.a De exemplu, să luăm în discuţie regulamentele care constituiau legământul Legii. „Scrie-ţi cuvintele acestea — i-a spus Iehova lui Moise — , căci pe temeiul acestor cuvinte închei legământ cu tine şi cu Israel“ (Exodul 34:27). Acele „cuvinte“ transmise „prin îngeri“ au fost transcrise de Moise şi se pot găsi în prezent în cărţile biblice Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronomul. — Faptele 7:53.

Mulţi alţi profeţi, printre care Isaia, Ieremia, Ezechiel, Amos, Naum şi Mica, au primit mesaje concrete de la Dumnezeu prin intermediul îngerilor. Uneori, aceşti bărbaţi şi-au început declaraţiile astfel: „Aşa vorbeşte Iehova“ (Isaia 37:6; Ieremia 2:2; Ezechiel 11:5; Amos 1:3; Mica 2:3; Naum 1:12, NW). Apoi, ei au aşternut în scris ceea ce a spus Dumnezeu.

Viziuni, visuri şi transe. O viziune este o imagine, o scenă sau un mesaj suprapus în mintea unei persoane în timp ce este trează, de obicei printr-o metodă neobişnuită. De exemplu, Petru, Iacov şi Ioan, „când s-au deşteptat“, au avut o viziune cu Isus transfigurat (Luca 9:28–36; 2 Petru 1:16–21). În unele cazuri, mesajul a fost transmis printr-un vis, adică printr-o viziune nocturnă, fiind imprimat în subconştientul receptorului în timp ce acesta dormea. Astfel, Daniel scrie despre „viziunile care mi-au trecut prin minte, când eram în pat“ — sau, aşa cum redă traducătorul Ronald A. Knox, „în timp ce stăteam culcat şi priveam în visul meu“. — Daniel 4:10.

O persoană pe care Iehova a făcut-o să cadă în transă era, după cât se pare, adâncită într-o stare de concentrare profundă, deşi cel puţin parţial era trează (compară cu Faptele 10:9–16). În Biblie, cuvântul grecesc redat prin „transă“ (ékstasis) înseamnă „a pune deoparte sau a deplasa“. El sugerează ideea de scoatere a minţii din starea ei normală. Astfel, o persoană aflată în transă uită de lucrurile care o înconjoară în timp ce recepţionează complet viziunea. Apostolul Pavel a fost, probabil, într-o astfel de transă când „a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit omului să le rostească“. — 2 Corinteni 12:2–4.

Spre deosebire de cei care au transcris mesajele dictate de Dumnezeu, scriitorii Bibliei care au primit viziuni sau visuri sau care au căzut în transă au avut deseori o anumită libertate de a descrie cu propriile cuvinte ceea ce au văzut. Lui Habacuc i s-a spus: „Scrie viziunea şi graveaz-o pe table, ca să se poată citi uşor!“ — Habacuc 2:2.

Înseamnă aceasta că respectivele părţi din Biblie sunt mai puţin inspirate decât pasajele dictate? Nicidecum! Prin spiritul său, Iehova a fixat bine mesajul său în mintea fiecărui scriitor, astfel încât au fost transmise gândurile lui Dumnezeu, nu ale omului. Deşi Iehova i-a permis scriitorului să aleagă cuvintele potrivite, el a dirijat mintea şi inima scriitorului, astfel încât nu s-a omis nici o informaţie esenţială, iar aceste cuvinte au ajuns să fie considerate pe bună dreptate cuvintele lui Dumnezeu. — 1 Tesaloniceni 2:13.

Revelaţia divină. Biblia conţine profeţii — istorie revelată şi scrisă cu anticipaţie — care depăşesc cu mult simpla capacitate umană. Un exemplu este ascensiunea şi căderea ‘împăratului Greciei’, Alexandru cel Mare, evenimente prezise cu aproximativ 200 de ani înainte (Daniel 8:1–8, 20–22)! Biblia vorbeşte totodată despre evenimente pe care nu le-a văzut nici un om. Crearea cerului şi a pământului este un exemplu (Geneza 1:1–27; 2:7, 8). Apoi sunt conversaţiile care au avut loc în cer, cum sunt cele prezentate în cartea Iov. — Iov 1:6–12; 2:1–6.

Dacă Dumnezeu nu i-a revelat direct scriitorului astfel de evenimente, el i le-a dezvăluit altcuiva, iar ele au devenit o parte componentă a istoriei orale sau scrise, fiind transmise de la o generaţie la alta, până când au ajuns să facă parte din Biblie (vezi chenarul de la pagina 7). În orice caz, putem fi siguri că Iehova a fost Sursa tuturor acestor informaţii şi că el i-a îndrumat pe scriitori, astfel încât relatările lor nu au fost denaturate de inexactităţi, exagerări sau mituri. Petru a scris referitor la profeţii că „oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu au vorbit conduşi de Duhul [spiritul, NW] Sfânt“.b — 2 Petru 1:21.

Au fost necesare eforturi sârguincioase

Deşi „au vorbit conduşi de Duhul Sfânt“, scriitorii Bibliei au trebuit totuşi să facă o analiză atentă. De exemplu, Solomon „a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de proverbe. [El] a căutat să afle cuvinte plăcute şi să scrie întocmai cuvintele adevărului“. — Eclesiastul 12:9, 10.

Unii scriitori ai Bibliei au trebuit să facă cercetări ample ca să găsească material documentar. De exemplu, Luca a scris despre evanghelia sa: „Am făcut cercetări amănunţite asupra tuturor acestor lucruri de la originea lor, să . . . le scriu în ordine“. Bineînţeles, spiritul lui Dumnezeu a binecuvântat eforturile lui Luca, îndemnându-l, fără îndoială, să găsească documente istorice demne de încredere şi să vorbească cu martori oculari de încredere, cum ar fi discipolii care mai erau în viaţă şi, probabil, mama lui Isus, Maria. Spiritul lui Dumnezeu l-a dirijat apoi pe Luca să consemneze informaţiile cu exactitate. — Luca 1:1–4.

Spre deosebire de Evanghelia după Luca, cea a lui Ioan a fost relatarea unui martor ocular, fiind scrisă după circa 65 de ani de la moartea lui Isus. Fără îndoială că spiritul lui Iehova a ascuţit memoria lui Ioan, ca să nu slăbească odată cu trecerea timpului. Acest lucru era în armonie cu ceea ce le promisese Isus continuatorilor săi: „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care Tatăl Îl va trimite în Numele Meu, vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu“. — Ioan 14:26.

În unele cazuri, scriitorii Bibliei au inclus în scrierile lor compilaţii din documentele unor istorici precedenţi care fuseseră martori oculari, dar care nu fuseseră toţi inspiraţi. Ieremia a compilat Întâia şi A doua carte a Împăraţilor îndeosebi în felul acesta (2 Împăraţi 1:18). Ezra s-a referit la cel puţin 14 surse neinspirate ca să-şi adune material pentru Întâia şi A doua carte a Cronicilor, printre care „Cronicile împăratului David“ şi „Cartea împăraţilor lui Iuda şi ai lui Israel“ (1 Cronici 27:24; 2 Cronici 16:11). Moise chiar a citat din „cartea Războaielor lui Iehova“ — după cât se pare o consemnare de încredere a războaielor purtate de poporul lui Dumnezeu. — Numeri 21:14, 15, NW.

În astfel de cazuri, spiritul sfânt a fost implicat în mod activ, determinându-i pe scriitorii Bibliei să aleagă numai materialul demn de încredere, care a devenit apoi parte integrantă a relatării biblice inspirate.

Sfaturi practice — de la cine?

Biblia conţine o bogăţie de sfaturi practice bazate pe observaţii personale profunde. De exemplu, Solomon a scris: „Nu este altceva mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din munca lui. Dar am văzut că şi aceasta este din mâna lui Dumnezeu“ (Eclesiastul 2:24). Pavel a spus că sfaturile pe care le dădea el referitor la căsătorie erau „după părerea [lui]“, deşi a adăugat: „Gândesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 7:25, 39, 40). Pavel a avut în mod sigur spiritul lui Dumnezeu, deoarece, după cum a spus apostolul Petru, ceea ce a scris Pavel era „după înţelepciunea dată lui“ (2 Petru 3:15, 16). Astfel, condus de spiritul lui Dumnezeu, el şi-a exprimat propria părere.

Când scriitorii Bibliei şi-au exprimat convingerile personale, ei au făcut acest lucru pe fondul studiului şi al aplicării Scripturilor de care dispuneau. Putem fi siguri că scrierile lor se armonizau cu gândirea lui Dumnezeu. Ceea ce au consemnat ei a ajuns să facă parte din Cuvântul lui Dumnezeu.

Bineînţeles, Biblia conţine şi afirmaţiile unor persoane a căror gândire a fost greşită (compară Iov 15:15 cu 42:7). Ea cuprinde şi câteva declaraţii care exprimă sentimentele de suferinţă ale slujitorilor lui Dumnezeu, deşi ele nu prezintă situaţia completă.c Deşi a făcut astfel de declaraţii personale, scriitorul a fost totuşi condus de spiritul lui Dumnezeu pentru a alcătui o consemnare exactă, care a servit la identificarea şi demascarea raţionamentelor false. În plus, în fiecare caz, contextul arată clar pentru orice cititor rezonabil dacă gândirea scriitorului este corectă.

Pe scurt, putem fi siguri că întreaga Biblie constituie mesajul lui Dumnezeu. Într-adevăr, Iehova a vegheat ca tot ceea ce conţine Biblia să corespundă scopului său şi a oferit o instruire de bază pentru cei care doresc să-l slujească. — Romani 15:4.

Scriitori umani — De ce?

Faptul că Iehova a folosit oameni la scrierea Bibliei arată marea sa înţelepciune. Să ne gândim puţin: Dacă Dumnezeu i-ar fi delegat pe îngeri să facă acest lucru, ar mai fi fost Biblia la fel de atrăgătoare? E adevărat, am fi încântaţi să citim despre calităţile şi acţiunile lui Dumnezeu din perspectiva unui înger. Dar dacă factorul uman ar lipsi complet, poate că am avea probleme în înţelegerea mesajului Bibliei.

Să ilustrăm acest lucru: Biblia ar putea consemna pur şi simplu că regele David a comis adulter şi omucidere şi că, după aceea, s-a căit. Dar cu cât mai bine este să dispunem de cuvintele lui David însuşi, prin care şi-a exprimat suferinţa profundă faţă de conduita sa şi l-a implorat pe Iehova să-l ierte! „Păcatul meu stă necurmat înaintea mea“, a scris el. „Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită“ (Psalmul 51:3, 17). Prin urmare, Biblia are căldura, varietatea şi frumuseţea pe care i-o dă factorul uman.

Da, Iehova a ales cea mai bună modalitate prin care să ne ofere Cuvântul său. Chiar dacă au fost folosiţi oameni cu slăbiciuni şi defecte, ei au fost conduşi de spiritul sfânt pentru ca în scrierile lor să nu apară erori. Astfel, Biblia are o valoare inestimabilă. Sfaturile ei sunt de calitate, iar profeţiile ei referitoare la viitorul paradis pământesc sunt demne de crezare. — Psalmul 119:105; 2 Petru 3:13.

De ce nu v-aţi face obiceiul de a citi în fiecare zi un fragment din Cuvântul lui Dumnezeu? Petru a scris: „Doriţi din tot sufletul laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire“ (1 Petru 2:2). Întrucât toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu, veţi constata că ea este „utilă pentru a instrui, pentru a mustra, pentru a reglementa lucrurile, pentru a disciplina în dreptate, astfel încât omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet echipat pentru orice lucrare bună“. — 2 Timotei 3:16, 17, NW.

[Note de subsol]

[Chenarul/Ilustraţiile de la pagina 7]

De unde şi-a obţinut Moise informaţiile?

MOISE a scris cartea biblică Geneza, dar tot ce a consemnat în ea s-a întâmplat cu mult timp înainte de naşterea lui. Atunci de unde a obţinut el astfel de informaţii? S-ar putea să-i fi fost revelate direct de Dumnezeu sau poate că a aflat unele evenimente pe cale orală, acestea fiind transmise de la o generaţie la alta. Întrucât la început oamenii trăiau mai mult, o mare parte din ceea ce a consemnat Moise în Geneza se poate să fi ajuns de la Adam până la Moise prin numai cinci persoane a căror viaţă a durat foarte mult: Metusala, Sem, Isaac, Levi şi Amram.

În plus, este posibil ca Moise să fi consultat unele consemnări scrise. În această privinţă, este remarcabil că Moise foloseşte frecvent expresia „aceasta este istoria lui“, înainte de a numi persoana despre care urmează să vorbească (Geneza 6:9; 10:1; 11:10, 27; 25:12, 19; 36:1, 9; 37:2, NW). Unii biblişti spun că termenul ebraic tradus aici prin „istorie“, tohledhóhth, se referă la un document istoric scris care exista deja şi pe care Moise l-a folosit ca material de referinţă pentru scrierile sale. Bineînţeles, acest lucru nu se poate afirma cu certitudine.

S-ar putea ca informaţiile conţinute în cartea Geneza să fi fost obţinute prin toate cele trei metode de mai sus: unele prin revelaţie directă, altele prin transmitere orală şi altele prin consemnări scrise. Important este că spiritul lui Iehova l-a inspirat pe Moise. Prin urmare, ceea ce a scris el este considerat în mod legitim cuvântul lui Dumnezeu.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

În diferite moduri, Dumnezeu i-a inspirat pe oameni să scrie Biblia