„Nădejdea noastră pentru voi este neclintită . . . pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere.“ — 2 CORINTENI 1:7.

Indiferent care ar fi necazul, toţi cei care îşi trăiesc cu fidelitate viaţa dedicată lui Dumnezeu pot fi siguri de un lucru: ei vor simţi într-un mod foarte personal mângâierea şi ajutorul lui Dumnezeu.

¹¹ A doua scrisoare a lui Pavel trebuie să-i fi mângâiat, cu siguranţă, pe membrii congregaţiei din Corint. Iar aceasta era una dintre intenţiile sale. El a explicat: „Nădejdea noastră pentru voi este neclintită . . . pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere“ (2 Corinteni 1:7). La sfârşitul scrisorii sale, Pavel a îndemnat: „Încurajaţi-vă . . . şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi“. — 2 Corinteni 13:11.

12. Ce necesitate au toţi creştinii?

¹² Ce lecţie importantă învăţăm de aici! Toţi membrii congregaţiei creştine au nevoie de ‘mângâierea’ pe care o dă Dumnezeu prin Cuvântul său, prin spiritul său sfânt şi prin organizaţia sa pământească. Chiar şi cei excluşi pot avea nevoie de mângâiere dacă s-au căit şi şi-au corectat conduita greşită. Astfel, „sclavul fidel şi prevăzător“ a luat o măsură iubitoare ca să-i ajute. O dată pe an, doi bătrâni pot vizita anumite persoane excluse. S-ar putea ca acestea să nu mai aibă o atitudine rebelă, să nu mai practice păcate grave şi, probabil, să aibă nevoie de ajutor ca să facă paşii necesari în vederea reintegrării. — Matei 24:45, NW; Ezechiel 34:16.