Puteţi face progrese spirituale

ADEVĂRATA valoare poate fi recunoscută cu greu. Exact aşa se întâmplă cu diamantele. Deşi un diamant şlefuit străluceşte, un diamant neprelucrat are o strălucire abia perceptibilă. Cu toate acestea, în interiorul diamantului neprelucrat există promisiunea sigură a unei frumoase nestemate.

Creştinii se aseamănă în multe privinţe cu diamantele neprelucrate. Deşi suntem încă departe de perfecţiune, avem o valoare ascunsă pe care Iehova o apreciază. La fel ca diamantele, fiecare dintre noi are propriile calităţi. Şi cu toţii putem face în continuare progrese spirituale dacă dorim acest lucru din toată inima. Personalitatea noastră poate fi şlefuită, pentru a străluci şi mai mult spre gloria lui Iehova. — 1 Corinteni 10:31.

După ce este tăiat şi şlefuit, diamantul este pus într-o montură care îi amplifică strălucirea. În mod asemănător, Iehova ne poate folosi în diverse locuri sau repartiţii dacă „îmbrăc[ăm] noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate“. — Efeseni 4:20–24, NW.

Poate că nu ne stă în fire să facem progrese spirituale, după cum un diamant în stare naturală rareori străluceşte ca o nestemată. Poate că trebuie să ne debarasăm de anumite slăbiciuni persistente, să ne schimbăm atitudinea faţă de asumarea responsabilităţilor sau chiar să ne străduim să ieşim dintr-o stare de stagnare spirituală. Însă putem face progrese dacă dorim cu adevărat lucrul acesta, deoarece Iehova Dumnezeu ne poate da „puterea care depăşeşte normalul“. — 2 Corinteni 4:7, NW; Filipeni 4:13.

Iehova îşi întăreşte slujitorii

La tăierea diamantelor este nevoie de siguranţă, care rezultă dintr-o cunoaştere exactă, deoarece, după ce se taie o parte din diamantul neprelucrat, deseori această parte se pierde. Pentru a obţine forma dorită, trebuie tăiat un material scump, uneori chiar 50 la sută din piatra netăiată. Şi noi avem nevoie de siguranţa care rezultă din cunoştinţa exactă pentru a ne modela personalitatea şi pentru a progresa spiritualiceşte. Trebuie să fim siguri îndeosebi de faptul că Iehova ne va da putere.

Ne-am putea simţi însă necorespunzători sau ne-am putea gândi că nu putem face mai mult. În trecut, slujitorii fideli ai lui Dumnezeu au simţit uneori acelaşi lucru (Exodul 3:11, 12; 1 Împăraţi 19:1–4). Când a fost numit de Dumnezeu să fie „proroc al neamurilor“, Ieremia a exclamat: „Iată, eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil“ (Ieremia 1:5, 6). Totuşi, în pofida reţinerii pe care a avut-o, Ieremia a devenit un profet curajos care a transmis mesaje directe unui popor ostil. Cum a fost posibil lucrul acesta? El a învăţat să se bizuie pe Iehova. Mai târziu, Ieremia a scris: „Binecuvântat să fie omul care se încrede în DOMNUL şi a cărui încredere este DOMNUL!“ — Ieremia 17:7; 20:11.

În mod asemănător, Iehova îi întăreşte astăzi pe cei ce-şi pun încrederea în el. Edwarda, tată a patru copii, al cărui progres spiritual era lent, s-a convins de lucrul acesta. El explică: „Eram Martor al lui Iehova de nouă ani, dar aveam impresia că stagnez pe plan spiritual. Problema era că nu prea aveam o motivaţie şi îmi lipsea siguranţa. După ce m-am mutat în Spania, m-am trezit într-o congregaţie mică ce nu avea decât un bătrân de congregaţie şi un slujitor ministerial. Având în vedere necesităţile, bătrânul de congregaţie mi-a încredinţat multe responsabilităţi. Am tremurat când am ţinut prima mea cuvântare şi alte teme la întruniri. Dar am învăţat să mă sprijin pe Iehova. Bătrânul de congregaţie m-a lăudat întotdeauna şi mi-a dat cu tact sugestii pentru a face îmbunătăţiri.

În paralel, mi-am sporit activitatea în serviciul de teren şi mi-am condus mai bine familia în privinţă spirituală. Ca urmare a acestui fapt, adevărul are o mai mare însemnătate pentru toată familia şi am mult mai multe satisfacţii. În prezent sunt slujitor ministerial şi depun eforturi pentru a cultiva calităţile unui supraveghetor creştin“.

„Dezbrăcaţi vechea personalitate“

Aşa cum şi-a dat seama Edward, progresul spiritual pretinde încredere în Iehova. De asemenea, este esenţial faptul de a cultiva „noua personalitate“ asemănătoare cu cea a lui Cristos. Cum se poate face lucrul acesta? Un prim pas este să „dezbrăc[ăm]“ acele trăsături care fac parte din vechea personalitate (Coloseni 3:9, 10, NW). Aşa cum defectele, de exemplu mineralele străine, trebuie înlăturate dintr-un diamant neprelucrat pentru a face din el o nestemată strălucitoare, tot aşa, pentru ca noua noastră personalitate să strălucească, trebuie să ne debarasăm de atitudinile „lumii“. — Galateni 4:3.

Una dintre aceste atitudini ar putea fi reţinerea de a accepta responsabilităţi de teamă că se va cere prea mult de la noi. Este adevărat, responsabilitatea înseamnă muncă, dar o muncă plină de satisfacţii (compară cu Faptele 20:35). Pavel a recunoscut că devoţiunea sfântă pretinde din partea noastră ‘să lucrăm din greu şi să ne străduim din răsputeri’. Noi facem lucrul acesta cu bucurie, a spus el, „deoarece ne-am pus speranţa într-un Dumnezeu viu“, care nu uită niciodată lucrarea pe care o facem în folosul colaboratorilor noştri creştini şi al altora. — 1 Timotei 4:9, 10, NW; Evrei 6:10.

Unele diamante au „tensiuni“ create în timpul formării lor şi trebuie mânuite cu atenţie. Însă, cu ajutorul unui instrument numit polariscop, şlefuitorul poate localiza tensiunea şi poate prelucra nestemata cu succes. Probabil că şi noi suferim din cauza unei tensiuni interioare, cum ar fi un defect de personalitate, ca urmare a mediului în care am crescut sau a unei întâmplări traumatizante. Ce putem face? Mai întâi, trebuie să recunoaştem noi înşine problema şi să fim hotărâţi să o înfruntăm în măsura în care putem. Fără îndoială, ar trebui să ne descărcăm inima înaintea lui Iehova în rugăciune şi, de asemenea, dacă este posibil, să căutăm ajutorul spiritual oferit de un bătrân creştin. — Psalmul 55:22; Iacov 5:14, 15.

Nicholas a suferit din cauza unei tensiuni interioare. „Tata a fost alcoolic şi ne-a provocat multă suferinţă mie şi sorei mele“, explică el. „După ce am terminat şcoala m-am înrolat în armată, dar n-a trecut mult şi am intrat în bucluc din cauza firii mele recalcitrante. Autorităţile militare m-au închis deoarece vindeam droguri, iar cu altă ocazie am dezertat. În cele din urmă am plecat din armată, dar am avut în continuare necazuri. Deşi viaţa mea era o adevărată harababură din cauză că mă drogam şi mă îmbătam, mă interesa Biblia şi doream mult să am un scop în viaţă. În cele din urmă i-am întâlnit pe Martorii lui Iehova, mi-am schimbat modul de viaţă şi am îmbrăţişat adevărul.

Însă abia după ani de zile am recunoscut că aveam un defect de personalitate. Aveam aversiune faţă de autoritate şi deveneam irascibil când mi se dădeau sfaturi. Deşi doream să fiu folosit în mod deplin de Iehova, această slăbiciune era o piedică în calea mea. În cele din urmă, cu ajutorul a doi bătrâni creştini înţelegători, mi-am recunoscut problema şi am început să aplic sfaturile lor scripturale iubitoare. Deşi uneori mai apar mici resentimente, acum îmi ţin sub control firea rebelă. Sunt foarte recunoscător pentru răbdarea pe care a avut-o Iehova cu mine şi pentru ajutorul iubitor pe care mi l-au dat bătrânii. Datorită progresului meu spiritual, am fost numit de curând slujitor ministerial.“

Aşa cum şi-a dat seama Nicholas, nu este uşor să schimbi unele atitudini adânc înrădăcinate. Şi noi ne-am putea confrunta cu o dificultate asemănătoare. Poate că suntem exagerat de sensibili. Poate că ne roade o nedreptate sau poate punem un accent prea mare pe independenţă. Din cauza aceasta, progresul nostru creştin poate fi limitat. Şlefuitorii de diamante întâlnesc ceva asemănător la pietrele preţioase pentru care ei folosesc termenul naat-uri. Acestea sunt de fapt două pietre care s-au contopit într-una singură în timpul formării diamantului. Ca urmare a acestui fapt, naat-urile se dezvoltă după două modele contradictorii, care îngreuiază foarte mult tăierea de-a lungul fibrei. În cazul nostru, „firea“ spiritului binevoitor se luptă cu „firea“ cărnii păcătoase (Matei 26:41; Galateni 5:17). Uneori ne-am putea simţi înclinaţi să renunţăm cu totul la luptă, gândindu-ne că, oricum, imperfecţiunile personalităţii noastre nu sunt importante. Am putea gândi astfel: „La urma urmei, familia şi prietenii mă iubesc şi aşa“.

Însă, dacă dorim să le slujim fraţilor noştri şi să-l glorificăm pe Tatăl nostru ceresc, trebuie să ‘fim înnoiţi în forţa care ne impulsionează mintea’, îmbrăcând noua personalitate. Acest efort merită toată osteneala, aşa cum poate confirma Nicholas şi nenumărate alte persoane. Un şlefuitor de diamante ştie că un defect poate distruge tot diamantul. În mod asemănător, dacă neglijăm o slăbiciune a personalităţii noastre, ne putem desfigura pe plan spiritual. Şi mai rău, o slăbiciune serioasă ar putea duce la prăbuşirea noastră spirituală. — Proverbele 8:33.

Ca o „strălucire“ în noi

Şlefuitorul de diamante caută să pună în valoare strălucirea diamantului. El aranjează faţetele în aşa fel, încât acestea produc aşa-numitul efect-curcubeu. Lumina multicoloră din interiorul diamantului se reflectă în fel şi chip, producând reflexele datorită cărora diamantul străluceşte. În mod asemănător, spiritul lui Dumnezeu poate fi ca o „strălucire“ în noi. — 1 Tesaloniceni 5:19; Faptele 18:25; Romani 12:11.

Dar dacă simţim că avem nevoie de o motivaţie spirituală? Cum o putem dobândi? Trebuie să ‘reflectăm la căile noastre’ (Psalmul 119:59, 60, NW). Acest lucru presupune identificarea acelor lucruri care ne încetinesc progresul spiritual, iar apoi stabilirea activităţilor teocratice la care trebuie să luăm parte în mod mai activ. Ne putem spori aprecierea spirituală studiind personal cu regularitate şi rugându-ne fierbinte (Psalmii 119:18, 32; 143:1, 5, 8, 10). În plus, asociindu-ne cu cei ce muncesc din greu în credinţă, vom fi mai hotărâţi să-i slujim cu zel lui Iehova. — Tit 2:14.

Louise, o tânără creştină, a recunoscut: „M-am gândit doi ani de zile să fac pionierat regular înainte de a deveni efectiv pionieră, sau proclamatoare cu timp integral a Regatului. Nu mă împiedica nimic, dar aveam un mod de viaţă comod şi nu făceam nici un efort ca să renunţ la acel mod de viaţă. Apoi tata a murit pe neaşteptate. Mi-am dat seama cât de efemeră este viaţa şi că nu mi-o foloseam în cel mai bun mod. De aceea, mi-am schimbat mentalitatea spirituală, mi-am sporit serviciul şi am devenit pionieră regulară. De mare ajutor în această privinţă mi-au fost fraţii şi surorile spirituale care au participat întotdeauna la întrunirile premergătoare serviciului de teren şi care m-au însoţit cu regularitate în minister. Am învăţat că, indiferent că sunt bune sau rele, ne însuşim valorile şi obiectivele colaboratorilor noştri“.

Ascuţiţi la fel ca fierul

Diamantul este cea mai dură substanţă din natură. Aşadar, diamantul nu se poate tăia decât cu un alt diamant. Acest fapt le-ar putea aminti celor ce studiază Biblia de proverbul care zice: „Fierul se ascute cu fier. La fel, un om ascute faţa altuia“ (Proverbele 27:17, NW). Cum este ‘ascuţită’ faţa unui om? O persoană poate ascuţi starea intelectuală şi spirituală a altei persoane, aşa cum o bucată de fier poate fi folosită pentru a ascuţi o lamă din acelaşi metal. De exemplu, dacă ajungem să fim deprimaţi dintr-o anumită cauză, încurajarea oferită de o altă persoană poate fi foarte reconfortantă. Tristeţea de pe faţa noastră poate fi înlocuită cu o expresie veselă şi, astfel, putem fi reînsufleţiţi pentru o activitate zeloasă (Proverbele 13:12). Îndeosebi bătrânii de congregaţie ne pot ajuta să ne ascuţim, oferindu-ne încurajare scripturală şi sfaturi pentru a face îmbunătăţiri. Ei urmează principiul enunţat de Solomon: „Dă înţeleptului, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept şi el va învăţa şi mai mult“. — Proverbele 9:9.

Bineînţeles, instruirea spirituală pretinde timp. Mai bine de zece ani, apostolul Pavel i-a împărtăşit lui Timotei din experienţa şi din metodele sale de predare (1 Corinteni 4:17; 1 Timotei 4:6, 16). Instruirea îndelungată pe care i-a dat-o Moise lui Iosua de-a lungul unei perioade de 40 de ani a fost de folos mult timp naţiunii Israel (Iosua 1:1, 2; 24:29, 31). Se pare că Elisei l-a însoţit 6 ani pe profetul Ilie, timp în care a primit o bază excelentă pentru ministerul său, care urma să dureze aproximativ 60 de ani (1 Împăraţi 19:21; 2 Împăraţi 3:11). Oferind cu răbdare o instruire permanentă, bătrânii urmează exemplul lui Pavel, al lui Moise şi al lui Ilie.

Laudele constituie o parte vitală a instruirii. Exprimările sincere de apreciere pentru însărcinările bine îndeplinite sau pentru faptele demne de laudă îi pot îndemna pe alţii să dorească să-i slujească lui Iehova într-o măsură mai mare. Laudele consolidează încrederea, care, la rândul ei, este un stimulent pentru a depune eforturi în vederea învingerii slăbiciunilor (compară cu 1 Corinteni 11:2). De asemenea, faptul de a fi ocupaţi din plin cu lucrarea de predicare a Regatului şi cu alte activităţi ale congregaţiei constituie o încurajare pentru a progresa în adevăr (Faptele 18:5). Când bătrânii le acordă fraţilor responsabilităţi în funcţie de progresul lor spiritual, aceşti bărbaţi dobândesc o valoroasă experienţă şi, foarte probabil, dorinţa lor de a face progrese spirituale se va consolida. — Filipeni 1:8, 9.

Motive întemeiate pentru a face progrese spirituale

Diamantele sunt considerate preţioase. Acelaşi lucru se poate spune şi despre cei ce s-au asociat acum cu familia mondială de închinători ai lui Iehova. De fapt, Dumnezeu însuşi îi numeşte „comoara“ tuturor popoarelor (Hagai 2:7). Anul trecut, 375 923 de persoane au devenit Martori ai lui Iehova botezaţi. Pentru a ţine pasul cu această creştere, este nevoie să se „lărge[ască] locul cortului“. Progresând spiritualiceşte şi depunând eforturi pentru a primi privilegii creştine de serviciu, este posibil să participăm şi noi cu ceva la această creştere. — Isaia 54:2; 60:22.

Spre deosebire de multe diamante preţioase care sunt ţinute în seifurile băncilor şi sunt văzute foarte rar, valoarea noastră spirituală poate străluci cu putere. Şi, şlefuindu-ne cu regularitate calităţile creştine şi manifestându-le, îl glorificăm pe Iehova Dumnezeu. Isus i-a îndemnat pe continuatorii săi: „Să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să preamărească pe Tatăl vostru care este în ceruri“ (Matei 5:16). Cu siguranţă, acest îndemn ne dă motive temeinice pentru a face progrese spirituale.

[Notă de subsol]